Modalitati de protectie a copilului aflat in dificultate

Modalitati de protectie a copilului aflat in dificultate

Sistemul de protectie a copilului  este „ansamblul de servicii oferite de un stat, prin care li se asigura copiilor suport material, asistenta medicala, educatie si locuinta' . El realizeaza astfel o definire larga a conceptului, fata de acceptiunea sa restransa, si anume cea de „acordare de servicii acelor copii care nu pot atinge sau este putin probabil sa atinga, in lipsa unor servicii specializate, standardele acceptabile de sanatate, de calitate a vietii si de dezvoltare'. Aceasta acceptiune este mai apropiata de realitatea romaneasca.

Pentru prezentarea completa a semnificatiilor conceptului de sistem de protectie a copilului trebuie mentionate si demersurile de prevenire a riscurilor, adica acele activitati care au ca scop reducerea impactului situatiilor inadecvate pentru copil, care nu corespund nevoilor sale de personalitate in dezvoltare.

Un sistem de protectie a copilului care vizeaza obtinerea unor rezultate adecvate ar trebui sa indeplineasca cu succes doua roluri[2]:

- asigurarea unor servicii directe, de tip primar, pentru copiii aflati in dificultate;

- influentarea politicilor sociale pentru a imbunatati situatia unor categorii extinse de copii.

Prin recunoasterea, in baza definitiei, a rolului de preventie pe care il are in situatiile de risc, sistemul de protectie a copilului se apropie de ideea de sistem de bunastare. Aceasta deoarece numai printr-un sistem de servicii sociale proiectat in acord cu cele mai variate nevoi ale copiilor pot fi asigurate un nivel corespunzator al calitatii vietii, prevenirea abuzului si a abandonului, dezvoltarea lor armonioasa.

Principii fundamentale privind protectia copilului:

1. nota specifica a oricarei actiuni de protectie a copilului este primordialitatea interesului copilului fata de cel al tuturor celorlalti actori sociali;

2. principiul intelegerii copilului ca o personalitate unitara, cu un ansamblu de nevoi interconectate. Satisfacerea acestor nevoi depinde de persoanele semnificative din mediul copilului si de serviciile medicale, educationale si sociale oferite de societate;

3. perspectiva ecologica se refera la intelegerea dezvoltarii umane in cadrul propriu, punandu-se accent pe legatura dintre individ, familia sa si mediul social. Prin aceasta perspectiva, situatia si nevoile copilului sunt evaluate in contextul cultural si social al familiei din care face parte;

4. perspectiva competentei clientilor se refera la valorificarea capacitatilor copilului si ale familiei. Astfel, pentru interventia in familia unui copil aflat in situatie de risc trebuie descoperite si mobilizate resursele parintilor, ale celorlalti membri ai familiei, precum si cele ale grupurilor de auto-ajutor. De asemenea, aceasta perspectiva recomanda implicarea clientului - in cazul de fata, a copilului - in toate deciziile care il privesc, tinandu-se cont de optiunile si argumentele sale;

5. principiul planificarii in perspectiva (a permanentei) se refera la necesitatea cunoasterii scopului final al investigatiei si interventiei, si organizarea unui set de activitati pe termen lung, bazate pe o anumita filosofie, desfasurate conform unui program, utilizand o metoda consecventa de lucru. In contextul protectiei copilului, asigurarea permanentei va crea sentimentul de stabilitate, extrem de important pentru copil;

6. perspectiva dezvoltarii se refera la intelegerea schimbarilor, a sarcinilor si crizelor specifice fiecarui stadiu de viata, a factorilor care induc schimbarea si a relativitatii atitudinilor parentale in diferite perioade ale dezvoltarii;

7. perspectiva familiei in protectia copilului este fundamentata pe ideea ca familia reprezinta mediul natural de viata al copilului, astfel ca va constitui unitatea centrala pe care se va axa interventia care vizeaza copilul.

