Rolul asistentului social in abuzul, neglijarea si maltratarea copilului

Profesia asistentei sociale promoveaza schimbarea sociala, rezolvarea de probleme in relatiile interumane, in vederea sporirii bunastarii lor.

Asistenta sociala s-a dezvoltat pe idealurile umanitare si democratice si valorile sale se bazeaza pe respectul pentru egalitatea, valoarea si demnitatea tuturor oamenilor. Inca de la inceputurile sale, practica asistentei sociale a fost centrata pe intampinarea nevoilor umane si dezvoltarea potentialului uman. Drepturile omului si justitia sociala servesc ca motivatie si justificare pentru activitatea de asistenta sociala.

Asistenta sociala se adreseaza barierelor, inechitatilor si nedreptatilor care exista in societate. Ea raspunde la fel de bine crizelor si urgentelor din viata personala cotidiana, cat si problemelor sociale. Interventiile asistentei sociale se intind de la procesele psihosociale primare, centrate pe persoana, pana la implicarea in politicile sociale, planificare si dezvoltare.

Acestea includ consiliere, asistenta sociala clinica, munca cu grupul, asistenta social-pedagogica si asistenta si terapie de familie, precum si eforturi de a ajuta oamenii sa obtina resurse si servicii din partea comunitatii si angajare in actiune politica si sociala cu impact asupra politicii sociale si dezvoltarii economice.

1. Serviciile sociale oferite si personalul implicat

Fiecare serviciu public specializat in protectia copilului organizeaza un anumit numar si tip de institutii, in functie de specificul situatiilor de dificultate care afecteaza copiii din judetul respectiv.

Prin Hotararea numar. 1438/2004 se aproba regulamentul-cadru de organizare si functionare a serviciilor de prevenire a separarii copilului de familia sa, precum si a celor de protectie speciala a copilului lipsit temporar sau definitiv de ocrotirea parintilor sai.

Conform anexelor nr. 1–3 ale prezentei hotarari, pentru protectia speciala a copilului separat, temporar sau definitiv, de parintii sai se pot organiza urmatoarele tipuri de servicii:

1) servicii de zi;

2) servicii de tip familial;

3) servicii de tip rezidential.

1.1. Servicii de zi

Serviciile de zi au rolul de a sigura mentinerea, refacerea si dezvoltarea capacitatilor copilului si ale parintilor sai, pentru depasirea situatiilor care ar putea determina separarea copilului de familia sa.

Din categoria serviciilor de zi fac parte:

a) centrele de zi;

b) centrele de consiliere si sprijin pentru parinti;

c) centrele de asistenta si sprijin pentru readaptarea copilului cu probleme psihosociale;

d) serviciile de monitorizare, asistenta si sprijin al femeii gravide predispuse sa isi abandoneze copilul.

Serviciile de zi, infiintate de consiliile locale, se organizeaza ca unitati cu personalitate juridica in subordinea acestora si sub coordonarea serviciului public de asistenta sociala de la nivelul municipalitatii si oraselor sau, dupa caz, sub coordonarea persoanelor cu atributii de asistenta sociala din aparatul propriu al consiliilor locale comunale.

Principiile care stau la baza activitatii serviciilor de zi sunt:

a) respectarea si promovarea cu prioritate a interesului superior al copilului; egalitatea sanselor si nondiscriminarea;

b) asistarea copiilor in realizarea si exercitarea drepturilor lor;

c) respectarea demnitatii copilului;

d) ascultarea opiniei copilului si luarea in considerare a acesteia, tinandu-se cont de varsta si de gradul sau de maturitate;

e) asigurarea unei ingrijiri individualizate si personalizate a copilului;

f) asigurarea protectiei impotriva abuzuri si exploatarii copilului;

g) asigurarea unei interventii profesioniste, prin echipe pluridiscliplinare;

h) asigurarea confidentialitatii si a eticii profesionale;

i) responsabilizarea parintilor cu privire la exercitarea drepturilor si indeplinirea obligatiilor parintesti;

j) primordialitatea responsabilitatii parintilor cu privire la respectarea si garantarea drepturilor copilului.

Beneficiarii serviciilor de zi sunt:

a) copiii si parintii carora li se acorda prestatii si servicii destinate prevenirii separarii lor;

b) copiii care au beneficiat de o masura de protectie speciala si au fost reintegrati in familie;

c) copiii care beneficiaza de o masura de protectie speciala;

d) parintii ai caror copii beneficiaza de o masura de protectie speciala;

e) copiii neinsotiti de parintii sau de alt reprezentant legal, care solicita o forma de protectie in conditiile reglementarilor locale privind statutul si regimul refugiatilor.

Serviciile de zi indeplinesc urmatoarele atributii, in functie de specificul si de nevoile fiecarei categorii de beneficiari:

a) asigura un program educational adecvat varstei, nevoilor, potentialului de dezvoltare si particularitatilor copiilor;

b) asigura activitati recreative si de socializare;

c) asigura copiilor consiliere psihologica si orientare scolara si profesionala;

d) asigura parintilor consiliere si sprijin;

e) dezvolta programe specifice pentru prevenirea comportamentelor abuzive ale parintilor si a violentei in familie;

f) asigura programe de abilitare si reabilitare;

g) contribuie la depistarea precoce a situatiilor de risc care pot determina separarea copilului de parintii sai;

h) contribuie la realizarea obiectivelor cuprinse in planul de servicii sau, dupa caz, in planul individualizat de protectie.

Structura orientativa a personalului serviciilor de zi este formata din urmatoarele categorii:

a) personal de conducere: director;

b) personal de educare si ingrijire: educator, educator specializat;

c) personal de specialitate: psiholog, medic, asistent social, kinetoterapeut, logoped, fizioterapeut, psiho-pedagog, asistent medical;

d) contabil;

e) administrator;

f) personal de intretinere si paza.

1.2. Servicii de tip familial

Serviciile de tip familial au rolul de a asigura la domiciliul unei persoane fizice sau familii, cresterea si ingrijirea copilului separat, temporar sau definitiv, de parintii sai.

Serviciile de tip familial pot avea caracter specializat, in functie de nevoile si de caracteristicile copiilor protejati.

Principiile care stau la baza activitatii serviciilor de tip familial sunt:

a) respectarea si promovarea cu prioritate a interesului superior al copilului;

b) egalitatea sanselor si nediscriminarea;

c) asistarea copiilor in realizarea si exercitarea drepturilor lor;

d) respectarea demnitatii copilului;

e) respectarea istoriei personale, a personalitatii, familiei biologice si traditiilor copilului;

f) ascultarea opiniei copilului si luarea in considerare a acesteia, tinandu-se cont de varsta si de gradul sau de maturitate;

g) mentinerea relatiilor personale ale copilului si a contactelor directe cu parintii, rudele, precum si cu alte persoane fata de care copil a dezvoltat legaturi de atasament;

h) mentinerea fratilor impreuna;

i) asigurarea protectiei copilului pe o perioada determinata, pana la integrarea sau reintegrarea acestuia in familia naturala, extinsa sau substitutiva;

j) asigurarea unui statut egal in cadrul familiei pentru copil aflat in plasament;

k) promovarea unui model familial de ingrijire a copilului;

l) asigurarea unei ingrijiri individualizate si personalizate a copilului;

m) asigurarea protectiei impotriva abuzului si exploatarii copilului;

n) asigurarea unei interventii profesioniste, prin echipe pluridisciplinare;

o) asigurarea confidentialitatii si a eticii profesionale.

Beneficiarii serviciilor de tip familial sunt:

a) copiii pentru care urmeaza a fi instituita tutela, in conditiile legii;

b) copiii fata de care a fost stabilita, in conditiile legii, incredintarea in vederea adoptiei;

c) copiii separati temporar sau definitiv, de parintii lor, ca urmare a stabilirii, in conditiile legii, a masurii plasamentului;

d) copiii pentru care a fost dispus, in conditiile legii, plasamentul in regim de urgenta;

e) tinerii care au implinit varsta de 18 ani si care beneficiaza, in conditiile legii, de protectie speciala.

