Sanger - arbust indigen - se dezvolta viguros pe solurile fertile din paduri

Denumire stiintifica:              CORNUS SANGUINEA L.

Denumire populara:              sanger

Arbust  indigen, de 5-6 m, cu scoarta fin brazdata, marunt solzoasa (figura a).

Lujeri subtiri, rotunzi, rosii-purpurii sau verzi, deseori bicolori: pe partea insorita purpurii, pe partea umbrita verzi, obisnuit glabri, nelucitori.

Muguri opusi, cei laterali mici, ingust conici, alipiti de lujer, cu 2 solzi erbacei, parosi.

Frunze lat-eliptice, scurt acuminate, de 4-8 cm, cu 3-5 perechi de nervuri arcuite, paroase pe ambele fete, fara smocuri de peri in axila nervurilor, cu petiol de 6-15 mm; toamna se coloreaza in rosu.

Flori albe grupate in cime umbeliforme, terminale, paroase, fara involucru bracteal; apar prin mai-iunie, dupa infrunzire.

Fructele sunt drupe negre, sferice, de 5-8 mm si se coc prin octombrie.

Lastareste si drajoneaza.

Sangerul este un element eurasiatic, la noi fiind printre cei mai frecventi arbusti din padurile de foioase.

Are o amplitudine ecologica larga, fiind raspandit din climatele secetoase din silvostepa, in amestec cu stejarul brumariu, cerul, garnita, pana in amestecurile de fag cu rasinoase (800-900 m).

Se dezvolta viguros pe solurile fertile din padurile de sleau, iar in cazul altitudinilor mari apare pe versantii umbriti. Se instaleaza frecvent in lunci, pe soluri aluvionare, pe lacovisti si rezista bine la umbrire.