Hemicelulozele -Clasificarea

Hemicelulozele -Clasificarea

Avind in vedere numarul mare de polizaharide care se intilnesc in plante, precum si varietatea proprietatilor, a compozitiei si structurii lor chimice, a fost necesar si oportun sa se introduca o clasificare pentru acesti hidrati de carbon necelulozici. La inceput s-a propus ca hemicelulozele sa se imparta in functie de rolul pe care acestea il indeplinesc in plante. Astfel se disting:

Polioze care indeplinesc rolul de substante de rezerva;

Polioze care indeplinesc numai functiuni mecanice.

Aceasta clasificare este prea generala si uneori chiar confuza, daca se are in vedere faptul ca rolul fiziologic al hemicelulozelor in viata plantelor nu este suficient de bine clarificat. Din acest motiv, criteriul de baza dupa care se clasifica in prezent hemicelulozele este cel al compozitiei chimice si al structurii unitatilor elementare care intra in constitutia macromoleculelor. Dupa acest principiu hemicelulozele se clasifica in doua clase mari, si anume:

1.     Polioze omogene;

2.     Polioze neomogene.

Poliozele omogene sint acele polizaharide catenele carora sint formate din monozaharide identice si care au aceeasi compozitie chimica. La rindul lor, ele se impart in trei grupe: I, II, III.

In grupa I se includ polizaharidele constituite din resturi de monozaharide identice:

Pentozane, adica polioze constituite numai din pentoze identice, cum ar fi: xilani, arabani etc. Acestea sint substante de structura, dar si de rezerva in unele plante;

Metilpentozane, sau 6-dezoxizaharide, adica polioze constituite din metilpentoze identice, cum ar fi: D-izoramnoza (6-dezoxiglucoza), L-ramnoza (6-dezoximanoza) si D-fucoza (6-dezoxigalactoza);

Hexozane, adica polioze constituite numai din hexoze identice, cum ar fi: glucozani (glucan, dextran, amidon, glicogen si lichenina), manani, galactani, fructozani (inulina, levanul). Cu exceptia dextranului, toti glucanii, fructozanii, mananii si galactanii din semintele fructelor au rolul de substante de rezerva. Restul - substante de structura.

In grupa II se includ polioze constituite din resturi de monozaharide identice partial eterificate. Din aceasta grupa fac parte o serie de polizaharide, cum ar fi: mananul din Salep, agar-agarul, iridoficinul etc.

In grupa III se includ acizii poliuronici ale caror catene macromoleculare sint constituite din resturi de acizi uronici. Din aceasta grupa fac parte acidul pectic si acidul alginic, ale caror unitati elementare de structura sint alcatuite din resturi de acid D-galacturonic si respectiv, acid manuronic si L-guluronic.

Poliozele neomogene sau mixte sint acele polizaharide macromoleculele carora sint formate din monozaharide diferite, cu sau fara resturi de acizi uronici, care se deosebesc unele de altele prin compozitie si structura chimica. Ele se subimpart in doua grupe: I si II..

In grupa I se includ polioze constituite din resturi de monozaharide diferite:

Pentozane, cum ar fi araboxilanii;

Pentozane-hexozane, cum ar fi: arabogalactanii, araboglucanii, galactoxilanii, glucoxilanii etc.

Hexozane, cum ar fi glucomananii, galactomananii etc.

In grupa II se includ polioze constituite din resturi de monozaharide si acizi uronici, Din aceasta grupa fac parte: glucuronoxilanii, araboglucuronoxilanii, materiile pectice, gumele si mucilagiile vegetale.

Aceasta clasificare prezinta totusi dezavantajul cuprinderii in diferite grupe a unor polizaharide inrudite prin compozitia si structura catenelor principale, dar cu deosebiri specifice in ramificatiile laterale. Din acest motiv, in anul 1969 M. S. Dudkin a propus o alta clasificare a hemicelulozelor, care are la baza tot criterii structurale si imparte hemicelulozele in urmatoarele opt grupe principale:

1.     Grupa arabanelor (arabani);

2.     Grupa xilanelor (xilani, araboxilani, glucuronoxilani, araboglucuronoxilani);

3.     Grupa glucanelor (glucani, araboglucani);

4.     Grupa galactanelor (galactani, arabogalactani);

5.     Grupa mananelor (manani, glucomanani, galactomanani, galactoglucomanani);

6.     Grupa fructozanelor (fructozani, glucofructozani);

7.     Grupa galacturanelor;

8.     Grupa manuranelor.

4.5. Structura moleculara