Home - qdidactic.com
Didactica si proiecte didacticeBani si dezvoltarea cariereiStiinta  si proiecte tehniceIstorie si biografiiSanatate si medicinaDezvoltare personala
referate baniLucreaza pentru ceea ce vei deveni, nu pentru ceea ce vei aduna - Elbert Hubbard





Afaceri Agricultura Comunicare Constructii Contabilitate Contracte
Economie Finante Management Marketing Transporturi




Transporturi


Qdidactic » bani & cariera » transporturi
Activitatea Comisiunii Europene a Dunarii din punct de vedere social



Activitatea Comisiunii Europene a Dunarii din punct de vedere social


Activitatea Comisiunii Europene a Dunarii din punct de vedere social.

Generalitati.

Comisiunea Europeana a Dunarii nu si-a limitat activitatea sa numai la lucrari sau la o reglementare susceptibila de ameliorare a facilita navigatia pe Dunarea de jos. Avand organizate lucrarile sale intr-o regiune la origine putin locuita si putin salubra, ea s-a preocupat mai intai de a procura agentilor sai de toate categoriile avantaje care permiteau retinerea in serviciu si la fel de recrutare din strainatate. Ea avea in egala masura ingrijorarea de a asigura in caz de boala, ingrijirile medicale ale personalului sau, si ca efect, ea a infiintat la Sulina un spital important, repede deschis marinarilor straini si cetatenilor orasului. In fine, ea s-a interesat in principalele orase de pe Dunarea de jos, unde o parte a populatiei era ocupata de ea, de igiena muncitorilor si de instructia de care profitau personalul sau stabilit in aceste orase.

Activitatea Comisiunii Europene din punct de vedere social poate deci sa fie prezentata sub trei aspecte:

Avantajele asigurate de Comisiune personalului sau.

Serviciile spitalicesti instituite de ea.

Subventii si contributii acordate oraselor si institutiilor de pe Dunarea de jos.


Capitolul I. Avantaje asigurate de Comisiunea Europeana personalului sau.

In afara de retributii si salarii, Comisiunea Europeana a asigurat personalului sau urmatoarele avantaje :

Indemnizatia primei angajari. – Membrii personalului administrativ si tehnic si a corpurilor de piloti, indiferent de nationalitate, primea atunci la intrarea lor in serviciu o indemnizatie, destinata a acoperi costurile de voiaj al intereselor si familiei lor din locul de angajare la resedinta lor, costurile de transport a mobilierului lor si cheluielile de instalare.




Indemnizatia de locuinta. – Comisiunea Europeana a Dunarii gazduia o parte din personalul sau in casele care au fost construite la Sulina si la Tulcea. Agentii care nu erau gazduiti, primeau o indemnizatie de locuinta care le permitea sa locuiasca dupa buna lor cuviinta. Aceasta indemnizatie era calculata in raport de retributie sau salariu, dupa o cota care varia functie de locul resedintei si starea civila a agentului (casatorit sau celibatar).

Indemnizatia de caldura. - Membri echipajelor de nave, muncitorii Serviciului tehnic angajati cu titlu permanent si agentii de serviciu, beneficiau in plus de o indemnizatie de caldura proportional cu salariu si a carei cota varia functie de starea civila (casatorit sau celibatar).

Diurna de voiaj de serviciu. – Agentii voiajand in interesul serviciului aveau dreptul la cheltuieli de deplasare. Indemnizatia acordata cuprindea cheltuiala de transport propriu zisa si o alocatie zilnica pentru cheltuielile de hotel si cheltuielile accesorii. Pilotii in serviciu in zona unde ei isi exercitau functiile lor, primesc o alocatie fixa pentru fiecare noapte petrecuta in afara domicililui lor, fara a fi imbarcati. Membrii echipajelor navelor au dreptul la o indemnizatie de deplasare egala cu 25 % din salariul cotidian pentru fiecare zi petrecuta in afara domiciliului lor cand ei se deplaseaza pentru serviciu pe nava pe care ei sunt afectati. La fel li se acorda muncitorilor cand ei lucreaza la o anumita distanta de domiciliul lor.

