Vegetatia tarii noastre

In tara noastra padurile ocupa suprafete foarte mari, alcatuite din numeroase specii lemnoase si erbacee care s-au adaptat la conditiile de viata determinate de factorii climatici, biotici si edafici. Marea varietate si bogatie a florei si vegetatiei acestora se datoreaza asezarii geografice a tarii noastre la interferenta a trei mari regiuni climatice: clima de stepa, clima temperata si clima boreala.

Tinind seama de aceste conditii, vegetatia din tara noastra este impartita in trei zone: zona de stepa, zona padurilor si zona alpina.

1. Zona stepei se afla in partea de sud-est a tarii si cuprinde Baraganul, Dobrogea centrala si sudica. Clima de aici se caracterizeaza prin precipitatii anuale scazute (400 mm), temperaturi medii de 10-11 °C si vinturi frecvente, care accentueaza seceta. Aceasta face ca vegetatia de stepa sa aiba doua perioade de repaus, una in timpul verii, datorita secetei, si alta in timpul iernii, datorita frigului.

Solul este cernoziom.

Conditiile climatice fac ca aceasta zona sa fie lipsita de paduri, speciile lemnoase fiind foarte rare si reprezentate in special prin arbusti, cum sint tufisurile spinoase de Paliurius spina christi din Dobrogea sau porumbarul (Prunus spinosa), macesul (Rosa canina), migdalul-pitic (Amyg-dalus nana), visinul-turcesc (Padus mahaleb) etc, din Baragan. Dintre arbori, singurul care rezista conditiilor aspre de aici, este salcimul (Robinia pseudacacia). In schimb, vegetatia ierboasa este bine dezvoltata, fiind reprezentata prin graminee, leguminoase, compozite etc. Dintre acestea citam pe cele mai reprezentative: negara (Stipa capillata), colilia (Stipa lessingiana), pirul (Agropyron cristatus), pirul-gros (Cynodon dactylon), firuta-cu-bulbi (Poa bulbosa), paiusul (Festuca valcsiaca), pelinita-de-stepa (Artemisia austriaca), lucerna (Medicago minima), plevaita = imortela (Xeranthemum anuum), obsiga (Bromus squarrosus) etc.

La limita de trecere de la stepa la padure este un amestec de vegetatie de padure cu vegetatie de stepa numita silvostepa. In aceasta zona, cresc, in special, trei specii termofile de stejar: stejarul-brumariu (Quercus pedunculliflora), tufanul (Quercus robur), stejarul-pufos (Quercus pubescens), precum si arbusti din stepa. Aici se mai intilnesc: paducelul sau gherghinarul (Crataegus monogyna), ulmul (Ulmus cam-pestris), marul-salbatic (Malus silvestris), gladisul sau artarul-tataresc (Acer tataricum) etc.

Dintre plantele erbacee, citam: firuta (Poa pratensis), colilia (Stipa lessingiana), obsiga (Bromus inermis), sadina (Chrysopogon gryllus), barboasa (Andropogon ischaemmn), ruscuta (Adonis vernalis) etc.

2. Zona padurilor este impartita in 3 etaje: etajul stejarului, etajul fagului si etajul molidului (coniferelor).

- Etajul stejarului se intinde pina la altitudinea de 500-700 m, unde temperatura medie anuala este de 8-11 °C si umiditatea de 400-700 mm anual, iar solul este brun-roscat de padure.

Acest etaj este un amestec de arbori si arbusti, cu preponderenta stejarului, care ocupa 21% din suprafata padurilor noastre. Dintre arborii si arbustii care intra in componenta acestui etaj, mentionam: stejarul = stejarul-pe-dunculat (Quercus robur), girnita (Quercus frainetto), cerul (Quercus cerris), teiul-alb (Tillia tomentosa), carpenul (Carpinus betulus), frasinul (Fraxinus excelsior), mojdreanul (Fraxinus ornus), ulmul (Ulmus campestris ), gladisul = artarul-tataresc (Acer tataricum), jugastrul (Acer campestre).paltinul(Acerpscudoplalanus), voniceriul (Eouny-mus europaea), paducelul (Crataegus manogyna), cornul (Cornus mas), mesteacanul (Betula verrucosa), salcia (Salix caprea), alunul (Corillus avellana) etc.

