METODE SI INSTRUMENTE DE EVALUARE

De ce este necesar un test? Ce sa cuprinda testul? Ce fel de test sa fie? Cum voi folosi rezultatele obtinute de elevi?

Profesorul este cel mai in masura sa stie ce test este mai potrivit pentru cursul predat si pentru clasa de elevi cu care lucreaza. In acest ghid vor fi prezentate trei tipuri de teste: de plasament, de diagnostic si sumativ - acestea fiind de altfel tipurile mai des folosite in scoala. Pentru ca denumirile si categoriile de teste variaza in functie de autori, in tabelul de mai jos prezentam definirea lor prin referire la continut, scop si factorii care trebuie luati in considerare pentru fiecare categorie in parte

Testul de plasament are menirea de a grupa elevii astfel incat sa poata incepe un curs aproximativ de la acelasi nivel. El are in vedere nivelul actual al elevului. De aceea testul verifica mai degraba abilitati generale, nu anumite puncte specifice ale invatarii. De obicei e nevoie ca rezultatele sa fie obtinute rapid pentru a putea organiza predarea propiu-zisa. Acest lucru presupune anumite restrictii in alegerea formatului testului Pe de alta parte, e necesar sa se aplice o varietate de teste, deoarece o paleta larga de activitati va oferi o imagine mai exacta a nivelului elevului.

E recomandabil ca profesorul sa discute cu fiecare elev individual, fie chiar si cateva minute, inainte de a hotari gruparea acestora. In cadrul interviului, profesorul va avea in vedere rezultatele diferitelor teste aplicate pana in acel moment, pe care le va coordona cu notele personale si cu celelalte rezultate scolare obtinute de elev.

Probabil ca avantajul cel mai mare al interviului consta in faptul ca se poate evalua atat performanta orala (abilitatea de a se exprima, de a produce un discurs coerent), cat si gradul de confort in utilizarea conceptelor, notiunilor si deci, implicit, gradul de stapanire a acestora.

Finalitatea unui test de plasament NU trebuie sa fie impartirea clasei in elevi buni si foarte buni (ei nici nu trebuie sa stie ca se afla intr-o categorie sau alta), ci alegerea de catre profesor a unor asemenea elemente de strategie didactica, incat acestea sa conduca la reducerea diferentei intre grupuri. Singura situatie in care elevul trebuie sa-si cunoasca pozitia intr-un grup este in urma testului de selectie pentru includerea in clase cu predare intensiva a unei limbi straine.

Testul de diagnostic (numit uneori si test formativ sau de progres) evalueaza progresul elevilor in invatarea anumitor elemente punctuale din cadrul cursului. Este aplicat de obicei la sfarsitul unui sir de lectii focalizate pe o anumita problema (arie de vocabular, probleme de gramatica, tip de probleme, tip de deprindere etc.). Acest tip de teste poate fi o extindere a lectiei de la momentul de predare la cel de evaluare. Testul de diagnostic va furniza informatia necesara organizarii activitatii de recuperare. Prin urmare, continutul testului se refera la anumite obiective precise, pe termen scurt, si va contine exemple diferite ale aceluiasi material prezentat in predare.

Testul sumativ se refera la o perioada de timp mai mare, anterioara aplicarii, si are in vedere un capitol/ parti mai vaste de materie. Scopul este de a indica nivelul atins de elevi la sfarsitul unei perioade/ etape de invatare, dar si ierarhizarea acestora intr-un grup sau categorie. Important de retinut este ca standardul trebuie sa fie mentinut constant de la un an la altul si ca acesta este extern unei anumit grup de elevi sau manual. Cu alte cuvinte, pentru ca testul sumativ sa aiba relevanta, el trebuie aplicat tuturor elevilor dintr-un an de studiu, indiferent de profesorul care preda la clasa, si repetat mai multi ani la rand.