Sistemul de protectie a copilului din Romania a realizat progrese uriase, incontestabile raportat la starea in care se gasea la inceputul anilor '90, desi a fost nevoit sa faca fata unor realitati extrem de dificil de gestionat pe care le mostenise de la vechiul regim: numarul ridicat de copii institutionalizati, lipsa programelor de preventie, lipsa de consecventa in repartizarea veniturilor, centralism excesiv, lipsa unei politici coerente, cu caracter de perspectiva in domeniu.

Principalele acte normative care reglementeaza activitatea specialiștilor de la nivelul autoritaților administrației publice locale sunt urmatoarele:[3]

Legea nr. 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului;

Ordinul 286/2006 pentru aprobarea Normelor metodologice privind intocmirea Planului  de servicii și a Normelor metodologice privind intocmirea Planului individualizat de protecție;

Ordinul nr. 288/2006 pentru abrobarea Standardelor minime obligatorii privind managementul de caz in domeniul protecției drepturilor copilului.

Principiile care guverneaza protectia copilului in Romania sunt cuprinse in Legea nr. 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului, unul dintre reperele legislative fundamentale in domeniu. Articolul 6 al acestei legi impune[4]:

1. respectarea si promovarea cu prioritate a interesului superior al copilului;

2. egalitatea sanselor si nediscriminarea;

3. respectarea demnitatii copilului;

4. asigurarea unei ingrijiri individualizate si personalizate pentru fiecare copil;

5. ascultarea opiniei copilului si luarea in considerare a acesteia, tinand cont de varsta si gradul sau de maturitate;

6. asigurarea stabilitatii si continuitatii in ingrijirea, cresterea si educarea copilului; in situatia luarii unei masuri de protectie, trebuie sa se tina cont de originea sa etnica, religioasa, culturala si lingvistica;

Document online: Manual de supravietuire - FOAMEA Proiect: Laicizare si revigorare religioasa

7. asigurarea protectiei copilului impotriva abuzului si exploatarii;

8. responsabilizarea parintilor cu privire la exercitarea drepturilor si indeplinirea obligatiilor parintesti;

9. primordialitatea responsabilitatii parintilor cu privire la respectarea si garantarea drepturilor copilului;

10. descentralizarea serviciilor de protectie a copilului, interventia multisectoriala si multidisciplinara, parteneriatul dintre institutiile publice si organismele private autorizate furnizoare de servicii;

11. celeritate in luarea oricarei decizii cu privire la copil;

12. interpretarea fiecarei norme juridice referitoare la drepturile copilului in corelatie cu ansamblul reglementarilor din acest domeniu.

Serviciul public de asistența sociala este obligat a lua toate masurile necesare pentru depistarea precoce a situațiilor de risc care pot determina separarea copilului de parinții sai, precum și pentru prevenirea comportamentelor abuzive ale parinților și a violenței in familie.

In scopul prevenirii separarii copilului de parinții sai asistentul social/lucratorul social intocmește un plan de servicii (PS), asigurandu-se astfel ca familia și copilul are acces la serviciile și prestațiile destinate menținerii copilului in familie; acesta se intocmește in urma evaluarii psihosociale a copilului și a familiei acestuia. In acest sens exista obligativitatea de informare și consiliere a parinților și copiilor despre drepturile pe care le au și modalitatea de accesare a acestora. Planul de servicii este documentul care se realizeaza in vederea prevenirii separarii copilului de familia sa; pentru copiii reintegrați in familie dupa incetarea masurii de protecție; in orice situație care impune acordarea de prestații și/sau de servicii in vederea respectarii drepturilor copilului.

La nivelul SPAS persoana care asigura coordonarea activitaților de asistența sociala desfașurate in interesul superior al copilului din familie, avand drept scop principal elaborarea și implementarea planului de servicii pentru prevenirea separarii copilului de familie este Responsabilul de caz prevenire. Responsabilii de caz prevenire au obligația intocmirii PS.

Responsabilul de caz prevenire beneficiaza de coordonare metodologica din partea unui manager de caz, dar nu este subordonat acestuia. Managerul de caz este numit de catre DGASPC. Responsabilii de caz prevenire, trebuie sa fie cel puțin absolvenți de liceu cu diploma de bacalaureat și sa aiba o experiența de cel puțin doi ani de munca in servicii sociale.