Cheltuieli de voiaj in concediu. – O indemnizatie de invoiala pentru a se inapoia in concediu in patria lor, este acordata membrilor personalului administrativ si tehnic si celor din corpul pilotilor. Aceasta indemnizatie, fixata intr-un barem stabilit de Comisiune, este destinata a scuti agentul de cheltuielile sale de transport, a merge si a se intoarce din locul sau de resedinta pana in tara sa de origine unde el trebuie, in principiu, sa-si petreaca concediul sau. Indemnizatia este alocata fiecare an, cu totul doi ani, sau cu totul trei ani, urmand rangul ierarhic al agentului. O alocatie suplimentara este acordata pentru femeia si copii agentului cand acestea participa la voiaj. Indemnizatia de mai sus vizata, poate sa fie inlocuita de o indemnizatie extraordinara pentru agentul care dobandeste prin producerea unui certificat de catre un medic agreat de Comisiune, ca are nevoie de a merge intr-o alta tara decat patria sa pentru motive de sanatate. Indemnizatia este calculata in acest caz pentru cheltuielile de voiaj a se duce si retur, pana in capitala tarii in care agentul trebuie sa faca cura sa.


Figura 36. Farul din Sulina (sus) si insula Serpilor cu farul reconstruit in 1922 (jos).


Nevoi medicale. – Comisiunea Europeana acorda gratuitatea cerintelor medicale a tuturor agentilor sai, inclusiv personalului angajat cu titlu temporar, ca si membrilor familiei lor daca ei traiesc sub acelasi acoperis cu agentul si sunt in sarcina sa. Nevoile medicale sunt acordate la Sulina de catre medicii Comisiunii iar la Galati, la Braila si la Tulcea, de catre medicii agreati de Comisiune.

Concediul pentru caz de boala sau accident de munaa. – Concediile pentru caz de boala, cu folos total sau partial de retributie sau salariu, sunt acordate membrilor personalului Comisiunii Europene in conditiile determinate de Regulamente. Durata concediului variaza functie de categoria la care apartine agentul. Cand intreruperea serviciului rezulta din boala provenind din munca sau rani primite in exercitiul profesiunii sale, salariul agentului bolnav sau ranit, este platit pe intreaga durata de tratament. Daca boala sau accidentul antreneaza o incapacitate de lucru totala sau partiala, situatia victimei este reglementata de Comisiune. S-a vazut ca, Comisiunea Europeana urmareste in prezent studiul problemei asigurarilor impotriva accidentelor de munca in vederea de stabilire a regulilor inspirate din legea romaneasca in materie.

Avansuri pentru retributii si salarii. – Avansurile pentru retributii si salarii sunt consimtite de Comisiunea Europeana membrilor personalului sau, care au facut cerere pentru cat li se cuvine justificat. Aceste avansuri sunt acordate mijlocind plata unui interes a carei cota este revizuita fiecare an de Comisiune. Ele sunt de regula generala rambursabile intr-un an prin retineri lunare operate la retributie sau la salariu.

Andemnizatia de retragere. – Membri personalului Comisiunii Europene care se gasesc in conditiile de varsta si vechime cuvenite prin Regulamente, obtin in momentul incetarii functiilor lor o indemnizatie de retragere, constituita dintr-un capital platit o singura data si calculat dupa durata serviciilor lor pe baza retributiei sau salariului mediu pe ultimii cinci ani de activitate. Indemnizatiile de retragere ale membrilor personalului administrativ si tehnic si a corpului de piloti sunt platite in baza unui fond special denumit Fondul de retragere al functionarilor si pilotilor. Acest fond este alimentat prin retineri operate pe retributii de interese produse de a avea fondul de subventii al Comisiunii Europene. Indemnizatiile de retragere ale membrilor echipajelor navelor, muncitorilor permanenti si a oamenilor de serviciu, sunt suportate de la bugetul Comisiunii.


Capitolul II. Serviciile spitalicesti ale Comisiunii Europene.