Serviciile de tip familial asigura:

a) evaluarea, in urma sesizarii, a nevoilor copilului;

b) revizuirea periodica a evaluarii nevoilor copilului;

c) intocmirea si revizuirea planului individualizat de protectie pentru copil;

d) monitorizarea si inregistrarea evolutiilor inregistrate in implementarea planului individualizat de protectie;

e) realizarea instruirii specifice a familiei extinse sau substitutive cu privire la nevoile copilului, inaintea plasarii acestuia;

f) informarea in scris, inainte de mutarea copilului, a familiei extinse sau substitutive, referitor la drepturile si obligatiile legale ce ii revin cu privire la persoana copilului pe durata plasarii;

g) intocmirea conventiei de plasament, atunci cand este cazul;

h) coordonarea activitatilor privind mutarea copilului in familia extinsa sau substitutiva;

i) organizarea, coordonarea si monitorizarea activitatilor in care sunt implicati alti specialisti, atunci cand nevoile copilului impun aceste interventii;

j) mentinerea relatiilor copilului cu familia naturala, cu exceptia situatiei copilului adoptat, sau cu orice alte persoane relevante pentru viata acestuia;

k) evaluarea capacitatii solicitantilor de a oferi ingrijire potrivita copilului separat, temporar sau definitiv, de parintii sai;

l) pregatirea solicitantului in functie de nevoile identificate ale acestuia;

m) intocmirea, pastrarea si actualizarea documentatiei referitoare la situatia copiilor care beneficiaza de acest serviciu si, respectiv, la situatia familiilor care il asigura;

n) sprijinirea si monitorizarea activitatii de crestere si ingrijire a copilului si asigurarea faptului ca familiile sunt informate, accepta, inteleg si actioneaza in conformitate cu prevederile legale in vigoare;

o) organizarea procesului de potrivire a copilului cu familia extinsa sau substitutiva;

p) furnizarea de informatii familiei extinse sau substitutive privind tipurile de sprijin disponibil;

q) furnizarea de informatii privind procedurile ce vor fi urmate in cazul suspiciunilor de abuz, neglijare sau orice alta plangere impotriva familiei;

r) evaluarea, anual sau ori de cate ori este nevoie, a activitatii fiecarei familii, conform dispozitiilor legale;

s) participarea personalului propriu la programe de pregatire specifica, in functie de nevoile de formare identificate.

Structura orientativa a personalului serviciilor de tip familial este formata din urmatoarele categorii:

a) personalul de conducere – sef compartiment;

b) personal de specialitate – asistent social, asistent maternal.

In functie de specificul activitatilor derulate in cadrul serviciilor de tip familial pot fi antrenate si alte categorii de personal.

1.3. Servicii de tip rezidential

Serviciile de tip rezidential au rolul de a asigura protectia, cresterea si ingrijirea copilului separat, temporar sau definitiv, de parintii sai, ca urmare a stabilirii, in conditiile legii, a masurilor plasamentului.

Din categoria serviciilor de tip rezidential fac parte centrele de plasament, centrele de primire a copilului in regim de urgenta si centrele maternale.

Serviciile de tip rezidential pot avea caracter specializat, in functie de nevoile si de caracteristicile copiilor protejati.

Principiile care stau la baza activitatilor de tip rezidential sunt:

a) respectarea si promovarea cu prioritate a interesului superior al copilului;

b) deschiderea catre comunitate;

c) asigurarea in mod adecvat a unor modele de rol si statut social, prin incadrarea in unitate a unui personal mixt si deschiderea centrului catre comunitate;

d) egalitatea sanselor si nediscriminarea;

e) asistarea copiilor in realizarea si exercitarea drepturilor lor;

f) respectarea demnitatii copiilor;

g) ascultarea opiniei copilului si luarea in considerare a acesteia, tinandu-se cont de varsta si de gradul sau de maturitate;

h) mentinerea relatiilor personale ale copilului si a contactelor directe cu parintii, rudele, precum si cu alte persoane fata de care copil a dezvoltat legaturi de atasament;

i) mentinerea impreuna a fratilor;

j) promovarea unui model familial de ingrijire a copilului;

k) asigurarea unei ingrijiri individualizate si personalizate a copilului;

l) asigurarea protectiei copilului pe o perioada determinata, pana la integrarea sau reintegrarea acestuia in familia naturala, extinsa sau substitutiva;

m) asigurarea protectiei impotriva abuzului si exploatarii copilului;

n) asigurarea unei interventii profesioniste, prin echipe pluridisciplinare;

o) asigurarea confidentialitatii si a eticii profesionale.

Beneficiarii serviciilor de tip rezidential sunt:

a) copiii separati temporar sau definitiv, de parintii lor, ca urmare a stabilirii, in conditiile legii, a masurii plasamentului in acest tip de serviciu;

b) copiii pentru care a fost dispus, in conditiile legii, plasamentul in regim de urgenta;

c) tinerii care au implinit varsta de 18 ani si care beneficiaza, in conditiile legii, de protectie speciala.

d) cuplurile parinte/reprezentant legal – copil, in situasia constatarii riscului de abandon al copilului din motive neimputabile parintelui/reprezentantului legal sau in situatia includerii acestuia intr-un programe de restabilire a legaturilor familiale;

e) copiii neinsotiti de parintii sau de alt reprezentant legal, care solicita o forma de protectie in conditiile reglementarilor locale privind statutul si regimul refugiatilor.

Serviciile de tip rezidential indeplinesc urmatoarele atributii, in functie de specificul si de nevoile fiecarei categorii de beneficiari:

a) asigura cazarea, hrana, cazarmamentul, echipamentul si conditiile igienico-sanitare necesare protectiei speciale a copiilor, tinerilor si, dupa caz, mamelor care beneficiaza de acest tip de serviciu, in functie de nevoile si de caracteristicile fiecarei categorii de beneficiari;

b) asigura, dupa caz, supravegherea starii de sanatate, asistenta medicala, recuperare, ingrijire si supraveghere permanenta a beneficiarilor;

c) asigura paza si securitatea beneficiarilor;

d) asigura beneficiarilor protectie si asistenta in cunoasterea si exercitarea drepturilor lor;

e) asigura accesul beneficiarilor la educatie, informare, cultura;

f) asigura educatia informala si nonformala a beneficiarilor, in vederea asimilarii cunostintelor si a deprinderilor necesare integrarii sociale;

g) asigura socializarea beneficiarilor, dezvoltarea relatiilor cu comunitatea;

h) asigura climatul favorabil dezvoltarii personalitatii copiilor;

i) asigura participarea beneficiarilor la activitati de grup si la programe individualizate, adaptate nevoilor si caracteristicilor lor;

j) asigura interventie de specialitate;

k) contribuie la realizarea obiectivelor cuprinse in planul individualizat de protectie;

l) urmaresc modalitatile concrete de punere in aplicare a masurilor de protectie speciala, integrarea si evolutia beneficiarilor in cadrul serviciului si formuleaza propuneri vizand completarea sau modificarea planului individualizat de protectie sau imbunatatirea calitatii ingrijirii acordate;

m) asigura posibilitati de petrecere a timpului liber.

Structura orientativa a personalului serviciilor de tip rezidential este formata din urmatoarele categorii:

a) personal de conducere;

b) personal de educare si ingrijire - educator, educator puericultor, educator specializat, pedagog social, supraveghetor de noapte;

c) personal de specialitate - psiholog, medic, asistent social, kinetoterapeut, logoped, fizioterapeut, psihopedagog, instructor de educatie, asistent medical;

d) personal administrativ;

e) personal de intretinere si paza.

In ceea ce priveste violenta in familie, serviciile sociale oferite se impart in:

a) servicii pentru victimele violentei in familie;

b) servicii pentru agresor.

a) Servicii pentru victimele violentei in familie:

– centre de recuperare pentru victimele violentei in familie;

– consiliere juridica si psihosociala;

– linii telefonice de urgenta;

– servicii medicale de urgenta;

– eliberare gratuita a certificatelor medico-legale.

Centrele pentru adapostirea victimelor violentei in familie sunt unitati de asistenta sociala, aflate in subordinea consiliilor locale, care asigura protectie, gazduire, ingrijire si consiliere victimelor violentei in familie, nevoite sa recurga la acest serviciu de asistenta sociala. Aceste adaposturi sunt arondate la un spital sau alta unitate sanitara, care asigura ingrijirea medicala si psihiatrica si asigura gratuit urmatoarele servicii sociale, atat victimei, cat si minorilor aflati in ingrijirea acesteia:

– protectie impotriva agresorului;

– ingrijire medicala;

– hrana;

– cazare;

– asistenta psihologica;

– consiliere juridica.

Aceste servicii sunt asigurate pe o perioada determinata, pana la rezolvarea situatiei familiale. In cazul persoanelor care nu isi pot asigura singure cazarea si hrana, acestea au drept de sedere in adapost pana la rezolvarea acestor deziderate de catre stat sau de catre organizatiile neguvernamentale, prin cursuri de calificare profesionala, internarea minorilor in asezaminte sociale etc.

Persoanelor care au comis actul de agresiune le este interzis accesul in incinta adapostului unde se gasesc victimele, paza adapostului fiind asigurata de corpul gardienilor publici.

b) Servicii pentru agresor:

– centre de asistenta destinate agresorilor, care ofera:

• tratamente de dezalcoolizare, dezintoxicare, psihiatrice;

• terapie si consiliere.

Protectia copilului impotriva abuzurilor se realizeaza prin intermediul serviciilor publice, private sau a celor in parteneriat public-privat.