Se ridica totusi un numar de probleme cu privire la continutul testului, deoarece este greu de presupus ca tot ce s-a predat intr-un an (de exemplu) poate fi evaluat intr-o ora (sau doua) si totusi testul trebuie sa reflecte continutul intregului curs.

Clasificarea prezentata pana acum se dovedeste a fi totusi relativ arbitrara, deoarece, desi e convenabil sa afirmam ca scopurile unui test pot fi riguros definite, practica demonstreaza ca acestea sunt mult mai numeroase. De exemplu, am afirmat ca un test sumativ se administreaza la sfarsitul unei perioade mai mari de invatare pentru a masura nivelul de performanta atins de elevi. Totusi elevul care sustine, de exemplu, o proba de limba straina la un examen o face mai cu seama in speranta de a obtine o certificare a cunostintelor sale. In aceeasi maniera, putem considera ca un test de plasament se refera la o perioada anterioara (prin continutul sau), dar in acelasi timp e indreptat spre viitor, deoarece ierarhizeaza elevii si astfel determina nivelul/ ritmul de lucru intr-o perioada ulterioara de timp.

Un test bun trebuie sa ofere insa si posibilitatea de stabili o comparatie intre elevii testati. De fapt, intr-un anume sens, orice evaluare se bazeaza pe o comparare:

a) intre elevi;

b) pentru acelasi elev, in ceea ce priveste stadiul la care se afla in prezent fata de un moment anterior;

c) in privinta abilitatii dovedite de elev in indeplinirea sarcinii de lucru.

Totusi trebuie retinut ca rezultatele unui test sunt relative, in sensul ca scorul obtinut nu are valoare absoluta in afara conditiilor in care a fost sustinuta testarea. Acest lucru este valabil atat pentru testele obisnuite, la nivel de clasa, cat si pentru testele nationale. Un elev care a realizat un scor de 75% la un test la nivel de clasa pare ca a obtinut un rezultat bun, dar acest rezultat al sau va fi mai putin impresionant daca alti douazeci au obtinut un scor la fel sau mai bun. Pe de alta parte, un scor de 50% poate fi mare pentru un alt colectiv de elevi. Aceste doua situatii pot fi considerate extreme, dar demonstreaza faptul ca rezultatele de la teste diferite nu au neaparat aceeasi valoare, chiar daca plaja de note are aproximativ aceeasi distributie. De asemenea, nu trebuie neglijat nici subiectul evaluarii, elevul: pe continuturi similare acesta poate produce rezultate diferite la momente diferite, datorita unor variabile (conditii fizice, afective etc.) care nu pot fi intotdeauna anticipate.

De aceea este foarte important sa alegem si sa construim tipul de test adecvat in functie de obiectivul urmarit. Profesorul care nu este constient de relatia dintre continut si rezultate risca sa creeze teste care vor oferi informatii false.

In paginile urmatoare va prezentam principalele metode si instrumente de evaluare, astfel incat sa puteti alege varianta optima in functie de obiectivul de evaluare urmarit.

I. Metode traditionale

1. Probe orale: puncte forte

Ÿ       flexibilitatea modului de evaluare

Ÿ       posibilitatea de a corecta imediat eventualele erori;

Proiect: PROIECT DE ACTIVITATE - GRUPA: Mare -pregatitoare joc didactic: joc exercitiu "Vreau sa fiu scolar" Proiect: Evaluare finala-nivel i-pe domenii experientiale

Ÿ       [1]

Ÿ      

puncte slabe

Ÿ      validitate si fidelitate reduse;

Ÿ      consum mare de timp;

Ÿ      stres;

Ÿ     

Ÿ     

RECOMANDARI

Sunt preferate atunci cand se evalueaza capacitati si abilitati ce nu pot fi surprinse prin intermediul probelor scrise (de exemplu, capacitatea de comunicare verbala). Tocmai de aceea, nota trebuie sa reflecte obligatoriu si capacitatile/ abilitatile specifice comunicarii orale (competenta comunicationala, utilizare corecta si adecvata a limbii romane literare, fluenta, personalizare a discursului).                