1. Istoria organizarii serviciilor spitalicesti.

Necesitatea organizarii unui serviciu spitalicesc a fost recunoscuta si afirmata de Comisiune in primele ei tedinte plenare. Ca efect, Comitetul administrativ a fost insarcinat de a face demersurile la Guvernul otoman « cu scopul de a obtine o veche nava care ar fi trebuit sa serveaca odata ca locuinta muncitorilor folositi la lucrarile gurilor Dunarii si ca spital ».


Cu toate acestea, la sedinta din 27 martie 1857, Comisiunea a decis de a crea doua spitale de 15-20 paturi, unul la Tulcea si altul la Sulina, propunand directiei celor doua servicii un medic sef,  ajutat de doi medici chirurgi si de doua farmacii, totul limitandu-se pentru moment a angaja numai medicul sef. Un credit de 2000 de ducati a fost votat in acelasi timp pentru instalarea a doua spitale si pentru aprovizionarea farmaciilor. Cateva luni mai tarziu, Comisiunea a luat cu chirie o casa la Tulcea si una la Sulina pentru a instala spitalele.

Destinate exclusiv tratamentului muncitorilor sai folositi la lucrarile de la guri, aceste stabilimente au functionat pana in luna octombrie 1860, data la care din ratiuni ale numarului mic de muncitori in tratament, Comisiunea Europeana a decis de a transforma spitalul dela Sulina « in ospiciu in care vor fi admisi marinarii bolnavi sau naufragiati ca si personalul administratiei portului Sulina ». Aceasta masura nu a primit un inceput de realizare decat la martie 1861, data la care a fost votat Regulamentul pentru serviciul spitalului stabilit la Sulina, zis spital maritim al matelotilor marinei comerciale pentru toate pavilioanele, alta jumatate fiind rezervata pilotilor, personalului inferior al serviciilor fluviale si al muncitorilor folositi la lucrarile gurilor. Toti bolnavii admisi la spital plateau o contributie de 12 piastri pe zi. In acelasi timp, s-a decis de a afecta gratuit 5 paturi bolnavilor populatiei civile din Sulina si de a admite de asemenea cu titlu gratuit la spital, agentilor politiei locale.

Incepand din 1863, Comisiunea Europeana era decisa pentru a face fata cheltuielilor spitalului nou, « prin afectarea producerii unei cresteri de 5 centime pe tona la drepturile impuse navelor », tratarii matelotilor marinei comerciale in totalitate gratuita.

Serviciul astfel organizat a functionat cu mijloace foarte modeste pana in anul 1869. Nu sunt informatii precise asupra miscarii bolnavilor in cele doua stabilimente de la Tulcea si de la Sulina la inceputul perioadei care se intinde de la 1856 la 1869.

Spitalul de la Tulcea a fost inchis in 1865 cand Comisiunea a suprimat santierele care erau instalate in acest oras.

Incepand numai din 1862 se poate releva numarul de bolnavi. Sunt in evidenta 62 de spitalizari in timpul acestui an la Sulina, 68 in 1862, 66 in 1863 si 114 in 1864.

In timp ce din ratiuni de crestere progresiva a numarului de bolnavi ingrijiti la spitalul din Sulina, si de asemenea din proasta stare in care se gasea de catva timp acest spital, Comisiunea Europeana insarcina in 1865 pe Inginerul sef al sau, de a pregati planurile si devizele pentru reconstructia spitalului maritim.

Dar o epidemie de holera care s-a declarat la Sulina in 1865, a avut ca efect suspendarea tuturor lucrarilor iar Comisiunea care avea deja votat creditul pentru reconstructia noului spital, a amanat executia.

Constructia a fost inca amanata pana in 1867 din ratiuni ale dificultatilor financiare care confruntau la acea epoca Comisiunea Europeana. In sedinta din 25 aprilie 1867, Comisiunea tinand cont de experienta dobandita in timpul epidemiei de holera din anii 1865-1866, a modificat planurile aprobate in 1865, cu scopul de a putea izola complet holericii admisi in spital si a votat ca efect, un credit de 18622 de ducati.

Constructia a fost terminata in 1869 si noul spital maritim a fost deschis bolnavilor la intai august. Noul Regulament pentru spitalul maritim elaborat la aceasta data, extindea gratuitatea tratarii pilotilor si personalului inferior si muncitor al Comisiunii. Serviciului medical al spitalului i-a fost propus un medic sef, ajutat de un medic adjunc si de doua infirmiere. Primul buget al spitalului votat in 1869 se ridica la suma de 24072 franci.