Autoritatea Nationala pentru Protectia Drepturilor Copilului efectueaza inspectii periodice ale modului de functionare a acestor servicii, inclusiv a celor private si a celor in parteneriat public-privat

In prezent, functioneaza urmatoarele tipuri de servicii:

– Servicii de tip rezidential;

– Servicii de prevenire si informare;

– Servicii de consiliere si asistenta psihologica, sociala si juridica a familiei si copilului victima a abuzului;

– Servicii de recuperare medicala, psihologica si sociala a copilului abuzat;

– Servicii de interventie in regim de urgenta;

– Telefonul copilului: linie telefonica gratuita destinata copiilor victime ale abuzului si exploatarii, familiilor acestora sau oricaror altor persoane care au cunostinta despre astfel de cazuri;

– Servicii de consiliere, reabilitare si reintegrare a autorilor abuzurilor.

In subordinea Agentiei Nationala pentru Protectia Familiei functioneaza Centrul-Pilot de Asistenta si Protectie a Victimelor Violentei si Centrul de Informare si Consultanta pentru Familie.

Centrele pentru adapostirea victimelor violentei in familie asigura protectie, gazduire, ingrijire si consiliere victimelor violentei in familie nevoite sa recurga la acest serviciu de asistenta sociala.

2. Rolul asistentului social in abuzul, neglijarea si maltratarea copilului

Asistenta sociala reprezinta componenta sistemului national de protectie sociala in cadrul careia, in baza legii, statul si societatea civila se angajeaza prin masuri active pentru prevenirea, limitarea sau inlaturarea efectelor temporare ale unor evenimente considerate riscuri sociale care pot genera marginalizarea sau excluderea sociala a persoanelor sau a unor categorii de persoane aflate in nevoie.

Sarcina traditionala a asistentei sociale in intreaga lume este aceea de a proteja si ajuta persoanele aflate in nevoie sau in stare de dependenta, fara a le stirbi in nici un fel personalitatea, ori a le altera sanatatea si posibilitatile de participare la viata sociala.

Scopul declarat al acestui sistem este acela de a proteja categoriile de persoane care nu au in acel moment posibilitatea sa-si asigure nevoile sociale.

Asistentul social trebuie sa-si insuseasca valorile si principiile care stau la baza asistentei sociale

1) Furnizarea de servicii in beneficiul persoanelor aflate in dificultate

Scopul principal al activitatii asistentului social este acela de a asista persoanele aflate in dificultate, implicandu-se in identificarea, evaluarea si solutionarea problemelor sociale.

In toate demersurile sale, asistentul social actioneaza cu prioritate in interesul persoanei asistate. In situatia in care interesul acestuia reprezinta o amenintare pentru comunitate / membrii comunitatii, asistentul social are responsabilitatea de a indruma beneficiarul si a media in scopul armonizarii intereselor partilor implicate.

2) Justitia sociala

Asistentii sociali promoveaza principiile justitiei sociale.

Asistentii sociali se asigura de egalitatea sanselor privind accesul persoanelor asistate la informatii, servicii, resurse si participarea acestora la procesul de luare a deciziilor. Ei contesta si combat diferitele forme ale injustitiei sociale.

3) Demnitatea si unicitatea persoanei

Asistentii sociali respecta si promoveaza demnitatea individului, unicitatea si valoarea fiecarei persoane.

Asistentul social nu trebuie sa practice, sa tolereze, sa faciliteze sau sa colaboreze la nicio forma de discriminare bazata pe rasa, etnie, sex si orientare sexuala, varsta, convingeri politice sau religioase, statut marital, deficienta fizica sau psihica, situatie materiala si/sau orice alta preferinta, caracteristica, conditie sau statut.

4) Autodeterminarea

Asistentul social respecta si promoveaza dreptul beneficiarului la autodeterminare.

Asistentul social asista beneficiarii in eforturile lor de a-si identifica si clarifica scopurile, in vederea alegerii celei mai bune optiuni.

5) Relatiile interumane

Asistentii sociali recunosc importanta fundamentala a relatiilor interumane si le promoveaza in practica profesionala.

Asistentii sociali incurajeaza si intaresc relatiile persoanei cu scopul de a promova, reface, mentine si/sau imbunatati calitatea vietii persoanelor, familiilor, grupurilor, organizatiilor si comunitatilor.

6) Integritatea

Asistentii sociali actioneaza cu onestitate si responsabilitate in concordanta cu misiunea profesiei si standardele profesionale.

7) Competenta

Asistentii sociali trebuie sa isi desfasoare activitatea numai in aria de competenta profesionala determinata de licenta, expertiza si experienta profesionala.

Asistentii sociali au obligatia de a-si imbunatati permanent cunostintele si deprinderile profesionale si de a le aplica in practica.

Asistentul social este un agent al schimbarii care actioneaza in contexte sociale complexe, el nu se limiteaza la un tip sau altul de ajutorare, ci concepe strategii combinate si, la limita, integrale

Pot fi identificate trei scopuri majore ale asistentei sociale:

1) Sa ajute persoanele si grupurile sa identifice, sa rezolve sau sa reduca la minimum problemele care apar din dezechilibrele dintre ei si mediu. Asistentul social nu cauta sa rezolve problemele persoanei asistate, ci incearca sa ii sporeasca capacitatile pentru a le rezolva singura, urmarind evitarea aparitiei dependentei acesteia de ajutor.

2) Sa identifice arii potentiale de dezechilibru intre indivizi sau grupuri si mediu pentru a preveni aparitia lor. Aceste dezechilibre pot aparea la nivelul adaptarii la mediul familial, profesional sau la mediul social mai larg, la integrarea intr-o institutie de asistenta sociala, intr-o scoala sau intr-o comunitate, la nivelul interactiunilor cu diferite institutii ale statului sau cu alte organizatii.

3) Sa caute, sa identifice si sa intareasca potentialul persoanelor, grupurilor si comunitatilor.

Persoanele, grupurile si comunitatile poseda un potential natural de a-si rezolva problemele cu care se pot confrunta la un moment dat, de a se dezvolta. Uneori, acest potential este ignorat sau pare pierdut, datorita unor situatii de criza generate de dificulttile aparute. Sarcina asistentului social este de a face vizibil acest potential, de a constientiza pe cei aflati in dificultate de resursa enorma pe care o reprezinta acest potential.

Ce pot face profesionistii din domeniul social care lucreaza cu copiii?

Asistentul social trebuie sa stapaneasca, in primul rand, problematica violentei si a abuzului: cauze, simptome, modalitati de manifestare, posibilitati concrete de indrumare si solutionare a situatii de abuz.

• Atunci cand are beneficiari victime ale abuzului, trebuie sa le inteleaga mecanismele de comportament si sa dea dovada de rabdare, comunicare empatica, acceptare.

• Atunci cand remarca situatii de abuz intre beneficiari sau intre colegii sai si beneficiari, sa incerce sa intervina pentru a le media sau stopa.

Document online: Manual de supravietuire - FOAMEA Proiect: Laicizare si revigorare religioasa

• Atunci cand are tendinte agresive fata de beneficiari, sa le recunoasca cu onestitate, sa isi impuna o limita profesionala si sa caute supervizare si/sau consiliere profesionala. De asemenea, practicienii ar trebui:

– sa nu permita comportamente agresive intre beneficiari;

– sa nu accepte sau sa foloseasca etichete, porecle ori stigmatizari intre beneficiari;

– sa nu foloseasca violenta ca modalitate de rezolvare a diferendelor (pedepse precum excluderea copilului de la activitati);

– sa nu ignore manifestarile copiilor ce por duce la situatii conflictuale ce vor fi rezolvate prin violenta;

– sa lucreze la propriile judecati care ar putea genera discriminare, stigmatizare a copiilor pe criterii legate de etnie sau de provenienta ori stare sociala si, prin urmare, tratamente preferentiale, ceea ce reprezinta, in sine, o forma de abuz, dar totodata pot genera si situatii conflictuale intre beneficiari;

– sa sensibilizeze comunitatea prin discutii, seminarii, implicarea acesteia in activitati cu beneficiarii;

– sa respecte intimitatea copilului;

– sa cunoasca sistemul de protectie sociala, posibilitatile si limitele sale si sa comtacteze, in caz de necesitate, persoana sau institutia care poate rezolva problema in mod adecvat;

– sa indrume copiii catre psihologul institutiei;

- sa participe la echipa interdisciplinara si sa contribuie la planul specific de interventie pentru copilul victima a abuzului.  

