Reducerea somajului

Reducerea somajului necesita practicarea unor politici nationale si de stimu­lare a cererii agregate.

1. Politicile de ocupare reprezinta un ansamblu de masuri elaborate de stat in vederea stimularii crearii de noi locuri de munca, sprijinirii adaptarii resurselor de munca la cererea de munca, asigurarii unei fluiditati si flexibilitati eficiente a pietei muncii.

Politicile de ocupare pot fi active sau pasive.

a. Politicile active de ocupare urmaresc sporirea nivelului ocuparii cu ajutorul unor masuri si mijloace specifice.

Printre masurile de politica activa de ocupare se afla:

imbunatatirea invatamantului de toate gradele;

imbunatatirea orientarii scolare si profesionale a tinerilor in corelatie cu evo­lutia cererii de munca;

stimularea mobilitatii teritoriale a fortei de munca active;

incurajarea cercetarii stiintifice menita sa extinda activitatile economice;

incurajarea investitiilor care contribuie intr-o masura importanta la crearea de locuri de muncaetc.

Pentru prevenirea unor socuri de pe piata muncii si pentru atenuarea dezechi­librului dintre cererea si oferta de munca se practica si politici pro-active de ocupare. Ele urmaresc sustinerea aparitiei de intreprinderi mici si mijlocii, sprijinirea monetar-financiara a somerilor pentru a-si crea propriile locuri de munca, stimularea reglarii pietei muncii etc.

b. Politicile pasive de ocupare urmaresc gasirea de solutii pentru angajarea exce­dentului de resurse de munca pornindu-se de la nivelul ocuparii considerat dat.

Ele pun accentul pe protectia somerilor, indeosebi prin indemnizatia de somaj si pe convingerea unor persoane active sa se retraga de pe piata muncii. Printre masurile de politica pasiva se afla:

reducerea duratei muncii;

diminuarea varstei de pensionare;

cresterea perioade de scolarizare obligatorie;

sporirea numarului de locuri de munca in program atipic;

restrictionarea sau interzicerea imigrarilor etc.

O importanta deosebita pentru imbunatatirea ocuparii intr-o tara are politica veniturilor. Aceasta urmareste asigurarea libertatii negocierilor, cresterii producti­vitatii muncii, diminuarea practicilor restrictive de pe piata fortei de munca, infaptu­irea unei politici fiscale si monetare de stimulare a expansiunii economice.

Intr-o economie in dinamica si in schimbare in care oamenii sunt nevoiti, din diverse motive, sa-si schimbe locurile de munca, somajul nu poate fi redus la zero.

Foarte importanta este evitarea somajului pe termen lung.