Pe aceasta baza, spitalul maritim a functionat pana in 1893, tratand in salile sale toti bolnavii fara deosebire, inclusiv contagiosii. Aceasta din cauza ca in luna august 1893, in timpul epidemiei de holera care se declara-se la Sulina, spitalul a fost larg deschis bolnavilor celor care facusera  boala.

Din 336 holerici tratati, 88 au fost ingrijiti la spitalul Comisiunii cu o mortalitate de 38,64 % si 248 la domiciliu si in baracile lazaretului, cu o mortalitate de 55,64 %. Printre contagiosi, erau de asemenea 19 marinari, provenind de la 11 nave infectate.

Dar Directorul spitalului si Inginerul sef atrageau atentia Comisiunii asupra inconvenientelor acestui fapt ca in timpul epidemiei, toate saloanele erau ocupate de contagiosi in detrimentul marinarilor, pentru care spitalul a fost creat. Sub acest aspect, Comisiunea Europeana a decis sa se construiasca un alt spital special destinat tratamentului de boli epidemice. O suma de 100000 de franci a fost votata ca efect si noul spital a fost terminat in totalitate la 15 iunie 1894.

Acest spital, care a fost aproape in totalitate distrus de ultimul razboi, a fost reconstruit dupa 1920 cu amenajarile cele mai moderne din punct de vedere igienic si profilactic.

Figura 37. Spitalul central (sus) si spitalul de boli epidemice (jos) ale Comisiunii Europene a Dunarii.

Pe de alta parte, in 1902, pe baza propunerii Delegatului Marei Britanii, a fost creat un serviciu de chirurgie la spitalul maritim si o sala de operatii, raspunzand tuturor exigentelor artei medicale si prevazuta cu toate aparatele indispensabile care au fost instalate.

2. Organizarea actuala a serviciilor spitalicesti.

Stabilimentele spitalicesti create de Comisiune in 1869 si in 1894 si adaugate de suita de anexe si servicii auxiliare, mai ales in perioada care a urmat razboiul din 1914-1918, sunt in prezent foarte larg echipate din punct de vedere al igienei si confortului bolnavilor si sunt gata la toate eventualitatile pentru tratamentul bolilor de toata natura, in timp normal ca si in timp de epidemie.

Spitalul central, instalat in incinta Comisiunii la Sulina, este in principal destinat tratamentului bolnavilor ordinari, provenind din echipajele marinei militare si marinei comerciale, agentilor de toate categoriile ai Comisiunii, muncitorilor si bolnavilor indigeni ai orasului.

Alt spital, instalat pe malul Marii Negre, in afara incintei Comisiunii, este special destinat izolarii si tratamentului bolnavilor atinsi de afectiuni epidemice.

Primul spital se compune din trei pavilioane. El cuprinde localurile necesare cazarii bolnavilor si izolarii acelora care sunt in observatii, salilor de operatii, salii de sterilizare a materialului operatoriu, laboratorului, salii de consultatii, farmaciei, directiei si locuintii personalului medical, infirmier si servitor. In anexe sunt instalate bucataria, sala de dezinfectie, spalatoria si morga. Salile spitalului central pot spitaliza dintr-o data 40 de bolnavi.

Spitalul de boli epidemice se compune din 9 pavilioane legate intre ele prin culoare. Cinci din aceste pavilioane sunt rezervate bolnavilor, altele serviciului de dezinfectie si bailor, bucatariei, spalatoriei, locuintei medicului, administratiei si morgii. Spitalul de boli epidemici poate primi 110 bolnavi.

Organizarea sanitara a celor doua spitale cuprinde un serviciu de medicina, un serviciu de chirurgie, un serviciu de consultatii exterioare, un serviciu de farmacie si laboratorul clinic.

La aceste servicii diferite sunt propusi un Director de spital care dirijaza in egala masura serviciul de chirurgie si un director al serviciului medical. Directorul spitalelor exercita in acelasi timp atributiile administrative.