3. Implicarea comunitatii locale in prevenirea abuzului, neglijarii si maltratarii copilului

„Mai mare dragoste decat acesta nimeni nu are,

ca sufletul sau sa si-l puna pentru prietenii sai”

In ultimele trei decenii, cercetarile asupra violentei in familie au vizat cresterea gradului de constientizare sociala a aspectelor implicate in problema violentei, identificarea conditiilor interne si externe familiei ce determina/ faciliteaza dezvoltarea sau stoparea violentei, inscrierea violentei asupra membrilor familiei in registrul problemelor sociale si cuprinderea sanctiunilor pentru agresori in legislatiile din multe state ale lumii

Atitudinea sociala fata de violenta in familie este inca diferita.

In tarile membre ale Uniunii Europene a fost publicat, in 1999, un sondaj care a aratat ca cetatenii Uniunii Europene apreciaza violenta ca fiind o problema grava ce afecteaza bunastarea individului si creaza costuri suplimentare pentru societate. De asemenea, s-a constatat ca cetatenii Uniunii Europene recunosc in egala masura necesitatea implicarii statului si a membrilor comunitatii in vederea stoparii acestei probleme, prin campanii de combatere si servicii specializate de asistare a victimei si agresorului

Desi cele mai multe actiuni sunt centrate pe reducerea violentei prin dezvoltarea serviciilor/ adaposturilor si solicitarea interventiei politiei, in publicatiile de specialitate si in sondaje intalnim un sprijin puternic pentru ideea prevenirii si combaterii violentei, prin intermediul regandirii relatiilor interpersonale si al patternurilor interactionale.

Specialistii sustin ca o conditie pentru ca orice comunitate sa raspunda unei probleme este constientizarea acesteia. Atunci cand membrii unei comunitati nu inteleg impactul violentei asupra dezvoltarii personale si sociale, ei nu vor interveni pentru a stopa violenta.

In lipsa unei intelegeri a violentei sub aspectul costurilor sociale si a consecintelor, comunitatea nu se implica in actiuni de combatere a violentei sau de semnalare a cazurilor.

Incercarea de a combate violenta in familie prin intermediul sanctiunilor pentru agresor nu este eficienta.

Este imperativ ca membrii comunitatii sa constientizeze consecintele si costurile violentei si sa-si asume responsabilitatea confruntarii cu problema violentei.

Studiile arata ca exista o relatie stransa intre valorizarea sociala a femeii si a copilului si raspunsul comunitatii la violenta in familie.

In comunitatile in care exista atitudini sociale legate de protejarea familiei si a copiilor, spre exemplu, este semnalata interventia membrilor comunitatii in directia protejarii femeii si copiilor.

In situatia in care victima si agresorul sunt casatoriti si au copii minori, iar violenta pune in pericol viata victimelor, atunci membrii comunitatii intervin prin oferirea gazduirii provizorii, prin dezaprobarea comportamentului agresorului si prin marginalizarea acestuia.

Membrii comunitatii intervin numai atunci cand violenta depaseste gradele de acceptabilitate si este pusa in pericol viata copiilor.

Apelarea politiei sau a serviciilor medicale se face doar in cazurile de escaladare a violentei.

In ultimul timp, in Romania, a crescut numarul de cazuri semnalate asistentei sociale sau politiei, insa cele mai multe sunt din categoria formelor de violenta severa, care impun interventia externa, intrucat este pusa in pericol viata femeii sau a copiilor acesteia.

Raspunsul comunitatii la violenta este asociat nivelul de constientizare, si nu gradului de vizibilitate.

Recunoasterea problemei violentei este regasita, in Romania, la nivelul organismelor guvernamentale, iar problema violentei apare reglementata la nivel legislativ,insa aceasta recunoastere nu a fost preluata automat la nivelul comunitatilor.

Agentia Statelor Unite pentru Dezvoltare Intercationala( USAID) in colaborare cu International Organization for Christian Charity( IOCC) si Biserica Ortodoxa Romana( BOR) au initiat un program de tipul „Alianta pentru Dezvoltare Globala” cu scopul de a implica vastele resurse de care BOR dispune, in informarea populatiei, schimbarea atitudinilor oamenilor, referitor la problemele sociale stringente cu care se confrunta romanii- in special SIDA si violenta in familie- si in ajutorarea semenilor care sufera de pe urma acestor flageluri

Programul dezvoltat de alianta va ajuta la intarirea capacitatii BOR de a sesiza opinia publica si constiinta individuala. De asemenea, BOR va putea oferi chiar si servicii de ingrijire sau reabilitare, prin intermediul membrilor voluntari din comunitatile religioase.

BOR joaca un rol foarte important in modelarea cunostintelor, atitudinilor, comportamentelor.De aceea se asteapta sa aiba aceeasi contributie cheie la sensibilizarea si mobilizarea comunitatilor religioase, in vederea promovarii metodelor de prevenire si combatere a violentei in familie.

Atitudinea comunitatii sau a membrilor retelelor sociale fata de violenta poate fi un factor de risc, atunci cand blameaza victima-considerand-o vinovata- sau un factor de suport, atunci cand promoveaza comportamente nonviolente in cadrul familiei, sustin victima si dezaproba social comportamentul agresorului.

In acest context, comunitatea devine raspunzatoare pentru modul in care este sustinuta dezvoltarea serviciilor pentru protectia victimelor violentei si incurajeaza semnalarea cazurilor in vederea sanctionarii sociale a agresorului.

CAP. VI

Partea practica

Studii de caz privind abuzul si neglijarea copilului in familie.

Motivatia cercetarii: Dorinta de a ma informa mai mult in ceea ce priveste fenomenul violentei in familie.

Scopul cercetarii: Identificarea situatiilor de risc ce conduc la abuzul, neglijarea si maltratarea copilului.

Ipoteza cercetarii: Prin scoaterea copilului abuzat, neglijat, maltratat si, uneori,si a mamei acestuia din mediul familial conflictual si oferirea de servicii sociale, copilul poate fi reabilitat.

Metodologia folosita: Analiza documentelor, culegerea informatiilor de la personalul implicat.

Studiul 1

Copilul S.I. cu handicap locomotor provine dintr-o familie legal constituita cu dese conflicte intrafamiliale pe fondul consumului de alcool al tatalui si dezorganizata prin parasirea domiciliului de catre mama.

Minorul a intrat in atentia D.G.A.S.P.C. Dolj ca urmare a sesizarii efectuata de mama sa, care a semnalat faptul ca atat ea, cat si fiul ei de 5 ani au fost agresati fizic de catre S.P, tatal copilului, care se afla sub influenta bauturilor alcoolice.

La data evaluarii initiale, copilul prezenta semne evidente ale abuzului fizic: echimoze si ecoriatii la nivelul pleoapelor si la nivel frontal superior.

Familia acestuia este constituita din patru membri:

- mama- S.S.

- tata- S. P.

- baiatul-S.I.

- fetita-S.E.D.

Locuinta este constituita din 5 camere de caramida, acoperita cu tabla, racordata la reteaua de curent electric, mobilata si ingrijita.

Veniturile familiei oscileaza, tatal fiind proprietarul unui magazin din localitate.

D.G.A.S.P.C. Dolj considera ca cei doi copii sunt in pericol la tata si se impune luarea unei masuri de plasament in regim de urgenta, pe cale de ordonanta presedintiala fara somatie si de indata.

In urma analizarii actelor si lucrarilor dosarului, instanta retine ca in familia minorilor exista deseori situatii conflictuale, certuri, scandaluri care se produc pe fondul consumului excesiv de alcool al tatalui, acesta fiind violent cu sotia sa si cu minorii, atat verbal cat si fizic.

Prin urmare, avand in vedere ca in cauza este dovedit abuzul fizic si emotional exercitat asupra minorilor si mamei de catre tatal lor care consuma bauturi alcoolice, violent si care, evident, nu se poate ocupa de cresterea si educarea minorilor, tribunalul apreciaza ca se impune, in interesul superior al copilului, luarea masurii plasamentului in regim de urgenta la Centrul de Urgenta pentru Copilul Abuzat din Craiova.

Obiectivul general al planului individualizat de protectie aplicat minorului S.I. este asigurarea unui mediu protectiv si securizant.

Serviciile de care a beneficiat copilul pe durata plasamentului au fost:

protectia copilului;

educatia formala si informala/nonformala;

servicii de sanatate;

reabilitare;

socializare si petrecerea timpului liber;

mentinerea legaturilor cu familia.

Pe perioada plasamentului la centru, sotii S. au pastrat legatura cu copilul lor, iar tatal a fost inclus intr-un program individualizat de consiliere, in vederea responsabilizarii acestuia cu privire la repercursiunile negative ale comportamentului sau asupra dezvoltarii psiho-emotionale a copilului.

Acesta a participat la o singura sedinta de consiliere individuala, si-a asumat, in aparenta, responsabilitatea pentru actiunile sale agresive asupra familiei, manifestand o tendinta spre disimulare.

Mamei ii este teama sa revina momentan la domiciliul conjugal si de aceea a solicitat reintegrarea minorului la ea, la parintii sai din localitatea S.