Responsabilul de caz prevenire are obligația de a completa o Fișa de monitorizare a situației copilului. Persoanele desemnate ca responsabili de caz trebuie sa indeplineasca condițiile prevazute de standardele minime obligatorii privind managementul de caz in domeniile asistenței sociale și protecției copilului.

Principalele atribuții ale responsabilului de caz prevenire sunt urmatoarele:

a) coordoneaza eforturile, demersurile și activitațile de prevenire a separarii copilului de familia sa;

b) elaboreaza PS;

c) asigura comunicarea intre toate parțile implicate in rezolvarea cazului;

d) asigura respectarea etapelor managementului de caz;

e) intocmește și reactualizeaza dosarul copilului.

Responsabilii de caz prevenire trebuie sa beneficieze de cel puțin 42 de ore pe an de formare continua in domeniul managementului de caz și de cel puțin 42 de ore de formare continua in domeniul protecției copilului cu accent pe identificarea factorilor de risc pentru abuz, neglijare, separarea copilului de familia sa și administrarea serviciilor de prevenire de la nivel local. 

In situația in care specialistul constata ca viața și securitatea copilului sunt puse in pericol este obligat sa inștiințeze DGASPC in vederea luarii masurilor prevazute de lege.

In domeniul protecției copilului, SPAS, respectiv asistentul social/lucratorul social indeplinesc urmatoarele atribuții:[5]

a) monitorizeaza și analizeaza situația copiilor, precum și modul de respectare a drepturilor copiilor, asigurand centralizarea și sintetizarea datelor și informațiilor relevante;

b) realizeaza activitatea de prevenire a separarii copilului de familia sa;

c) identifica și evalueaza situațiile care impun acordarea de servicii și/sau prestații pentru prevenirea separarii copilului de familia sa;

d) elaboreaza documentația necesara pentru acordarea serviciilor și/sau prestațiilor și acorda aceste servicii și/sau prestații;

e) asigura consilierea și informarea familiilor cu copii in intreținere asupra drepturilor și obligațiilor acestora, asupra drepturilor copilului și asupra serviciilor disponibile pe plan local;

f) asigura și urmaresc aplicarea masurilor de prevenire și combatere a consumului de alcool și droguri, de prevenire și combatere a violenței in familie, precum și a comportamentului delincvent;

g) viziteaza periodic la domiciliu familiile și copiii care beneficiaza de servicii și prestații;

h) inainteaza propuneri primarului, in cazul in care este necesara luarea unei masuri de protecție speciala, in conditiile legii;

i) urmaresc evoluția dezvoltarii copilului și modul in care parinții acestuia iși exercita drepturile și iși indeplinesc obligațiile cu privire la copilul care a beneficiat de o masura de protecție speciala și a fost reintegrat in familia sa;

j) colaboreaza cu DGASPC in domeniul protecției copilului.

In situațtii excepționale care nu pot fi gestionate de autoritatea locala, DGASPC de la nivel de județ/sector poate incepe intocmirea unui Plan Individualizat de Protecție imediat dupa inregistrarea cererii pentru instituirea unei masuri de protecție speciala. Referirea cazului din partea SPAS/persoanelor cu atribuții de asistența sociala, in vederea instituirii unei masuri de protecție speciala, este insoțita obligatoriu de un raport privind modul de implementare a Planului de servicii.

Autoritațile administrației publice locale au obligația de a implica colectivitatea locala in procesul de identificare a nevoilor comunitații și de soluționare la nivel local a problemelor sociale care privesc copiii. Astfel, pot fi create structuri comunitare consultative.

Protectia speciala a copilului reprezinta ansamblul masurilor, prestatiilor si serviciilor destinate ingrijirii si dezvoltarii copilului lipsit temporar sau definitiv de ocrotirea parintilor sai sau a celui care, in vederea protejarii intereselor sale, nu poate fi lasat in grija acestora.