Fiecare medic asigura tratamentul bolnavilor serviciului care i s-a consfintit si serviciului de consultatii exterioare in resortul specialitatii sale. Cei doi medici sunt ajutati de un medic internist, trei infirmieri si o infirmiera.

Serviciului de chirurgie ii este anexata o sectie de obstretica si de ginecologie pentru femeile personalului Comisiunii si saracilor orasului, ca si o sectie de traumatologie pentru nevoile speciale a se da muncitorilor Comisiunii in caz de accidente de munca.



Serviciului de consultari exterioare, i se pot prezenta toti bolnavii fara deosebire in mod gratuit.

Sub supravegherea Directorului spitalelor, un intendent este insarcinat pentru administratia si disciplina interioara a spitalelor.

In afara celor doua spitale de la Sulina, Comisiunea Europeana preocupandu-se de a asigura in egala masura nevoile medicale ale functionarilor sai si muncitorilor din alte porturi de pe Dunarea de jos, ca si marinarilor straini, a organizat la Tulcea, la Galati si la Braila, un serviciu medical ce este atribuit in fiecare din aceste orase unui medic agreat de ea. Ea dispune in plus printr-un contract, de spitalul « Elisabeta Doamna » din Galati, caruia ea ii acorda o subventie anuala, de 4 paturi in acest spital profitului functionarilor sai si marinarilor straini.

La fel organizate si prevazute de largi mijloace, serviciile spitalicesti ale Comisiunii de la crearea lor, au acordat servicii importante marinei comerciale si marinei militare, populatiei civile de pe Dunarea de jos, agentilor Comisiunii si muncitorilor folositi din atelierele sale si din santiere.

Figura 38. Vedere aeriana a Sulinii din anul 1930. Hotelul Comisiunii Europene cu spitalul si farul (sus), malul stang cu atelierele (jos).

Tabelele anexate prezentei lucrari (a se vedea anexele XXIII la XXVI) permit sa se constate progresul anual si importanta acestor servicii. Poate este interesant de a cita cateva cifre. Numarul mediu de bolnavi ingrijiti in salile spitalelor Comisiunii a fost de 600 aproximativ pe an. Ei au cerut 5500 la 6000 zile de tratament, cu o cheltuiala medie anuala de 80000 la 90000 franci aur. Pretul de revenire pentru ziua de tratament a unui bolnav a fost de 14 franci aur. Din 1861 pana la 31 decembrie 1930, au trecut prin salile spitalului central 27311 bolnavi, din care 8893 marinari, 8123 agenti, piloti si muncitori ai Comisiunii si 10295 sulineni. Toti acesti bolnavi au reprezentat impreuna 312301 zile de tratament.

In timpul aceleeasi perioade, 229226 bolnavi apartinand tuturor categoriilor si a tuturor nationalitatilor s-au prezentat consultatiilor gratuite, cu un minimum de 3427 in 1915 si un maximum de 8497 in 1927.

In spitalul maladiilor epidemice de la crearea sa in 1894 pana la 31 decembrie 1930, s-au ingrijit 627 bolnavi contagiosi, din care 50 marinari, 57 muncitori ai Comisiunii si 521 sulineni. Acesti bolnavi au reprezentat 11275 de zile de tratament.

Capitolul III. Avantaje acordate de Comisiunea Europeana oraselor si institutiilor de pe Dunarea de Jos.

1. Avantaje acordate orasului Sulina.

Orasul Sulina s-a nascut, a spune astfel, din instalarea Comisiunii Europene la gura Dunarii, pentru ca inainte de 1856 el nu era decat o asezare mizerabila de pescari, acolo unde se ridica astazi un oras de mai multe mii de locuitori a carei zestre si instalatii moderne ar putea face invidie unui oras de aceeasi importanta. De asemenea Comisiunea in toate timpurile a manifestat o solicitudine particulara fata de acest oras in care locuieste cel mai mare numar din slujitorii sai si din muncitorii sai si unde sunt organizate cea mai mare parte a serviciilor.

Contributie cultelor, invatamantului etc.

