Inteligenta si invatarea motrica

INTELIGENTA SI INVATAREA MOTRICA

Inteligenta motrica

Inteligenta psihomotrica este o inteligenta motricizata, dar este si motriozanta, fiind o simbioza intre motricitate si exercitiile rationale ale situatiei.

Reprezentarea trece in actiune, iar actiunea trebuie sa provoace, in schimb, o reinviere a reprezentarii si sa o imbogateasca.

Intre inteligenta si capacitatea de invatare motrica exista o corelatie pozitiva, cu atat mai mare cu cat exercitiile sunt mai complexe.

Intelectul motric cuprinde trei coordonate majore antrenorul si sportivul, ca unitate de cooperare in realizarea performantei si nivelul functional angajat in dimensiunea temporala a activitatii.

Deprinderile intelectuale

Invatarea inteligenta priveste formarea cunostintelor si rezolvarea problemelor. Principalele deprinderi in acest tip de invatare sunt constituite din algoritmi care functioneaza in mod automatizat.

La formarea deprinderilor mentale trebuie efectuate urmatoarele tipuri de exercitii:

- exercitii care prin natura lor faciliteaza intelegerea conceptelor respective;

- exercitii destinate in special supletei: solutii diferite pentru aceeasi problema, variante la o problema data, crearea de probleme.

Din enumerarea acestor exercitii rezulta ca formarea deprinderilor mentale este un proces complex, de structurare si stabilizare a comportamentului, dar in acelasi timp de creare a supletei lui in aplicarea deprinderilor in situatiile concrete ale vietii.

Transferul si interferenta in invatarea motrica

In actele motrice transferul este utilizat mai mult sau mai putin intentionat, ca raport in invatarea propriu-zisa si mai ales in adaptarea celor invatate la conditii noi.

Multe din exercitiile ,,pregatitoare" urmaresc sa usureze invatarea unei sarcini complexe  (de exemplu: aruncarea mingii-prastie ca pregatitoare pentru aruncarea sulitei).

Cand se introduc in tehnica executiei unor procedee apar efectele de interferenta, iar pedagogul recurge la subtilitati de instructie pentru a asigura stabilitatea noii structuri motrice.

In invatarea motrica, transferul se manifesta prin cateva aspecte:

- trecerea de la exercitii partiale la exercitii integrale;

- trecerea, prin generalizare, de la o deprindere la alta;

- trecerea unor elemente specifice de la o sarcina motrica la alta, de tip diferit;

- trecerea de la invatarea mentala la executia directa;

- trecerea de la invatarea schemelor senzori-motrice la executia practica.

Transferul pozitiv se intalneste nu numai in invatarea actelor motrice, ci si in ,,maniera "de a invata, de a antrena, de a optimiza conduita.

Astfel, in gimnastica o buna insusire a bataii va asigura totdeauna eficienta sariturii daca tipul de sarcina este acelasi ca si insusirea tehnicii si principiilor rotarilor sau balansarilor in executia elementelor.

Unul din cazurile tipice de transfer negativ este acela in care elementele perceptive (semnale pentru executie) sunt identice, in timp ce reactia poate fi diferita.

Mijloacele intuitive si aspectele folosirii lor in invatarea motrica

Principalele mijloace intuitive folosite de profesor in lectia de educatie fizica sunt demonstratia si mijloacele auxiliare (filme, fotografii, kinograme).

Profesorul in demonstrarea exercitiului trebuie sa se sprijine si pe datele furnizate constiintei elevului de analizatorul motor, de senzatiile propioceptive care s-au format in experienta anterioara de miscare ori de cele care se formeaza chiar in procesul invatarii.

Intuitia directa din acele mijloace prin care elevul ia contact nemijlocit cu exercitiul propus spre invatare, iar intuitia indirecta prezinta imaginea acestui exercitiu.

Limbajul in invatarea motrica

In procesul de invatamant rolul principal il detine profesorul, calitatile limbajului sau conducand la o eficienta insusire de catre elev a continutului mesajului cat si a actiunilor pe care el le determina.Caracterul logic, claritatea, autoritatea, expresivitatea, (prin semnificatie, gesturi, mimic, accente, pauze) sunt calitati ale limbajului pe care profesorul trebuie sa stie sa le valorifice pentru a realiza efectele dorite.

Document online: Jocuri muzicale in gradinita Referat: Fisa de evaluare predictiva - evaluare predictiva a achizitiilor prescolare

In invatarea motrica utilizarea limbajului asigura executia miscarilor, posibilitatea  descrierii, explicarii si relatarii caracteristicilor executiei.