La raportul de vizita mama ne-a relatat ca a hotarat sa se impece cu sotul sau si ca de la data revenirii la domiciliu nu au mai existat probleme intre ei, deoarece acesta s-a angajat si datorita serviciului nu a mai consumat bauturi alcolice.

Studiul 2

Minorul A.M.L. nevazator provine dintr-o famile legal constituita in urma cu aproximativ 28 de ani si in urma careia s-au nascut trei copii.

In decursul timpului cei doi soti s-au confruntat cu situatii dificile care au dus la violenta in familie, fapt ce a determinat-o pe mama ca in urma cu 9 luni sa plece impreuna cu copilul de la domiciliul fostului sot.

Acestia au divortat in 1998, continuand insa sa traiasca in concubinaj.

Cazul a intrat in atentia D.G.A.S.P. printr-o sesizare telefonica anonima, prin care s-a semnalat ca o mama si un copil in varsta de 7 ani, dorm de cateva zile in scara unui bloc.

Familia minorului este compusa din patru membri:

P.F. tatal;

P.T. baiatul cel mare;

A.A. mama;

A.( P.)M.L. baiatul minor.

Minorul locuia intr-o garsoniera, proprietatea tatalui.

Venitul familiei este constituit din salariul tatalui: 1200 RON.

Copilul si mama au fost plasati in regim de urgenta la Centrul de Urgenta pentru Copilul Abuzat.

Investigatia psihologica aplicata minorului a evidentiat o dezvoltare cognitiva sub media corspunzatoare varstei cronologice, gandire greoaie, incoerenta, memorie de scurta durata, vocabular deficitar, explicare lacunara, atentie fluctuanta.

Copilul prezenta nevoie accentuata de un mediu securizant si protectie, atasament sigur, atat fata de mama, cat si fata de tata.

Propunerile in vederea rezolvarii acestui caz sunt reintegrarea in familia naturala si o mai buna relationare intre membrii familiei.

Minorul a beneficiat pe durata plasamentului de aceleasi servicii ca si minorul din cazul 1:

protectia copilului;

educatia formala si informala/nonformala;

servicii de sanatate;

reabilitare;

socializare si petrecerea timpului liber;

mentinerea legaturilor cu familia;

Obiectivul general al planului individualizat de protectie al cuplului mama-copil a fost asigurarea protectiei si securitatii acestuia. Finalitatea urmarita a fost identificarea unei alternative de locuit pentru cuplul mama-copil.

Parintii au reusit sa ajunga la un compromis si anume acela ca mama cu copilul sa se reintoarca la domiciliul fostului sot, respectiv tatal copilului P.F. pana cand mama va reusi sa-si gaseasca un loc de munca, fapt ce-i va permite inchirierea unui alt imobil unde sa locuiasca cu copilul.

Studiul 3

Minorele C.A. si C.D.A.suferind de surditate provin dint-o relatie de concubinaj, conflictuala.

Cazul a fost sesizat de politie, care a semnalat ca fetitele sunt neglijate de parinti, iar mama acestora este abuzata de concubin pe fondul consumului de alcool al acestuia.

La evaluarea initiala, fetita era la stabunica paterna, mama fiind plecata prin oras, iar tatal nu se stia unde este.

Familia este constituita din 5 membri:

mama- C.M;

tatal- G.A;

minora-C.A, 3 luni;

minora- C.D.A., 3 ani;

bunicul patern.

Locuinta este constituita din 3 camere, bucatarie si sala pezentand conditii insalubre.

Desi aveau 3 camere, membrii familiei foloseau o singura camera in care era o mizerie crunta. La intrarea in sala exista un beci mare neacoperit care constituia un real pericol pentru fetita cea mare care se juca in voie pe unde dorea.

Fetitele nu erau inregistrate la starea civila, nu erau inscrise la nici un medic de familie si nu aveau alocatii.

Parintii nu aveau ajutor social, sigurul venit al familiei fiind realizat de tatal minorelor prin munci ocazionale.

Asistentii sociali i-au consiliat si informat pe parinti cu privire la responsabilitatea in cresterea si educarea minorelor, oferindu-le in acelasi timp consiliere juridica cu privire la serviciile de care pot beneficia in conditiile in care fetitele sunt inscrise la starea civila, la medicul de familie si daca depun dosarul pentru acordarea ajutorului social.

La o vizita ulterioara, asistentul social a constat urmatoarele:

camerele au fost renovate, mobilate si in conditii bune de locuit;

fetitele au fost inscrise la starea civila si aveau certificate de nastere;

fetitele au fost inscrise la medicul de familie si cea mica beneficia de lapte praf;

au depus actele pentru ajutorul social.

Studiul 4

Minorii K.A., nanism hipofizar K..I. retard si K.C. cu acondroplazie provin dintr-o relatie de concubinaj destramat, cu paternitate recunoscuta.

Acest caz a fost sesizat de F.M., mama copiilor, care a semnalat faptul ca a fost alungata de acasa de concubinul ei si se afla intr-un parculet cu copiii.

La evaluarea initiala mama prezenta urme de violenta, iar copiii indicatori ai neglijarii grave.

Familia lor era constituita din 4 membri:

F.M., mama;

K.A., minor, 6 ani;

K.I., minora, 8 ani;

K.C, minor,4 ani.

Tatal copiilor nu mai locuia de mult cu ei. Mama era singura, neavand nici o relatie de concubinaj.

Veniturile familiei erau costituite din veniturile ocazionale realizate de mama din munca la negru, din ajutorul social si din alocatiile copiilor.

Locuinta era constituita din 2 camere si bucatarie, conditiile de locuit fiind precare.

Mama si copiii au fost plasati in regim de urgenta la Centrul de Urgenta pentru Cuplul mama-copil, victime ale abuzului.

Serviciile de care au beneficiat atat mama cat si copiii pe durata plasamentului au fost:

educatia formala si informala/nonformala;

servicii de sanatate;

reabilitare;

prevenirea separarii copiilor de mama.

Obiectivele urmarite au fost:

* mentinerea minorilor in familie;

* responsabilizarea mamei cu privire la obligatiile parintesti;

* responsabilizarea mamei cu privire la drepturile copilului;

* acordarea de servicii si prestatii pentru prevenirea separarii minorilor de familie .

Mama a fost externata la solicitarea ei si a promis ca se va ocupa in mod corespunzator de cresterea, ingrijirea si educatia copiilor si nu ii va mai supune pe copii abuzului sau neglijarii.

La data vizitei, minorii erau bine ingrijiti si mama a relatat ca fostul concubin nu a mai venit acasa si nu i-a mai facut probleme. A urmat monitorizarea cazului, in vederea urmaririi in continuare a modului in care mama isi asuma responsabilitatea cresterii si ingrijirii copiilor.

Studiul 5

Minorul S.C. provine dintr-o relatie de concubinaj si este recunoscut legal de catre tatal sau.

Acest caz a intrat in atentia D.G.A.S.P.C. printr-o sesizare telefonica a unui vecin.

S.C. avand retard acentuat este fiul unei mame iresponsabile, imature si al unui tata alcoolic, care face reclamatii in permaneta, sub influenta alcoolului, semnand cu numele mamei copilului.

Familia este constituita din 5 membri:

* mama;

* tatal;

* S.C., 8 ani;

* S.M., 6 ani;

* C.F.,10 ani.

Initial, acestia locuiau in comuna M., intr-o singura camera in conditii mizere, insalubre.

Despartindu-se de tatal copiilor, mama a plecat cu F. si M. in comuna G., traind intr-o relatie de concubinaj .

Minorul C. a ramas la tata care avea o relatie de concubinaj cu B.M.., oligofrena.

Dupa sesizarea cazului, la evaluarea initiala, minorul a fost gasit stand intr-un bar cu tatal lui.

Copilul prezenta semne de abuz fizic si indicatori ai neglijarii grave; nu-i erau asigurate conditiile minime de existenta, conditiile igienico- sanitare ale locuintei fiind insalubre.

Tatal nu a prezentat nici un interes pentru cresterea copilului, abuzandu-l fizic in mod frecvent pe fondul consumului de alcool.

S-a impus masura plasamentului in regim de urgenta la Centrul pentru Copilul Abuzat.

La evaluarea psihologica s-a observat ca minorul avea un deficit de atentie, se plictisea, avea carente educative, memorie de scurta durata, era agresiv.

Opinia psihologului a fost ca se impune luarea copilului din mediul familial, actual deoarece prezinta indicatori ai neglijarii, necesita suport afectiv emotional, un mediu stabil, securizant.

Opinia autoritatilor locale este aceea ca se impune incredintarea minorului la mama, care doreste sa se ocupe de ingrijirea si cresterea copilului.

Copilul a beneficiat pe durata plasamentului de servicii medicale, de consiliere individuala, de educatie formala si nonformala, de reabilitare.