Cimitire, biserici, scoli. – Din anul 1864, Comisiunea Europeana prin cheltuielile sale, facute asupra unui teren acordat gratuit de autoritatea teritoriala, a organizat un cimitir comun tuturor confesiilor crestine iar in 1871, a amenajat un cimitir musulman in aceleasi conditii. Ea a acordat pe de alta parte, subventii pentru construirea de biserici de diferite culte, in 1865 pentru o biserica catolica, in 1866 pentru o biserica ortodoxa rusa, in 1869 pentru o biserica protestanta si o biserica ortodoxa greaca, iar in 1870 ea contribuia la inaltarea unei moschei. In 1868 ea a decis sa acorde o subventie anuala ministerelor cultelor catolice, anglicana, evanghelica si reformata, ca efect de a permite functionarilor sai si bolnavilor spitalului de a primi protectiile religiei, iar an 1878 aceasta masura a fost extinsa ministrului cultului ortodox grec. In 1883 ea subventiona scoala catolica frecventata de copii unui mare numar de functionari si muncitori.

In anumite perioade, fara indoiala din motive financiare, subventiile bisericilor, cultului si scolilor din Sulina incetau, dar in 1890 Comisiunea Europeana se interesa din nou pentru stabilimente religioase si de instructie, caci in acest an se putea acorda o subventie bisericii si scolii catolice din Sulina ca si o contributie reparatiei moscheei din acest oras. In anul urmator a acordat o subventie scolii otomane, ca apoi in 1895 Comisiunea sa acorde o subventie Institutului British Seamen’s creat in acest oras.

Este inutil a face enumerarea contributiilor acordate gratuit pentru reparatia si intretinerea bisericilor de diferite culte din oras. Este suficient sa se spuna ca Comisiunea Europeana, urmarind o traditie stabilita din primii ani ai existentei sale, continua, fie prin subventii in bani, fie prin furnituri de materiale necesare, contribuie la cheltuielile bisericilor si scolilor din Sulina, intrucat cotizatiile membrilor diferitelor comunitati religioase erau insuficiente de acoperit. In 1930, comunitatile catolice, anglicana, ortodoxa, musulmana, izraelita si lipoveana (secta religioasa rusa) ale orasului, au primit subventii importante. De asemenea constructiei la Sulina a unui gimnaziu destinat a da copiilor orasului instructiuni secundare, care erau aproape imposibil de a le asigura din cauza indepartarii de toate centrele importante.

Figura 39. Gravura a gurii Sulina la 1842 (sus) si o stampa germana a Sulinii din prima jumatate a secolului XIX (jos).

Comisiunea Europeana a furnizat, atat in naturi cat si in bani, o importanta contributie pentru crearea acestui stabiliment, de care ea a continuat a se interesa de intretinerea lui. In acesti ultimi ani si in special in 1930, scolile primare ale orasului ca si scoala de industrie casnica, au apelat de o potriva la generozitatea Comisiunii Europene de a contribui la incalzirea acestor stabilimente in timpul iernii, furnizandu-le carbuni cu titlu gratuit.

Subventia Casei Nationale. – In scop de interes social important, Casa Nationala, care a depus eforturi a transforma Sulina intr-o statiune balneara prin amenajarea plajei si de trimitere de colonii scolare la marginea marii, a primit de la Comisiunea Europeani incurajari si un concurs material care i-a permis de a urma cu succes scopul care i-a fost atribuit si a carui locuitori ai orasului trebuiau sa fie chemati a beneficia.

Contributie lucrarilor de asistenta si igiena.

In ceeace priveste avantajele materiale, Comisiunea Europeana a contribuit la igiena si buna stare a locuitorilor prin numeroase interventii.

Asanarea orasului. – Din primii ani de la instalarea sa la Sulina, Comisiunea  a inprastiat pe teren nisipul care provenea din lestul depozitat de nave si a contribuit astfel la asanarea progresiva a acestui centru insalubru. In 1873, ea a asanat zonele mocirloase si a rambleiat terenurile joase din marginea spitalului central iar in interesul igienei bolnavilor, ea a deturnat cursul canalului de scurgere a apelor mocirloase care inconjurau Sulina, construind doua poduri si regularizand acest curs de apa.