Dintre plantele erbacee amintim: clopoteii (Campanula persicifolia), ghiocelul (Galanthus nivalis), margaritarelul (Convallaria majalis), rodul-pamintului (Arum maculatum), brebenelul (Corydalis solida), vioreaua (Scilla bifolia), toporasul (Viola odorata), margelusa (Lithospermum purureo-coeruleilin), pastita (Anemone ranunculoides), pochivnicul (Asarum europaeum) etc.

- Etajul fagului are limita inferioara 400 si 800 m altitudine si urca pina la 1400 m, rareori pina la 1500 m. Temperatura medie anuala este intre 8 si 11 °C, iar umiditatea de 600 mm pina la 1 000 mm - la limita superioara.

Arborele principal este fagul (Fagus silvatica), iar numarul speciilor de arbusti este mai redus decit in padurea de stejar.

Dintre speciile erbacee amintim: lipitoarea (Asperula odorata), steluta = rocoteaua (Stelaria nemorum), brebenelul (Corydalis cava), mierea-ursului (Pulmonaria rubra), tataneasa (Symphytum cordatum), vulturica (Hieracium transilvanicum), sinziene = dragaica (Galium schultesii), paiusul (Festuca silvatica), trinji = cuibusorul (Neottia nidus-avis), matraguna (Atropa belladonna), lacramita (Majanthemum bifoliunt), iarba-cimpului (Agrostis tenuis) etc. - Etajul molidului sau zona coniferelor, a rasinoaselor, se intinde de la limita superioara a fagului pina la 1600-1800 m, formind masive compacte. Limitele dintre diferitele etaje sint de exemplu, molidul poate sa inceapa de la altitudinea de 1 100 m.

Conditiile climatice de aci sint destul de variate, depinzind de regiune. In general, umiditatea este cuprinsa intre 600 mm si 1 200 mm anual, iar temperatura medie anuala este de +3°C in lunile reci si 10-19°C in cele mai calde.

Solul este podzolic.

Aceasta zona, cu paduri sempervirescente, iti da totusi un sentiment de tristete, datorita, pe de o parte, intunericului ce se instaleaza in ele inainte de apusul soarelui, a umiditatii, saraciei vegetatiei covorului verde, (compusa numai din ferigi, muschi, ciuperci), a pasarilor etc, iar pe de alta parte, monotoniei determinata de dominatia, in special, a doua specii de arbori: molidul sau bradul-rosu (Picea excelsa) si bradul sau bradul-alb (Abies alba), acesta din urma fiind prezent, in special, la limita inferioara a zonei. Mai rar se intilnesc zimbrul (Pinus cembra), pinul (Pinus silvestris), larita sau zada (Larix decidua), tisa (Taxus baccata) si ienuparul-comun (Iuniperus communis).

In luminisuri (destul de rare) cresc arbustii: zmeurul (Rubus idaeus), agrisul (Ribes grossularia), afinul (Vac-cinium myrtillus) etc, iar ca plante ierboase intilnim ma-crisul-iepurelui (Oxalis acetosella), clopotei (Campanula abietina), rogozul-de-padure (Carex silvatica), sanisoara (Sanicula europaea) etc.

3. Zona alpina reprezinta partea cea mai inalta a muntilor - peste 2 000 m - , acolo unde padurea nu se mai poate dezvolta. Conditiile climatice de aci sint foarte aspre: temperatura scazuta, vinturi puternice, precipitatii abundente cu ape care se scurg repede, lumina multa, soluri aride, sarace in substante nutritive etc. Aceste conditii au imprimat acestei zone caracteristica vegetatiei alpine: pajisti cu cele mai indicate plante pentru pasunatul oilor si vitelor, cum sint: timoftica (PJileum montanum), firuta (Poa alpina), tapusica (Nardus stricta), paiusul-alpin (Deschampsia flexuosa), rugina (jimens trifidus) etc. Covorul verde format de aceste graminee este smaltat cu flori viu colorate, cum sint: garofitele (Dianthus spiculi-folius), toporasii = trei-frati-patati (Viola tricolor), ghin-turile = cimbrisorul (Thimus mont anus) etc.