La incetarea masurii plasamentului, copilul a fost reintegrat la mama, dar sta atat la mama, cat si la tata.

Studiul 6

Minorul N.A. suferind de handicap locomotor asociat cu incontinenta a ajuns in atentia D.G.A.S.P.C. in urma plangerii depuse de mama acestuia.

N.A. provine dintr-o familie de concubinaj cu paternitate recunoscuta .Locuinta in care minorul sta impreuna cu tatal si cu mama sa era formata din 2 camere si bucatarie, mobilate, cu conditii igienico- sanitare bune.

Veniturile familiei erau constituite din ajutorul social, alocatia copilului si din munci ocazionale prestate de parintii copilului.

Mama s-a prezentat la unul dintre sediile D.G.A.S.P.C. afirmand ca a fost legata de maini si de picioare de catre concubin, care este violent atat cu ea, cat si cu copilul lor N.A.

Aceasta a fost admisa impreuna cu copilul in Centrul de Urgenta pentru Cuplul Mama-Copil Abuzat..

La evaluarea psihologica a minorului s-a constatat ca acesta prezenta semne de abuz emotional, datorat conflictelor intrafamiliale, era foarte agitat, agresiv, hiperkinetic.

Pe durata plasamentului mama, si copilul au beneficiat de consiliere familiala, consiliere individuala, servicii de sanatate, servicii de educatie formala si nonformala, reabilitare.

Minorul a urmat si un tratament medical deoarece era hiperkinetic.

Tatal a fost inclus intr-un program de consiliere in vederea responsabilizarii acestuia cu privire la implicarea in cresterea si educarea fiului sau si, mai ales, cu privire la efectele dezastruoase pe care le are comportamentul sau asupra dezvoltarii fizice si psihice a copilului.

Mama si-a retras cererea si s-a intors impreuna cu minorul in familie.

Studiul 7

Minorul G.L. cu maladia Little provine dintr-o relatie de concubinaj, dar este recunoscut legal de tata.

Minorul locuia cu parintii sai intr-un imobil cu 3 camere si bucatarie, proprietate a tatalui.

Conditiile de locuit erau bune, locuinta fiind mobilata, ingrijita, racordata la energie electrica.

Veniturile familiei erau constituite din alocatia copilului si din banii proveniti din munca cu ziua a mamei.

Tatal copilului nu lucra si nu dorea sa munceasca.

Acest caz a ajuns in atentia D.G.A.S.P.C. ca urmare a prezentarii mamei la sediul Centrului de Urgenta pentru Cuplul Mama-Copil Abuzat impreuna cu minorul G.L. care a declarat ca a fost batuta si alungata de concubin.

Pe mama o deranja faptul ca era batuta de concubin si ca acesta era iresponsabil si nu muncea.

Acestia au fost admisi in centru si au fost inclusi intr-un program de consiliere, urmarindu-se imbunatatirea relatiilor intrafamiliale si reintegrarea in familie.

La evaluarea psihologica a copilului diagnosticul dat de psiholog a fost abuz emotional pe fondul deselor conflicte dintre parinti si a relatiilor tensionate dintre acestia.

Diagnosticul dat de specialist mamei copilului a fost abuz fizic si emotional.

Copilul a beneficiat pe durata masurii plasamentului de urmatoarele servicii:

de sanatate;

de reabilitare;

de educatie formala si informala;

de protectie.

socializare si petrecerea timpului liber;

mentinerea legaturilor cu familia.

Obiectivul general al planului individualizat de protectie al cuplului mama-copil a fost asigurarea protectiei si securitatii acestora.

Tatal minorului a fost si el inclus intr-un program de consilere in vederea responsabilizarii acestuia cu privire la implicarea in cresterea si educarea fiului sau si, mai ales, cu privire la efectele dezastruoase pe care le are comportamentul sau asupra dezvoltarii psihice a copilului.

Dupa incheierea plasamentului, mama si minorul s-au intors in familie.

La vizita de monitorizare mama ne-a declarat ca nu au mai fost probleme.

Cazul a ramas in continuare monitorizat de D.G.A.S.P.C.

Studiul 8

Minorii G.L.M.suferind de autism si G.A. provin dintr-o familie legal constituita, cu dese conflicte intrafamiliale, lipsa de consideratie si respect reciproc a parintilor, lipsa de empatie a mamei fata de nevoile afective ale minorei, cu tendinte depresive ale acesteia.

Cazul a ajuns in atentia D.G.A.S.P.C. in urma prezentarii la sediul institutiei a sotilor G.P. si G.I. impreuna cu minora G.L.M. si minorul G.A.

S-a discutat situatia familiala a acestora in urma sesizarii facute de catre sot privind agresarea fizica a minorei din partea mamei.

In urma discutiilor purtate s-au constat urmatoarele:

intre cei doi soti exista o relatie tensionata, conflictuala, cronicizata de-a lungul timpului, cu pierderea totala a respectului reciproc si respingere afectiva;

acestia au facut din copilul de sex opus „aliatul” in „lupta” cu partenerul; s-au creat astfel doua „tabere familiale”, fiecare dintre soti proiectandu-si frustarile legate de partener asupra copilului „aliat”;

relatia dintre frati a fost deteriorata cu „ajutorul” parintilor, fiecare dintre ei avand o imagine distorsionata despre celalalt;

in seara in care mama si-a lovit fiica avusese loc un nou scandal intre soti, iar aceasta si-a descarcat frustarile pe minora;

mama sustine ca i-a dat fiicei sale doua palme peste fata pentru ca incepuse sa absenteze de la scoala, sa o ignore si pentru ca a gasit-o fumand.

Concluziile evaluarii initiale au fost:

comunicarea dintre mama si fiica este extrem de defectuoasa, mama empatizand prea putin cu nevoile afective ale minorei, iar aceasta a afisat la randul ei, o atitudine de totala respingere la adresa mamei;

factorii de risc sunt: conflictele intrafamiliale, lipsa de consideratie si respect reciproc a parintilor, lipsa de empatie a mamei fata de nevoile afective ale minorei, cu tendinte depresive ale acesteia;

ambii minori sunt afectati de relatiile defectuase din cadrul familiei. A prezinta o tendinta spre cleptomanie si auto agresivitate, iar L.M prezinta serioase tendinte depresive cu pierderea apetitului alimentar, insomnii, izolare etc.

Cei doi minori au fost inclusi intr-un program de consiliere psihologica pentru a inlatura efectele abuzului emotional.

Parintii si minorii au fost de acord sa fie inclusi intr-un program de consiliere psihologica in vederea imbunatatirii relatiei intrafamilale.

La acest program, atat parintii, cat si minorii s-au prezentat de cateva ori, dupa care au renuntat sa mai vina.

Studiul 9

Copiii N.G., 17 ani suferind de distrofie musculara si N.B.G., 18 ani, provin dintr-o relatie legal constuita, dezorganizata prin divort si sunt recunoscuti legal de tatal lor.

Cazul a fost sesizat de mama copiilor care a declarat ca tatal copiilor este alcoolic, ca nu contribuie material la ingrijirea copiilor de 6 ani, ca sustrage din casa bani si bunuri, inclusiv banii proveniti din premiile castigate de copii din diverse premii si concursuri, ca nu comunica cu minorii, ca nu-si controleaza nevoile fiziologice, din cauza consumului de alcool, nici in prezenta copiilor si nici a colegilor acestora.

Locuinta in care copiii locuiesc impreuna cu tatal si mama lor (desi acestea sunt legal divortati de 2 ani) este compusa din 2 camere, in una locuind mama cu cei doi copii, iar in cealalta tatal singur.

Veniturile familiei sunt constituite din 1120 RON, salariul mamei si din alocatia copiilor. Tatal are un salariu de 310 RON, dar nu contribuie la cheltuielile familiei.

Copiii sunt elevi, in clasa a-XII-a, respectiv a-X-a si sunt premianti.

Starea de sanatate a copiilor este buna.

Din fisa de evaluare psihologica a copiilor observam urmatoarele:

copiii prezinta sentimente de nemultumire si neincredere in sine aparute pe fondul conflictelor familiale;

copiii prezinta atasament fata de mama si respingere, anxietate, timiditate fata de tata.

In urma evalurilor psihologice a celor doi copii, psihologul a hotarat includerea acestora intr-un program personalizat de consiliere. Se va incerca si colaborarea cu tatal copiilor pentru ca si acesta sa participe la consiliere.

Relatiile intrafamiliale sunt urmatoarele:

relatiile dintre parinti sunt tensionate, au existat nenumarate dispute aprinse, comunicarea dintre acestia nemaifiind posibile deoarece acestia au divortat;

relatiile dintre mama si copii sunt bune, cordiale, este vizibila afectiunea reciproca;

relatiile copiilor cu tatal sunt grav deteriorate, copiii il resping, este vizibila neimplicarea acestuia in cresterea si educarea lor si dezinteresul pentru nevoile afective, educationale si materiale ale copiilor.