La cererea municipalitatii, ea a varsat pe maluri impotante cantitati de aluviuni extrase din fluviu cu dragile sale aspiratoare, in scopul ridicarii partilor joase ale orasului si a unui anumit numar de terenuri care erau supuse inundarii in perioadele de ape mari ale fluviului si a ploilor intense.

In fine in ultimii ani, Comisiunea Europeana a rambleiat o mlastina din apropierea gurii, zisa « baia spitalului » iar terenul astfel castigat fluviului a fost gratios acordat de Guvernul roman, unde s-a decis construirea unui anumit numar de case pentru locuinte functionarilor sai.

Figura 40. Vedere aeriana a Sulinii din anul 1930 cu turnul de apa (sus) si gura de varsare (jos).

Consecintele lucrarilor de asanare ale orasului, nu au intarziat sa fie simtite. Astfel, in timp ce in perioada anilor 1868-1870 procentul de 31,2 % a bolnavilor intrati in spital din cauza malariei, a scazut la 25,33 % pentru perioada dintre 1871 si 1880, la 14,77 % pentru perioada dintre 1881 si 1890, la 7,94 % in perioada 1891-1900, la 4,34 % intre 1901 si 1910, la 3,13 % in perioada 1911-1920, pentru a ajunge la numai 2,35 % in perioada 1921-1930. Trebuie observat ca aceste informatii nu se refera decat la bolnavii care au intrat in spital sau care s-au prezentat la consultatii gratuite, cu exceptia restului de populatie a Sulinii, dar pare logic de a admite ca proportiile sunt aceleasi pentru restul de locuitori ai orasului.

Intretinerea strazilor, constructia de cheuri si acostamente. – Pe de alta parte, a fost cedat si transportat gratuit in numeroase reprize pietrisul necesar pentru macadarea sau intretinerea strazilor orasului. Pentru singurul an 1930, Comisiunea a acordat 400 metri cubi de pietris destinat intretinerii strazilor, in acelasi timp ea dadea o importanta contributie financiara cheltuielilor necesitate de repararea podurilor pe care trec rutele care leaga orasul cu cimitirul.

Din 1865, protectiile de maluri au fost ridicate pe fiecare mal si ca urmare prelungite si la fel renivelate, pana la mila 2 pe malul drept si pana la mila 3 pe malul stang. In diverse portiuni, debarcadere permit accesul usor la maluri si completeaza aceste lucrari. Acostamente au fost edificate din 1865 pentru uzajul navelor postale si navelor de tonaj din ce in ce mai important,  care frecventeaza Dunarea si se opresc la Sulina.

Rambleiajul apararii de mal drept, permite construirea unei cai rutiere solide, acoperite cu un strat puternic de macadam, asigurand o circulatie usoara, care a fost progresiv prelungita pana la mila 5. Un trotoar de beton pentru uzajul pietonilor a fost la fel construit in lungul acestei rute in partea cea mai frecventata a orasului.

Iluminatul portului si orasului. – In 1903, s-a studiat problema iluminatului portului si bratului Sulina fie electric, fie prin alte mijloace. Comisiunea Europeana a inceput prin iluminarea cheurilor cu ajutorul felinarelor cu petrol, pe care le-a substituit in 1910 cu iluminatul electric, asigurand astfel iluminatul excelent al cheurilor pana la mila 2 si, gratie subventiei ridicate acordate de ea antreprenorului, ea a procurat pentru toti locuitorii o excelenta lumina de foarte buna calitate.

Contributie la aprovizionarea cu apa potabila. – Conferintele sanitare internationale de la Drezda din 1893 si de la Venetia din 1897, precum si Comisiunea Europeana la fel, au recomandat de lung timp de a asigura navelor care se opresc la Sulina, precum si populatiei orasului, apa potabila indispensabila nevoilor lor si a carei absenta a putut in timpul epidemiei sa aiba consecinte grave. Instalatiile au fost terminate catre sfarsitul ultimului secol, dar ele sunt relevante printr-o suita de deficiente. Guvernul roman a decis in 1929 de a proceda la o reconditionare totala si se adresa Comisiunii Europene cerand, din ratiuni de interes al acestor lucrari pentru navigatie, de a-si aduce concursul. Comisiunea s-a grabit de a raspunde la apelul sau si a votat in bugetul pe 1931, cu titlu de contributie la lucrari, suma de 100000 franci aur, sau  3200000 lei aproximativ. Lucrarile au inceput din primavara anului 1931. Sulina va fi astfel curand dotata de un serviciu de apa potabila cu mult suficienta nevoilor actuale si viitoare si raspunzand ultimilor perfectiuni ale stiintei igienice.

