Definirea si specificul proiectarii didactice

Definirea si specificul proiectarii didactice

Procesul de invatamant este o activitate constienta, sistematica, organi-zata, orientata spre realizarea unor finalitati precise. Este un sistem care include o serie de subsisteme intre care se stabilesc multiple interactiuni. Pentru buna sa functionare este necesara luarea in considerare a tuturor relatiilor si coordo-natelor instituite intre diversele sale componente. Aceasta obliga la o pregatire temeinica si anticipare a modului in care urmeaza a se desfasura intreaga activitate. Procesul de invatamant apare astfel ca un proces de proiectare-des-fasurare a activitatii didactice.

Proiectarea activitatii este o necesitate impusa de unele note carac-teristice ale procesului de instructie si educatie, cum sunt:

complexitatea deosebita;

multitudinea, varietatea proceselor si actiunilor pe care le subsumeaza;

corelatia si interdependenta dintre componentele sale;

antrenarea a numerosi factori in desfasurarea sa;

realizarea finalitatilor sale pe o perioada indelungata in timp;

dependenta de conditiile in care are loc, de resursele de care dispune.

Proiectarea activitatii didactice este impusa de cerinta cresterii calitatii si eficientei pedagogice, economice si sociale a acestei activitati, stiut fiind faptul ca proiectarea este o conditie esentiala a teoriei generale a actiunii efi-ciente, care evidentiaza ca orice lucru bine facut, este rezultatul unui proiect bine gandit. Aceasta obliga la prefigurarea cat mai exacta a demersului didactic in ideea de a ameliora raportul dintre certitudine si aleatoriu in favoarea certitu-dinii si de a inlatura improvizatia, care de cele mai multe ori nu are efecte benefice.

Proiectarea didactica este un proces deliberativ de anticipare, de pre-figurarea mentala a pasilor ce urmeaza a fi parcursi in realizarea eficienta a activitatii didactice. Reprezinta un ansamblu de procese si operatii de anti-cipare a acesteia, pentru a-i imprima un caracter sistematic rational si eficient.

Dupa cum remarca R. Ausubel, proiectarea consta in efectuarea unor operatii de constructie si organizare anticipativa a obiectivelor, continutului, strategiilor de dirijare a invatarii, a probelor de evaluare si, mai ales, a relatiilor dintre acestea.

Pentru a desemna aceasta activitate in limba engleza se utilizeaza sintagma instructional design (design al instruirii), in timp ce alti autori (G. de Landsheere), propun termenul de design pedagogic.

Pentru a intelege mai bine locul si rolul proiectarii in ansamblul proce-sului instructiv-educativ, precizam ca desfasurarea acestuia parcurge patru mo-mente esentiale sau patru timpi (12, p.249):

t₀ - perioada anterioara desfasurarii unui demers instructiv care tre-buie sa constituie obiectul unei analize diagnostice menite a evidentia: nivelul de cunostinte al elevilor, stadiul de dezvoltare a capacitatilor mentale, ca-racteristicile psihosociale ale clasei de elevi, trasaturile proceselor instructive desfasurate in prealabil, s.a.;

t₁ - corespunde prognozei sau proiectarii pedagogice in care, pe baza informatiilor desprinse din analiza diagnostica, se anticipeaza modul de desfasurare a instruirii si performantele asteptate din partea elevilor in urma-toarea etapa; se finalizeaza prin elaborarea de proiecte alternative de programe de instruire, din care se selecteaza cel care este apreciat ca fiind mai eficient;

Proiect: PROIECT DE ACTIVITATE - GRUPA: Mare -pregatitoare joc didactic: joc exercitiu "Vreau sa fiu scolar" Proiect: Evaluare finala-nivel i-pe domenii experientiale

t₂ - reprezinta realizarea efectiva a proiectului pedagogic;

t₃ - consta in evaluarea performantelor inregistrate de elevi in urma aplicarii proiectului si a activitatii desfasurate pe baza acestuia; informatiile obtinute sunt supuse unei noi analize diagnostice, in scopul proiectarii, rea-lizarii si evaluarii activitatii ce urmeaza a se desfasura in etapele urmatoare.

Proiectarea activitatii didactice se refera deci la ansamblul activitatii de anticipare si pregatire a acestei activitati, fiind chemata sa dea raspuns la patru intrebari esentiale pentru reusita procesului instructiv-educativ:

ce voi face? - se finalizeaza cu precizarea obiectivelor ce trebuie indeplinite;

cu ce voi face ce mi-am propus? - implica precizarea continuturilor si a resurselor folosite pentru realizarea obiectivelor;

cum voi face? - presupune elaborarea strategiilor de predare-inva-tare, de realizarea obiectivelor;

cum voi sti ca ceea ce mi-am propus s-a realizat? - conduce la conceperea actiunilor si modalitatilor de evaluare.