Factorii de risc sunt lipsa de comunicare dintre tata si copii, neimplicarea acestuia si dezinteresul lui.

Obiectivele consilierii sunt:

cresterea stimei de sine;

optimizarea comunicarii intrafamiliale;

identificarea strategiilor de coping folosite pentru a depasi situatia.

In urma sedintelor de consiliere desfasurate pe prcursul unui an si doua luni s-a realizat:

imbunatatirea situatiei copiilor;

s-au identificat noi strategii de coping;

minorii s-au prezentat mult mai increzatori in fortele proprii si optimisti, fiind cooperanti si receptivi.

Studiul 10

Minorul N.N.C. dislexic este fiul lui N.V. si N.M. Acum 6 ani acestia au divortat, copilul fiind incredintat mamei.

Copilul a intrat in atentia D.G.A.S.P.C. ca urmare a sesizarii politiei, fiind informata ca minorul a parasit domiciliul mamei in mai multe randuri datorita comportamentului „ciudat” al mamei.

Copilul locuieste la bunica materna de cateva zile, deoarece nu a mai suportat tensiunile din mediul familial si crizele mamei. Acesta a plecat in mai multe randuri de acasa, datorita faptului ca in urma cu un an N.M., mama copilului, a facut o depresie si de atunci are crize repetate, are un comportament ciudat, este foarte agitata, il bate pe copil si vorbeste singura.

Bunica materna a incercat sa o convinga pe fiica ei sa mearga la Laboratorul se Sanatate Mintala pentru Adulti( L.S.M.) pentru consultatie si tratament, dar nu a reusit.

De la minor s-au aflat urmatoarele:

minorul se teme de mama sa intrucat aceasta vorbeste singura, il loveste, ii vorbeste urat, toate acestea avand loc atunci cand se declanseaza crizele acesteia;

copilul doreste sa locuiasca la bunica materna pana cand mama lui se va face bine;

copilul a spus ca are si el probleme de sanatate afimand ca ” i se pare ca aude vocea mamei, chiar daca aceasta nu este in preajma lui si ca i se pare ca este urmarit de ea”.   

Copilul a ramas in continuare la bunica materna pana cand a venit mama lui pentru a-l lua, facand scandal si creand o stare tensionata in permanenta. In urma acestora, copilul a facut in repetate randuri accese de furie necontrolate, concretizate prin violenta fizica asupra bunicii si a mamei: a spart geamurile casei si a amenintat ca se sinucide.

Copilul a ajuns la clinica de psihiatrie si i s-a recomandat un tratament. El prezenta decompensare psihotica, agitatie.

Mama a manifestat un comportament iresponsabil fata de situatia copilului, refuzand orice discutie cu D.G.A.S.P.C , iar in momentele de agitatie si violenta ale copilului, aceasta radea.

Urmarea situatiei de urgenta, concretizata prin neglijarea grava din partea mamei a starii de sanatate a copilului si a atitudinii iresponsabile a acesteia fata de problemele lui si datorita abuzului emotional, s-a dispus plasamentul copilului in regim de urgenta la Centrul de Urgenta pentru Copilul Abuzat, Neglijat.

Copilul a fugit, in prezent aflandu-se la domiciliul mamei.

Tribunalul a dispus incetarea masurii plasamentului in regim de urgenta a minorului si a dispus reintegrarea acestuia in familia mamei N.M.

Mama refuza sa-i administreze copilului tratamentul si orice dialog cu D.G.A.S.P.C.

Copilul nu mai frecventeaza cursurile scolare.

Scurta analiza si interpretare a studiilor de caz.

Viabilitatea cercetarii este confirmata de rezultatele observate, respectiv:

* Cea mai mare parte a cazurilor de violenta si neglijare in familie a ajuns in atentia D.G.A.S.P.C. prin prezentarea victimelor in cauza ( mama si copil/copii ), doar 20% din cazuri fiind semnalate de politie. Acest lucru releva faptul ca implicarea comunitatii este redusa si, uneori, absenta.

* 60% dintre copii prezinta semne de abuz fizic si 40% prezinta indicatori ai neglijarii, in special emotionala. De asemenea, toate cazurile prezinta abuz emotional, violenta fizica sau neglijarea, producand consecinte negative la nivelul dezvoltarii emotionale a copiilor.

* Cea mai mare parte a victimelor sunt minori pana in varsta de 8 ani, total nevinovati si care nu se pot apara sub nici o forma.

* Masura de protectie dispusa de Comisia de Protectie a Copilului in marea majoritate a cazurilor a fost plasamentul in regim de urgenta, fie la Centrul de Urgenta pentru Copilul Abuzat, fie la Centrul de Urgenta pentru Cuplul Mama-Copil Abuzat. Obiectivul principal urmarit in toate cazurile a fost asigurarea unui mediu protectiv si securizant.

* In ceea ce priveste tipul de servicii sociale de care au beneficiat copiii care au fost plasati in regim de urgenta, acestea au fost: protectia copilului, educatia formala si informala, sanatate, reabilitare, socializare si petrecere a timpului liber, mentinerea legaturilor cu familia, reintegrarea in familie.

* Multe cazuri au fost finalizate datorita consilierii sociale, prin care s-a urmarit responsabilizarea parintilor cu privire la obligatia cresterii, ingrijirii si eduactiei copiilor. O alta parte a cazurilor a fost finalizata prin oferirea consilierii juridice in vederea intocmirii actelor necesare pentru obtinerea ajutorului social si pentru inregistrarea copiilor la starea civila in vederea obtinerii certificatului de nastere.

* In urma analizarii cazurilor prezentate, am identificat urmatoarele cauze ale violentei si neglijarii in familie:

- consumul excesiv de alcool;

- neasumarea responsabilitatii si imaturitatea parintilor;

- conflictele maritale;

- boala psihica;

- mentalitate permisiva (acceptarea violentei), inclusiv mentalitatea educativa punitiva;

- lipsa de empatie fata de nevoile copilului;

- comunicare ineficienta;

- eficienta scazuta a sistemului de protectie a copilului, incluzand aici si slaba eficienta a fortelor de ordine.

* Violenta fizica si neglijarea are consecinte asupra dezvoltarii fizice, dar mai ales asupra dezvoltarii emotionale a copiilor si marcheaza victima pe viata.

* Dintre consecintele emotionale observate in cazurile prezentate mentionam:

pierderea respectului de sine;

neincrederea in fortele proprii, nemultumire de sine;

tendinte depresive;

dezvoltare cognitiva sub medie corespunzatoare;

atentie fluctuanta, incoerenta;

insomnii;

izolare;

apatie;

boli psihice;

accese de furie necontrolate;

imitarea comportamentului.

Abuzul si neglijarea copilului poate avea efecte traumatizante asupra copilului, acesta ramanand cu sechele pe tot restul vietii, dar o consecinta la fel de grava o poate constitui imitarea comportamentului violent al parintilor si folosirea lui in relatiile viitoare ale copilului.

CONCLUZII

Desi familia ar trebui asociata cu stabilitatea, echilibrul, moralitatea si durabilitatea, in multe situatii ea devine opusul acestora, instabilitatea ei putand fi determinata de o multitudine de cauze interne si macrosociale care pot degenera de cele mai multe ori in violenta, abuz, abandon, divort, ducand la slabirea functiilor familiei.

Violenta asupra copiilor, desi sanctionata de legi sau conventii internationale, reprezinta inca o practica „obisnuita” ce afecteaza in mod dramatic vietile copiilor, traumele produse fiind uneori aproape imposibil de suportat.

De cele mai multe ori, violenta are drept cauza incapacitatea adultului de a- si controla propriul comportament, frustrarile sau conflictele, dar si insuficienta cunoastere a unor metode alternative de educare a copilului.

Consecintele unor comportamente abuzive in relatia cu copilul, care se afla in plin proces de dezvoltare, sunt extrem de grave.

Lovindu-i pe copii, parintii cred ca au rezolvat problema in cel mai optim mod, dar nu se gandesc la cat rau le pot face propriilor copii, atat din punct de vedere fizic, dar mai ales psihic.