Accesul locuitorilor la spital. – Daca Comisiunea Europeana a creat la Sulina un spital pentru functionarii sai si muncitorii sai ca si pentru marinarii straini, locuitorii orasului, unde nu exista nici un serviciu spitalicesc, au beneficiat larg, atat populatia indigena cat si a clasei privilegiate de serviciile medicale si chirurgicale, prevazute cu instalatiile cele mai moderne ale acestui spital si de serviciul de consultatii gratuite care este deschis din ce in mai mult populatiei muncitoresti.

Serviciul telegrafic si telefonic. – Era o sarcina a Comisiunii Europene ca Sulina sa fie legata din 1857 cu Galati si Tulcea printr-o linie telegrafica construita de ea si deschisa traficului public la finele aceluias an. In 1903, o linie telefonica a fost la fel stabilita pentru nevoile Comisiunii intre Tulcea si Sulina, trecand prin statiunile de supraveghere fluviala.

Porto-francul. – In fine, gratie Comisiunii Europene, Sulina a fost declarata port franc de Puterea teritoriala si asa cum s-a vazut, este inutil de a insista pentru avantajele pe care locuitorii orasului le-au tras de la francoficarea acestui port.

Facilitati pentru aprovizionarea orasului. – Tinand cont la fel de situatia speciala a orasului, intr-o regiune umeda mocirloasa unde este imposibil de a intreprinde culturi de gradinarie si unde cresterea vitelor este impracticabila, de la razboiul mondial Comisiunea Europeana, pentru a permite aprovizionarea orasului in conditii avantajoase, excepta regulat de taxe de navigatie slepurile care alimentau orasul Sulina cu produse alimentare.

Adaugand ca functionarii si slujbasii Comisiunii cu familiile lor ca si numeroasa populatie de muncitori utilizati an atelierele si santierele Serviciului tehnic, a caror prezenta procura comertului local profituri apreciabile, au adus de asemenea o contributie importanta la prosperitatea orasului.

2. Avantaje acordate altor orase de pe Dunarea de jos.

Comisiunea Europeana nu a limitat generozitatea sa numai la orasul Sulina. Ea a extins-o si altor orase pe Dunarea de jos unde ea isi avea stabilimente. Astfel ca din anul 1890, Comisiunea a acordat o subventie bisericii catolice din Tulcea si dupa razboi, ea a contribuit cu regularitate la intretinerea acestei biserici. Ulterior, ea a dat concursul sau in natura sau in varietatea reparatiilor bisericii catolice din Galati si anumitor comunitati catolice din imprejurimile Tulcei, foarte saraci pentru intretinerea bisericiilor.

Nu a fost nici odata apel la concursul sau, precum in perioadele de ape foarte mari, cand remorcherele si slepurile Comisiunii Europeane in cateva reprize, au dat un ajutor eficace utoritatilor locale pentru salvarea locuitorilor si a vitelor lor in zonele inundate ale Deltei.

In fine, amintind de concursul rapid pe care ea in toate zilele le gasea partii Puterii teritoriale de a-si indeplini misiunea care tinea de tratate, Comisiunea Europeana a pus larg in practica acest gand al poetului latin ca nimic umanitar nu-i este strain, manifestand in numeroase circumstante, simpatia sa Romaniei si contribuind la alinarea victimilor catastrofelor care s-au produs pe teritoriul tarii unde ea isi are sediul sau.









Contact |- ia legatura cu noi -|
Adauga document |- pune-ti documente online -|
Termeni & conditii de utilizare |- politica de cookies si de confidentialitate -|
Copyright © |- 2022 - Toate drepturile rezervate -|