Vegetatia lemnoasa este reprezentata prin arbusti cu tulpini tiritoare sau putin ridicate de la pamint, adaptate pentru a nu fi smulse de vint sau rupte de greutatea zapezilor cazute in cantitati mari. Dintre acestea citam, incepind de la etajul alpin superior: jepul (Pinus mughus), ienuparul (Juniperus nana), afinul (Vaccinium myrthylus), merisorul (Vaccinium vitis ideea), salcia-pitica (Salix herbacea), smirdarul (Rhododendron kotschyi) etc.

Stincile abrupte poarta ascunse printre crapaturi planta rara, protejata de lege, floarea-de-colt (Leontopodium alpi-num) insotita de saxifrage = ochii-soricelului (Saxifraga moschata), garofite-de-stinca (Dianthus compactus) etc.

Lucrarea de fata prezinta speciile de arbori si arbusti frecvent intilnite prin diferitele regiuni ale tarii, specii care cresc spontan ori cultivate in scopuri economice, ornamentale sau antipoluante.

Dorinta noastra este de a pune la indemina tuturor acelora ce iubesc natura si vor sa cunoasca arborii si arbustii, pe care ii intilnesc mai la tot pasul, un material documentar care sa-i ajute la aceasta, chiar daca nu au o pregatire speciala.

Lucrarea este prezentata intr-un stil simplu si clar, omitindu-se, pe cit a fost posibil, terminologia de specia-litate, tocmai pentru a cuprinde un numar cit mai mare de "cercetatori amatori'.

Prezentarea tipurilor de arbori si arbusti, considerati de noi a fi in atentia tuturor, a fost facuta pe regiuni topografice, pornind de jos, de la lunca, pina la cele mai mari altitudini, zona alpina.

Pentru a veni in sprijinul "cercetatorului', in depistarea si determinarea mai usoara a speciilor intilnite, am recurs ia unele procedee metodice atit in aranjarea generala a acestora in lucrare, cit si in prezentarea formelor arboricole (speciilor) vizate de noi.

Astfel, in cadrul unei regiuni (lunca, cimpie, deal, munte) sau al unui parc, gradina, am prezentat arborii separat de arbusti, iar in cadrul lor, prima specie propusa este aceea pe care am considerat-o ca fiind tipica regiunii, parcului, gradinii respective; celelalte specii le-am esalonat in ordine alfabetica, fara a tine seama de inrudirea dintre ele.

In ceea ce priveste descrierea plantelor, am pastrat un sablon, urmarind numai elementele caracteristice usor sesizabile cu privire la: talia arborelui sau arbustului, tulpina, scoarta, coroana, lujerii si mugurii (ca elemente ajutatoare atunci cind planta este desfrunzita), frunzele, florile si fructele, toate acestea fiind legate de caracteristicile ecologice, mentionate in text la fiecare planta.

Ca aspect educativ, in partea finala a descrierii plantei, se arata atit importanta economica sau ornamentala, cit si aceea ca planta medicinala sau antipoluanta, pe care le ofera specia respectiva.

La sfirsitul lucrarii au fost adaugate elemente ajutatoare, cum sint: indexul termenilor stiintifici folositi in mod obligatoriu in text, indexul alfabetic al denumirilor populare si stiintifice ale speciilor prezentate, indexul alfabetic al denumirilor stiintifice si cele populare ale acestora, precum si tabele ilustrative cit tipuri de frunze simple si compuse (dupa forma limbului si marginii), dispozitia frunzelor pe ramuri, tipuri de inflorescente, tipuri de fructe.

Se recomanda ca, inainte de a pleca la o plimbare printr-un parc sau gradina, sau intr-o excursie, sa se cerceteze unele din aceste anexe (indexul de termeni stiintifici folositi in descriere, precum si tabelele ilustrative).

"Atlasul botanic de buzunar', fiind de dimensiuni mici ( de buzunar), poate fi purtat cu usurinta in orice ocazie-promenada, excursie etc, si consultat la nevoie.