Tinand cont de cauzele si, mai ales, de consecintele pe care le are violenta si neglijarea asupra copiilor, este nevoie sa se dezvolte o strategie coerenta de prevenire, combatere si recuperare a copiilor abuzati, care sa cuprinda:

elaborarea unui cadru legislativ care sa poata defini conceptele de abuz si sanctiunile adecvate;

dezvoltarea procedurilor de interventie in aceste situatii;

crearea de servicii specializate care sa permita interventia specialistilor in astfel de cazuri;

dezvoltarea sistemului de asistenta sociala comunitara, care are un rol fundamental in prevenirea si interventia situatiilor de abuz;

definirea institutiilor, a competentelor si responsabilitatilor in interventia in cazul situatiilor de abuz;

dezvoltarea de proceduri de interventie in diferite situatii;

formarea specialistilor- asistenti sociali, psihologi, psihiatrii, pedagogi, dar si a juristilor- care urmeaza sa intervina in aceste situatii;

dezvoltarea unei activitati de sensibilizare a colectivitatii cu privire la problematica abuzului asupra copilului, a consecintelor acestuia si a masurilor de prevenire si combatere;

dezvoltarea sistemului institutional de suport al activitatii de interventie: ”case sigure”, echipe de interventie, echipe de educatie a copiilor si a familiilor , de terapie;

sistemul de asistenta sociala are un rol crucial in prevenirea si interventia in situatiile de abuz asupra copilului.

Pe langa solutiile propuse de legislatia in vigoare, cred ca cel mai bine ar fi sa ne aplecam asupra a ceea ce spun chiar copiii.Astfel in revista „Copiii spun Nu violentei”!,sunt mentionate anumite ”solutii” ale acestora:

„ e nevoie de educarea parintilor.O solutie ar fi crearea unei scoli pentru parinti , ar trebui facuta o scoala specialaobligatorie pentru femeile insarcinate”

„Pentru stoparea agresiunii sau a exploatarii copilului, legea trebuie sa fie mai severa cu cei care abuzeaza de copil.De asemenea, terapia pshihologica pentru abuzatori este esentiala pentru ca acestia sa nu- si mai repete faptele. Schimbarea mentalitatii adultilor prin educatie este la fel de importanta”.

„Nu sunt de acord cand parintii isi agreseaza copiii, ei trebuie sa comunice cu copiii pentru ca acestia sa inteleaga, deoarece cu bataia tot nu inteleg si nu se rezolva nimic”

„As vrea sa mi se spuna ce este bine sa faci si ce nu ai voie sa faci si sa fiu lamurit in legatura cu tot ce mi s-ar putea intampla”.

„Oamenii care isi bat copiii fara mila ar trebui sa fie pedepsiti aspru pentru ca iau zambetul, pentru ca iau bucuria si chiar viata celei mai pure fiinte, copilul”.

„Sa fie luati de la parintii vinovati de folosirea violentei asupra copilului si dusi in centre speciale unde cei ce vor un copil sa-i poata adopta cu conditia sa nu fie violenti”.

„Inchisoarea nu e suficienta, e necesara si o consiliere a abuzatorului pentru ca si el are probleme”.

„Pentru a nu mai exista violenta trebuie ajutati oamenii care produc violenta”.

De asemenea un ajutor real si eficient in vederea prevenirii si combaterii fenomenului violentei in familie il constituie implicarea activa a comunitatii.

Crestinul trebuie sa renunte la egoismul propriu care il face sa asiste pasiv la nevoile si necazurile semenilor lui si sa-si urmareasca doar satisfacerea propriilor interese si dorinte.

Mantuitorul Iisus Hristos ne porunceste sa ne iubim aproapele, deci nu trebuie sa ramanem indiferenti la problemele aproapelui.

In ultimii ani, disfunctionalitatile aparute in functionarea familiei au atras o serie de consecinte negative, dar toate aceste modificari in sens negativ intereseaza atat biserica, in sensul unei mai bune intelegeri intre oameni, care ar trebui sa se iubeasca, sa se ajute si, mai presus de acestea, sa urmeze „caile Domnului”, cat si asistenta sociala care incearca sa intervina prin diminuarea sau inlaturarea disfunctionalitatilor acolo unde apar.

Legatura stransa dintre biserica si asistenta sociala este evidentiata prin scopurile pe care le au ambele – ajutorarea celor aflati in nevoie- prin interventia directa a persoanelor abilitate.

Binecuvantarea familiei de catre Domnul nostru Iisus Hristos la nunta din Cana Galileii constituie pentru noi, crestinii, o puternica baza a sperantei crestine. Astfel, Hristos care a schimbat apa in vin, poate schimba criza intr-o speranta noua, poate aduce bucuria acolo unde ameninta lipsurile, violenta si tristetea.

Pastrarea coeziunii, solidaritatii si stabilitatii familiale si indepartarea crizei prin care trece familia astazi, ar putea fi inlaturate printr-un mare efort de ne a apropia de Dumnezeu.

B I B L I O G R A F I E

Abraham , Pavel , Legislatie in asistenta sociala, Editura National, Bucuresti, 2000.

Agabrian, Mircea, Sociologie, Editura Didactica, Alba-Iulia, 1999.

Bocancea, Cristian, Neamtu, George, coord., Elemente de asistenta sociala, Polirom, Iasi, 1999.

Bogdan, Adrian, Drepturile omului, Editura Universitaria, Craiova, 2007.

Buzducea, Doru, Aspecte contemporane in asistenta sociala, Editura Polirom, Iasi, 200

Capraru, Emil, Capraru, Herta , Mama si copilul, Editura Medicala, Bucuresti, 1978.

Cerasela Porumb, Codul etic al profesiei de asistent social, in Asistentul social.

Filipescu, Ion, Tratat de dreptul familiei, Editura All, Bucuresti, 1997.

Goodman, Norman, Introducere in sociologie, Editura Lider, Bucuresti, 1996.

Hill, Reuben Teoria sistemelor si familiei in Revista de referate, recenzii si sinteze – Sociologie, volumul IX, nr. 3, 1972

Ilut, Petre, Cunoastere si asistenta, Editura Argonaut, Cluj-Napoca, 199

Ionescu, Serban, coord. Maltratarea in Copilul maltratat, , Editura Fundatia Internationala pentru copil si familie, Bucuresti, 2001.

Killen ,Kari, Copilul maltratat, Editura Eurobit, Bucuresti, 2004.

Law Nolte, Dorothy, Cum se formeaza copiii nostri: personalitate, familie, educatie, Editura Humanitas, Bucuresti, 2001.

Manoiu, Florica, Epuran ,Viorica, Asistenta sociala in Romania, Editura All, Bucuresti, 1996.

Mitrofan, Iolanda, Cursa cu obstacole a dezvoltarii umane, Editura Polirom, Iasi, 2003.

Mitrofan, Iolanda, Ciuperca, Cristian, Incursiune in psihologia si psihosexologia familiei, Editura Press. M,, Bucuresti, 1992.

Mitrofan, Iolanda, Dragostea si casatoria, Editura Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1984.

Mitrofan, N., Functiile familiei si conduita de rol marital, in Psihologie si viata cotidiana, Editura Academiei, Bucuresti, 1988.

Muntean, Ana, Violenta in familie si maltratarea copilului in Tratat de asistenta, coordonator George Neamtu, Editura Polirom, Iasi, 2003.

Neamtu, George, coord., Asistenta sociala. Studii si aplicatii, Editura Polirom, Iasi, 200

Roth-Szamosközi, Maria, Copii si femei-victime ale violentei, Editura Presa Universitara Clujeana, Cluj-Napoca, 200

Sorescu, Maria Emilia, Berila, Ioan, Asistenta sociala – sistem si profesie, Editura Universitaria, Craiova, 200

Spanu, Mariana, Introducere in asistenta sociala a familiei si protectia copilului, Editura Tehnica, Chisinau, 1998.

Stanciulescu, Elisabeta, Sociologia educatiei familiale, Editura Polirom, Iasi, 1997.

Tugui, Rodica, Criza familiei-concept si realitate sociala in Arhivele Olteniei, Seria noua, nr. IX, 1994.

Voinea, Mihaela, Sociologia familiei, Editura Universitatii, Bucuresti, 1993.

Zamfir, Catalin, Vlasceanu, Lazar, Dictionar de filosofie, Editura Politica, Bucuresti, 1979.

Zamfir, Catalin, Vlasceanu, Lazar, Dictionar de sociologie, Editura Babel, Bucuresti, 1998.

Zamfir, Catalin, Zamfir, Elena, Politici sociale – Romania in context european, Editura Alternative, Bucuresti, 1999.

***, Copiii spun NU violentei, Editura Salvati copiii, Bucuresti, 200

***, Copiii de azi sunt parintii de maine, nr. 10, iulie, 2002.

***, Dictionarul Explicativ al Limbii Romane, Editura Academiei, Bucuresti, 2003.

***, In interesul copilului, nr. 1, 2001.

***, Revista de asistenta sociala, nr. 1–2/2005, Editura Polirom, Iasi.

***, Rupeti tacerea, Ghid practic de semnalare a riscului de maltratare a copilului, 2003.

***, Studii, Nr. 3/ 200

***, Stim sa protejam copiii?, Editura Salvati copiii, Bucuresti, 2004.

www.anpf.ro

https://www.scritub.com/sociologie/Cercetare-practica-violenta-do73282.php