Invatarea globala si partiala

Psihologia invatarii si a memorarii a stabilit cateva particularitati de care trebuie sa se tina seama in procesul instruirii.

In exersarea pe parti: scade nivelul activitatii constiente pe masura ce se lungeste timpul de exersare; partile se izoleaza intre ele si dobandesc sensuri singulare; stabilesc asociatii inutile intre sfarsitul elementului si propriul sau inceput.

Metoda ramane valabila pentru sarcini complexe care nu se supun invatarii globale.

Exersarea prezinta mai multe avantaje: gandirea este activa pe tot parcursul invatarii, ideea principala ramanand prezenta, intre parti se stabilesc legaturi firesti, trainice, care permit reproducerea integrala; metoda globala este foarte eficienta si in invatarea motrica a copiilor, care au o mare capacitate de imitatie.

Exersarea combinata reuneste unele avantaje ale ambelor metode, asigurand patrunderea in caracteristicile fiecarei parti si-n acelasi timp, oferind si imaginea de ansamblu a sarcinii. De asemenea ,ea permite accentuarea exersarii elementelor mai dificile sau mai importante, care beneficiaza de un numar variabil de exersari.

Finalul procesului de invatare este o sinteza motrica in care sau unificat, pierzandu-si identitatea si individualitatea, dobandind in schimb eficienta integratoare care conditioneaza performanta.

Rolul memoriei in invatare

Memorarea se bazeaza pe proprietatea  S. N. C. de a pastra diferitele excitatii primite, de a stabili legaturi variate intre centrii nervosi corespunzatori acestor excitatii si de a reactualiza, de a reproduce, in anumite conditii, aceste legaturi.

Memorarea miscarilor

In educatia fizica, activitatea principala a elevilor, a sportivilor consta in memorarea miscarilor si pe aceasta baza ,in formarea si consolidarea deprinderilor motrice. O buna memorare a miscarilor asigura o executie corecta, deci posibilitatea insusirii unei deprinderi corespunzatoare. Memoria miscarilor consta din intregul ansamblu al reprezentarilor despre exercitiile efectuate de elevi sau profesor.

Conditiile necesare memorarii eficiente a actelor motrice in educatia fizica sunt:

1). intelegerea exercitiului: formarea notiunilor clare si precise despre actele motrice respective, incadrarea acestora in intregul sistem al notiunilor din care fac parte;

2). indreptarea atentiei spre perceperea miscarilor proprii si a situatiilor activitatii concrete, insotita de relatarea verbala atat pentru sine cat ti pentru profesor;

3). repetarea actelor motrice, ca mijloc de memorare, dar si de formare a priceperilor si deprinderilor corespunzatoare.

Memorarea actelor motrice este legata de procesul realizarii acestora, de formarea deprinderilor motrice.

Fixarea materialului

In procesul invatamantului fixarea are un rol insemnat, deoarece prin intermediul ei se asigura durabilitatea cunostintelor, priceperilor si deprinderilor.

O importanta  deosebita are si repetarea ca mijloc de fixare a materialului.

Repetarea actelor motrice in educatia fizica poate urmari doua scopuri: dezvoltarea calitatilor motrice si insusirea tehnicii, care conduce la formarea si perfectionarea deprinderilor motrice si la educarea capacitatii de a le aplica in conditii variate.

BIBLIOGRAFIE

1. Dorina Ortanescu, Costin Marian Nanu, "Gimnastica de baza in invatamantul superior de educatie fizica si sport.  Formarea studentilor in vederea predarii competente a continutului", Editura Universitaria,  Craiova, 2001

2. Dorina Ortanescu, "Gimnastica in scoala", Editura Scorilo, 2000

3. M. Solomon, V. Grigore , C. Bedo, "Gimnastica", 1996

4. A.Stoicescu, "A. B. C. -ul invatamantului pentru predarea exercitiilor fizice" Editura Sport -Turism, 1981   

5. O .Banatan, "Banca de gimnastica", Editura Sport-Turism, Bucuresti, 1983

6. S. Tudos, "Elemente de statistica aplicata", Bucuresti, 1993

7. G. Mitre, A. Mogos, "Metodica educatiei fizice scolare", Editura Sport-Turism, 1980

8. G. Baiasu, "Gimnastica", Editura Stadion, 1972

9. G. Baiasu si colaboratorii, "Lectii de gimnastica", Editura Stadion, 1974

10. G. Carstea, "Teoria si metodica educatiei fizice si sportului", Editura Universul, 1993