Invatamantul - forma de organizare a educatiei

INVATAMANTUL - FORMA DE ORGANIZARE A EDUCATIEI

invatamantul reprezinta principala forma de organizare a educatiei, realizata in functie de obiectivele pedagogice stabilite la nivel de sistem si de proces. Desfasurarea sa presupune valorificarea structurii actiunii educationale la nivelul corelatiei functionale dintre profesor si elev/student, exersata in situatii educative din ce in ce mai numeroase si mai variate angajate la toate nivelurile sistemului de invatamant (vezi Mia-laret, Gaston, 1992, pag. 14, 15).

La nivel de sistem, invatamantul raspunde finalitatilor macrostructurale care definesc idealul de personalitate si scopurile pedagogice angajate pe termen mediu si lung, la nivel de politica a educatiei.

La nivel de proces, invatamantul presupune proiectarea unor activitati didacti-ce/eduative, realizabile conform obiectivelor generale si specifice definite in cadrul programelor scolare/universitare, operationalizate de fiecare profesor in functie de situa-tiile concrete ale fiecarui colectiv de elevi/studenti. Din aceasta perspectiva invata-mantul reprezinta ansamblul obiectivelor propuse de profesor, atinse de elev/student (vezi Dictionnaire actuel de l'education, 1993, pag.507).

Continutul conceptului care defineste activitatea specifica invatamantului are o sfera mai restransa in raport cu educatia care vizeaza formarea-dez>oltarea (intelectu-ala-moraJa-tehnologica-estetica-fizica)/>er/wa«£«fci a personalitatii.

invatamantul marcheaza doar 'o parte a educatiei care revine sistemului scolar' {educatiei scolare), care pune accent pe actiunea de prelucrare pedagogica a cunostintelor stiintifice si de comunicare pedagogica a acestora in contextul corelatiei functio-nal-structurale existenta intre subiect si obiect, intre educator si educat: Ponderea dimensiunii intelectuale a educatiei, evidenta la nivelul invatamantului, implica insa, o multitudine de efecte directe si indirecte, relevante in plan moral-tehnologic-estetic-fi-zic, care angajeaza practic toate domeniile dezvoltarii personalitatii elevului/studentului.

Document online: Proiect didactic GRUPA : mare - animale mari si mici in ograda la bunici Document online: Proiect tematic-mijloace de transport- “cu ce calatorim?”

ceea ce duce la dezorganizarea

continutului si a informatiei;

5.Alegerea riguroasa a adjectivelor 5. Folosirea rigida si limitata a

si a adverbelor adjectivelor si a adverbelor;

6.Impresii personale verbalizate prin             6. Folosirea rara a constructiei

intermediul structurii relatiilorimpersonale in frazele sau in

dintre fraze si in interiorul frazei, propozitiile conditionale;

deci intr-o maniera explicita;

7.Simbolism expresiv diferentiind 7. Folosirea frecventa a enunturilor

in detaliu semnificatiile la nivelul in care justificarile si concluziile

frazelor, in loc sa intareasca se intrepatrund astfel incat sa

termenii dominanti sau sa produca o afirmatie categorica;

insoteasca enunturile intr-o

maniera nediferentiata;

8. Folosirea limbajului care atrage                  8 Numeroase afirmatii si expresii

atentia asupra unui sistem complex indicand faptul ca interlocutorului i

de concepte, ierarhizate in vederease cere sa acorde o valoare

organizarii experientei; particulara enuntului precedent:

„Nu-i asa?, „Iti dai seama?”,”Vezi?”.

Acest procedeu ar putea fi numit

„retorica a consimtamantului sau a

chemarii la consens”;

9. Alegeri individuale operate frecvent

in formularile proverbiale;

10. Impresii individuale in stare implicita

in organizarea frazei; este un limbaj cu osemnificatie implicita.

Copiii deprinsi sa comunice in coduri de vorbire elaborate raspund mai bine stimulilor educatiei scolare formale decat ceilalti , adica ei se adapteaza mediului scolar pentru ca stiu sa comunice in stilul cerut de scoala. Cercetarile ce au studiat limbajul copiilor din clasa de mijloc si din clasa muncitoare au confirmat diferentele sugerate de Bernstein (Giddens, 2001,p.449). Dar asa dupa cum s-a spus (Baylon si Mignon, p.257), teoria lui Bernstein are la baza ideologia clasei de mijloc. Insusirea codului elaborat ar fi o cale de ascensiune sociala. Bernstein a neglijat ca majoritatea oamenilor nu paraseste mediul de origine si nici chiar clasa sociala de care apartine. Criticile formulate cu privire la teoria lui Bernstein vizeaza termenii lingvistici folositi de el.El a acordat o atentie prea mare consecintelor sociale ale diferentelor lingvistice, si a sustinut ideea ca prin diferentele de coduri dintre locuitori sunt perpetuate clasele sociale. Teoria lui Bernstein nu ia in discutie realitatea, anume ca diferentierea lingvistica este generata de conflictele dintre clase.

In Franta, P.Bourdieu si J.C.Passeron, in lucrarea La Reproduction, au analizat fenomenul capitalului cultural prin studiul gradului de stapanire de catre studenti a limbajelor cursurilor universitare. Definitia termenilor, amploarea campului semantic al unui termen, rigoarea conceptuala a cuvintelor folosite de profesori, diversitatea limbajelor de idei specializate produc decalaje de comunicare intre profesori si studenti. Succesul scolar reflecta aptitudinea de a folosi limbajul insusit prin invatare, si apartine celor care au facut studii clasice.

Capitalul cultural este examinat in cadrul teoriei violentei simbolice. Premisa acestui demers sociologic este ideea ca „actiunea pedagogica este in mod obiectiv o violenta simbolica, in sensul ca raporturile de forta intre grupurile sau clasele constitutive ale unei formatiuni sociale sunt fundamentul puterii arbitrare care este conditia instaurarii unui raport de comunicare pedagogica, respectiv de impunere si inculcare a unui arbitrar cultural dupa un mod arbitrar de impunere si inculcare.” (Bordie

in aceasta perspectiva, invatamantul reprezinta un 'proces de comunicare care suscita invatarea' la nivelul valorilor sale formative superioare (ibidem). El modifica mediul de existenta al unui elev sau al mai multor elevi 'prin producerea unor comportamente determinate in conditii specifice sau adecvate la conditii specifice' (De Land-sheere, Gilbert, 1992, pag. 108, 109).

Proiectarea invatamantului presupune realizarea unui ciclu mangerial desfasurat concentric pe parcursul a- cinci etape (intentie-aplicare-derulare-obiectivare-reinvesti-tie) care angajeaza o multitudine de tehnici specifice (de prezentare-discutie Idezba-tere-participare-simulare). Aceasta perspectiva permite realizarea unor variante multiple de organizare a invatamantului la nivel de sistem si de proces (invatamant: prescolar-scolar-postscolar; pentru adulti, asistat pe calculator modular, academic, oficial, alternativ, special, artistic, sportiv; de baza, general; primar-secundar-su-perior; profesional, postsecundar, postuniversitar individualizat/diferentiat; frontal, individividual, pe grupe; liniar, concentric, modular; public, particular etc.) - vezi Dictionnaire actuel de l'education, 1993, pag.508). - Vezi Procesul de invatamant, Sistemul de invatamant.