Rezulta ca prin proiectare se definesc obiectivele urmarite, se selecteaza continuturile cu ajutorul carora acestea vor fi indeplinite, se determina condi-tiile si resursele folosite, se anticipeaza desfasurarea procesului si interactiunea componentelor, se elimina actiunile inutile, necontrolate, se previne aparitia fenomenelor, factorilor perturbatori.

Abordand problema proiectarii, S. Cristea evidentiata doua modele de actiune folosite in acest scop si procedeaza la analiza lor comparativa (3, p.171-174):

q  Modelul de proiectare traditionala, didacticist. Prezinta urma-toarele caracteristici:

in proiectare prioritara este actiunea de predare;

proiectarea este centrata pe continuturi, care subordoneaza celelalte componente ale procesului de invatamant (obiective, metodologie, evaluare didactica), intr-o logica proprie invatamantului informativ,

relatiile dintre elementele activitatii didactice se inscriu pe o coor-donata aleatorie, sunt intamplatoare, disparate, nediferentiate si nede-finite pedagogic; se stabilesc sub presiunea continutului;

sarcinile de predare sunt dependente aproape exclusiv de valorile implicate in predare;

predarea este conceputa restrictiv, intr-o maniera inchisa, directiva, unilaterala;

influenteaza negativ procesul de formare a cadrelor didactice intretinand dezechilibre intre pregatirea de specialitate si pregatirea psihopedagogica.

Toate acestea pot fi reprezentate grafic conform fig. 6.1.

Fig. 6.1. Modelul de proiectare traditionala; didacticist (dupa S. Cristea)

Modelul curricular al proiectarii pedagogice se deosebeste de cel didacticist printr-o serie de elemente:

proiectare este centrata pe obiective si abordeaza activitatea didactica in mod complex, ca activitate de predare-invatare-evaluare;

in proiectare se valorifica rolul central al obiectivelor care sunt gandite in spiritul invatamantului formativ, bazat pe resursele de (auto) instruire, (auto) educatie ale fiecarui elev;

evidentiaza raporturile de interdependenta functionala intre componentele procesului de invatamant, din perspectiva rolului central atribuit obiectivelor;

determina o noua calitate a procesului de formare a cadrelor didactice, in ideea realizarii unui echilibru intre pregatirea de specialitate si pregatirea psihopedagogica.

Elementele de noutate ale acestui model sunt prezentate grafic in fig. 6.2.

Fig. 6.2. Modelul curricular al proiectarii pedagogice (dupa S. Cristea)

Proiectarea didactica pentru a conduce la un demers didactic eficient trebuie sa intruneasca o serie de conditii:

Trebuie sa priveasca intreaga activitate educativa, indiferent de am-ploare si cadrul de referinta si in acelasi timp trebuie sa cuprinda toate laturile, procesele, operatiile proprii activitatii didactice in care e necesara gandirea anticipativa;

Dat fiind caracterul procesual al activitatii didactice, care se des-fasoara pe etape cu obiective si continuturi proprii, cu modalitati specifice de realizare, proiectare trebuie sa fie o actiune continua, sistematica, si sa vizeze orice demers didactic, indiferent de dimensiune, complexitate, durata.

Proiectarea trebuie sa se concretizeze intr-o suita de decizii anti-cipative, ceea ce face sa includa un sistem unitar de operatii care se deruleaza intr-o anumita succesiune, alcatuind asa numitul algoritm al proiectarii;

In actiunea de proiectare trebuie sa se aiba in vedere trei cadre de referinta:

activitatea anterioara momentului in care este anticipat un anumit demers didactic care este supusa procesului de diagnoza in scopul de a stabili aspectele eficiente, dar si pe cele susceptibile de perfectionare pentru a putea proiecta corect modalitatile de ameliorare;

situatia prezenta care presupune cunoasterea conditiilor in care se va desfasura activitatea, a resurselor avute la dispozitie sau care trebuie asi-gurate, a restrictiilor la care se supune activitatea proiectata, cu deosebire a po-tentialului de invatare al elevilor, a gradului in care ei stapanesc cunostintele si capacitatile care conditioneaza realizarea demersului proiectat;

activitatea viitoare si rezultatele spre care aceasta tinde, prin ra-portare la cerintele ce se degaja din programele scolare si alte acte normative pe temeiul carora se contureaza predictia activitatii viitoare.

Pentru a se constitui intr-o premisa a unui demers reusit, este necesar ca proiectarea didactica sa prefigureze toate aspectele desfasurarii activitatii instructiv-educative, fara a omite ceva, dar si fara a include detalii nejustificate teoretic si lipsite de utilitate practica;

Proiectarea trebuie gandita ca un ghid pentru activitatea educa-torului, ceea ce inseamna ca pe parcursul desfasurarii propriu zise a activitatii, demersul proiectat poate fi adaptat, reconsiderat, in anumite limite, in functie de aparitia unor elemente neprevazute.