Parchet, instante in cazul prevenirii si combaterii violentei in familie?

MINISTERUL PUBLIC

Ministerul Public acorda o importanta deosebita tuturor demersurilor intreprinse de autoritatile romane pentru prevenirea si combaterea violentei in familie.

Multe dintre cazurile vizand fapte de natura contraventionala sau penala sunt reclamate serviciilor specializate de asistenta sociala in domeniu, care functioneaza in subordinea autoritatilor locale, serviciilor de probatiune care isi desfasoara activitatea pe langa tribunale, politiei comunitare, politiei de proximitate, medicului de familie, medicului legist, etc.

Tocmai de aceea, se impune o colaborare stransa intre aceste organisme, autoritati si institutii, pe de o parte si Ministerul Public pe de alta parte, in scopul identificarii tuturor cauzelor care sunt de competenta parchetului, sau a acelora in care procurorul se poate sesiza din oficiu in legatura cu fapte ce intra in competenta sa, la  urmarire penala si ancheta proprie.

In conformitate cu art. 63 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciara, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, Ministerul Public exercita, prin procurori, urmatoarele atributii relevante in domeniul prevenirii si combaterii violentei in familie:

a) apara drepturile si interesele legitime ale minorilor, ale persoanelor puse sub interdictie, ale disparutilor si ale altor persoane, in conditiile legii;

b) actioneaza pentru prevenirea si combaterea criminalitatii, sub coordonarea ministrului justitiei, pentru realizarea unitara a politicii penale a statului;

c) studiaza cauzele care genereaza sau favorizeaza criminalitatea, elaboreaza si prezinta ministrului justitiei propuneri in vederea eliminarii acestora, precum si pentru perfectionarea legislatiei in domeniu.

Organul de cercetare penala, procurorii, ofiterii si agentii de politie au obligatia de a aduce la cunostinta victimelor infractiunilor informatii privind:

1) serviciile si organizatiile care asigura consiliere psihologica sau orice alte forme de asistenta a victimei, in functie de necesitatile acesteia;  

2) organul de urmarire penala la care pot face plangere ;

3) dreptul la asistenta juridica;

4) drepturile procesuale ale persoanei vatamate;

5) conditiile si procedura pentru acordarea de compensatii financiare de catre stat.

Informatiile de mai sus sunt aduse la cunostinta victimei in scris sau verbal de catre judecatorul, procurorul, ofiterul sau agentul de politie la care victima se prezinta, intr-un limbaj pe care aceasta il intelege.

De asemenea, dispozitiile din Legea nr. 211/2004 privind unele masuri pentru asigurarea protectiei victimelor infractiunilor se adreseaza in egala masura judecatorilor, procurorilor, politistilor si altor specialisti in domeniu.