Sintagma "dizabilitati de invatare" a fost folosita pentru prima data in anii 1962-1963 ("learning disabilities"),  ulterior ea fiind  inlocuita cu "dificultati de invatare" (D.I), denumire care se utilizeaza si in prezent.
Prezentarea diverselor definitii oferite de specialistii care au studiat aceasta problematica are menirea de a evidentia complexitatea fenomenului abordat cu referire expresa la copii si la procesul de invatare scolara apud Ungureanu , D., 1998)
Prima definitie este data de S. KIRK in S.U.A. :
     "O dificultate de invatare se refera la o intarziere, o tulburare,  o dezvoltare incetinita in plan emotional sau comportamental. Ea nu este insa rezultatul intarzierii mentale, deficientelor senzoriale sau factorilor culturali si instructionali."( S. KIRK 1962 p.262)
Bateman (1965) arata ca:
"Copiii ce prezinta dificultati de invatare sunt aceia care manifesta o discrepanta educativa semnificativa intre potentialul lor intelectual estimat si nivelul actual de performanta, discrepanta asociata cu tulburari bazice in procesele de invatare care pot fi sau nu conectate cu disfunctii demonstrabile ale sistemului nervos central, dar care nu sunt consecinta intarzierii mintale generalizate, carentelor culturale sau educative, tulburarilor emotionale severe sau unor deficiente senzoriale"(Bateman 1965, p.220).
Comitetul Interagentiilor pentru Dificultati de Invatare (ICLD - 1987) ofera o definitie mai extinsa si mai acurata:
"Dificultatile de invatare sunt un termen  generic ce se refera la un grup de tulburari ce se exprima prin dificultati semnificative in achizitionarea si utilizarea receptarii si intelegerii limbajului, a vorbirii, scrierii, citirii (literizarii, silabisirii), a rationamentului si abilitatilor matematice, ca si unor abilitati sociale. Aceste tulburari sunt intrinseci individului si se presupune ca sunt datorate unor disfunctii minimale ale Sistemului nervos central" (ICLD Jurnal 1987. p222).
  Concluzionand pe baza acestor definitii,  putem  considera ca un copil/elev are dificultati de invatare (D.I) daca:

- exista o diferenta semnificativa intre capacitatile sale si performanta scolara atinsa

- progresul realizat de el in procesul de invatare  este minim sau zero , pe o perioada mai mare de timp

- are o dizabilitate/incapacitate  care-l impiedica sa utilizeze facilitatile educationale care sunt puse la dispozitia copiilor de aceeasi varsta cu el

lucreaza in plan scolar la un nivel inferior copiilor de aceeasiare dificultati persistente in  invatarea citit-scrisului si a calculului matematic; . - are dificultati emotionale si de comportament care impiedica frecvent si la un nivel considerabil procesul de invatare a copilului  sau chiar a intregii clase; . - are deficiente senzoriale si psihice care necesita un echipament sau  servicii specializate suplimentare; . - are dificultati continue de comunicare si interactiune care-l impiedica in dezvoltarea unor relatii sociale echilibrate si formeaza obstacole in procesul invatarii. .

Din perspectiva etiologica se identifica doua categorii mari de D.I:

a. D.I. propriu - zise
- determinate de deficiente si incapacitati greu vizibile (ascunse);
- sunt aferente doar individului, tin de deficientele si incapacitatile lui generate de factori genetici, de boli, traumatisme, accidente, etc.
b. D.I. induse
- sunt induse de mediul copilului sau chiar de el insusi;
- pot aparea pe parcursul si  in finalul demersului de invatare;
- se datoreaza : - timpului insuficient de invatare;
             - lacunelor anterioare din invatare;
             - absentei unor tehnici si procedee de invatare eficiente; .  - lipsei unui regim organizat de munca;
             - slabei calitati a predarii in clasa;
             - suprasolicitarii scolare;
             - absenteismului, boli, indispozitii, etc. Parintii sunt adesea ingrijorati atunci cand copilul lor are probleme la scoala. Exista multe motive pentru care apare esecul scolar, dar unul din cele mai frecvente este incapacitatea de invatare sau tulburarea de invatare. Copiii care au aceasta problema au de obicei un coeficient de inteligenta normal. Ei incearca sa urmeze instructiunile, se concentreaza si incearca sa fie copii buni acasa si la scoala. Dar in ciuda acestor eforturi copilul ramane in urma la scoala. Difiultatile de invatare afecteaza cel putin 1 din 10 copii de scoala.
Se crede ca dificultatile de invatare sunt cauzate de dificultatile sistemului nervos, care afecteaza primirea, procesarea sau comunicarea informatiei. Aceste probleme pot avea agregare familiala. Unii copii cu dificultati de invatare sunt de asemenea hiperactivi, incapabili sa stea linistitit, sunt usor de distras si au o caapcitatea foarte mica de concentrare a atentiei.
Psihiatrii si psihologii arata ca dificultatile de invatare sunt tratabile. Dar daca nu sunt depistate si tratate la timp ele pot avea un efect tragic de bulgare de zapada. De exemplu, un copil care in scoala primara nu reuseste sa inteleaga adunarea, nu va putea invata algebra in liceu. Copilul, care incearca foarte mult sa invete, devine tot mai frustrat si dezvolta probleme emotionale cum sunt stima de sine scazuta in fata esecului repetat. Unii copii cu dificultati d einvatare se comporta problematic la scoala pentru ca mai degraba ar dori sa fie priviti ca fiind rai decat prosti.
Parintii trebuie sa fie constienti de cele mai frecvente semne de dificultati de einvatare la copil:
- are dificultati sa inteleaga si sa urmeze diverse instructiuni
- are dificultati sa-si aminteasca ceea ce i s-a spus
- nu reuseste sa invete cititul, gramatica, scrisul, matematica, si astfel are esecuri la scoala
- are dificultati sa distinga stanga de dreapta; dificultati in identificarea cuvintelor sau tendinta de la inversa literele, sau cuvintele, sau numerele; de exemplu face confuzie intre 25 si 52, intre b si d, sau intre nu si un
- ii lipseste coordonarea la mers, sport, sau activitati de finete cum este tinerea unui creion in mana sau legarea unui siret
- incurca sau rataceste temele de casa, cartile de scoala sau alte lucruri
- nu reuseste sa inteleaga conceptul de timp; este confuz in legatura cu ieri, astazi si maine.
Asemenea probleme necesita o evaluare complexa de catre un expert care sa poata evalua toate problemele diferite care afecteaza copilul. Psihiatrul sau psihoterapeutul poate ajuta la coordonarea evaluarii. Aceasta include a vorbi cu copilul si familia, evaluarea situatiei lor, trecerea in revista a testelor educationale si consultarea cu scoala. Apoi psihiatrul/ psihologul/ psihoterapeutul face recomandari privitoare la abordarea scolara potrivita, nevoia de educatie speciala sau logoterapie si ajuta parintii sa vina in ajutor copilului prin maximalizarea potentialului sau de invatare. Uneori este neecsara psihoterapia individuala sau de familie. Se poate prescrie medicatie pentru hiperactivitate. Este important de intarit increderea copilului in sine, care este vitala pentru dezvoltare, ca si ajutorul dat parintilor si altor membrii ai familiei pentru a intelege si a se descurca cu dificultatile de invatare ale copilului.