Masurile de protectie speciala a copilului sunt: plasamentul, plasamentul in regim de urgenta si supravegherea specializata.

Plasamentul copilului constituie o masura de protectie speciala, avand caracter temporar, care poate fi dispusa, in conditiile prezentei legi, dupa caz, la:

- o persoana sau familie;

- un asistent maternal profesionist;

- un serviciu de tip rezidential si licentiat in conditiile legii.

Plasamentul in regim de urgenta este o masura de protectie speciala, cu caracter temporar, care se stabileste in situatia in care copilul abuzat sau neglijat, precum si in situatia copilului gasit sau a celui abandonat temporar in unitati sanitare.

Masura de supraveghere specializata se dispune in conditiile legii fata de copilul care a savarsit o fapta penala si care n-u raspunde penal.

De masurile de protectie speciala, instituite de Legea nr.272/2004 cu modificarile si completarile ulterioare, beneficiaza:

- copilul ai carui parinti sunt decedati, necunoscuti, decazuti din exercitiul drepturilor parintesti sau carora li s-a aplicat pedeapsa interzicerii drepturilor parintesti, pusi  sub interdictie, declarati judecatoreste morti sau disparuti, cand nu a putut fi instituita tutela;

- copilul care, in vederea protejarii intereselor sale, nu poate fi lasat in grija parintilor din motive neimputabile acestora;

- copilul abuzat sau neglijat;

- copilul gasit sau copilul abandonat de catre mama in unitati sanitare;

- copilul care a savarsit o fapta prevazuta de legea penala si care nu raspunde penal.

La nivelul Directiilor de Asistenta Sociala si Protectie a Drepturilor Copilului s-au dezvoltat urmatoarele servicii[6]:

a. Serviciul de Asistenta materiala si sprijin pentru prevenirea situatiilor care pun in pericol securitatea si dezvoltarea copilului. Acest tip de sprijin are rol in interventia de urgenta, asigurand consiliere, sprijin material si financiar parintilor, pentru ca acestia sa-si poata asuma responsabilitatile fata de copil prevenind astfel aparitia situatiilor care pun in pericol securitatea si dezvoltarea acestuia.

b. Serviciul pentru probleme de protectie de tip familial a copilului, avand drept principala atributie asistenta, consilierea si sprijinul familiilor sau persoanelor care au in ingrijire copii, indiferent daca este vorba de familia naturala a copilului, familia extinsa, asistentul maternal sau familia adoptiva.

c. Serviciul pentru probleme de protectie de tip rezidential a copilului are, pe langa atributiile legate de specificul activitatii interne cu copilul ocrotit in sistemul rezidential si obligatia de a mentine contactul cu familia naturala sau largita a copilului, prin consilierea si sustinerea acestuia in vederea reintegrarii copilului.

Asigurarea si respectarea drepturilor copiilor si plasarea acestora intr-o zona de interes special constituie o prioritate nationala. Acest lucru rezida, in primul rand, in faptul ca viata, dezvoltarea si bunastarea de care trebuie sa beneficieze toti copiii la acest inceput de nou secol si mileniu reprezinta baza pe care se construieste viitorul unei tari. In plus, in cazul Romaniei, procesul complex de aderare la Uniunea Europeana este inexorabil legat de respectarea criteriilor politice de la Copenhaga privind respectarea drepturilor omului, in mod particular in ceea ce priveste drepturile copilului.

Respectarea, promovarea si asigurarea exercitarii drepturilor copilului, asa cum sunt acestea definite in documentele internationale ratificate de Romania, vor asigura o dezvoltare deplina si armonioasa a personalitatii fiecarui copil, alaturand spiritului traditiilor si valorilor culturale ale poporului roman componenta noua, moderna si dinamica de integrare in spiritualitatea universala. In lumina acestei integrari, protectia copilului in Romania inseamna realizarea unui echilibru intre trei componente esentiale: copilul, familia si societatea. Asigurarea acestui echilibru trebuie reglementata, aplicata si monitorizata in mod continuu de catre stat, ca responsabilitate fundamentala a acestuia fata de soarta tuturor cetatenilor sai.