2. Probe scrise: puncte forte

Ÿ            economie de timp;

Ÿ            obiectivitate si fidelitate sporite;

Ÿ            posibilitatea elevilor de a-si elabora raspunsul - este adevarat, intre anumite limite, stabilite dinainte - in ritmul propriu;

Ÿ            diminuarea stresului;

Ÿ           

Ÿ           

puncte slabe

Ÿ            relativa intarziere in timp intre momentul cand se constata anumite greseli sau lacune si momentul cand se incearca remedierea acestora;

Ÿ            costuri materiale relativ mari;

Ÿ           

Ÿ           

RECOMANDARI: - sunt adecvate in situatia cand se doreste masurarea cu acuratete a nivelului performantelor unui grup-tinta (teste formative, sumative, examene nationale etc.).

3. Probe practice: puncte forte

Ÿ            dezvolta atat unele competente generale importante (analiza, sinteza, evaluare), cat si specifice (aplicative);

Ÿ            favorizeaza legatura dintre teorie si practica;

Ÿ           

Ÿ           

puncte slabe

Ÿ            costuri materiale ridicate;

Ÿ            consum mare de timp;

Ÿ           

Ÿ           

RECOMANDARI: - avand in vedere caracterul lor predominant formativ, probele practice sunt adecvate in situatia in care se doreste familiarizarea elevilor cu observarea si inregistrarea datelor, cu realizarea diverselor investigatii, cu interpretarea rezultatelor precum si cu utilizarea aparatelor si a diverselor materiale.

II. Metode complementare de evaluare

1. Observarea sistematica a activitatii si a comportamentului elevilor se poate realiza prin:

a. fisa de evaluare

puncte forte

Ÿ            elimina stresul;

Ÿ            nu este dependenta de capacitatea de comunicare a elevului cu profesorul;

Ÿ           

Ÿ           

puncte slabe

Ÿ            consuma mult timp;

Ÿ            observatiile au o (mare) doza de subiectivitate;

Ÿ           

Ÿ           

b. Scara de clasificare:

puncte forte

Ÿ       absenta stresului;

Ÿ       nu este dependenta de capacitatea de comunicare a elevului cu profesorul;

Ÿ      

Ÿ      

puncte slabe

consuma mult timp;

enunturile/ raspunsurile elevilor sunt subiective;

RECOMANDARI: - datele colectate se rezuma la un numar limitat de comportamente, de aceea este necesara utilizarea repetata.

2. Investigatia presupune parcurgerea cel putin a urmatorilor pasi:

- enuntarea sarcinii de lucru (de catre profesor);

- identificarea modalitatilor prin care se pot obtine datele/ informatiile necesare (de catre     elev, dar si cu indrumarea profesorului);

- strangerea datelor/ informatiilor (de catre elev);

- stabilirea strategiei de utilizare a datelor/ informatiilor (de catre elev, cu indrumarea profesorului);

- scrierea unui raport privind rezultatele investigatiei (de catre elev).

Atentie! Inainte de a propune sarcina de lucru, este bine sa-ti raspunzi la urmatoarele intrebari:

- ce cunostinte vor aplica elevii?

- ce deprinderi/ abilitati isi vor exersa?

- la ce nivel de intelegere se va plasa demersul, in ansamblu?

- care vor fi rezultatele invatarii?

- cum le voi evalua?

puncte forte

Ÿ       stimuleaza creativitatea si initiativa;

Ÿ       dezvolta capacitatea de argumentare si gandirea logica;

Ÿ      

Ÿ      

puncte slabe

Ÿ       consuma mult timp;

Ÿ       presupune o evaluare holistica, asadar mai putin obiectiva;

Ÿ      

Ÿ      

RECOMANDARI: este utila in situatia cand se doreste atat urmarirea procesului si realizarea produsului, cat si atitudinea elevului implicat in aceste activitati.

3. Proiectul este adecvat mai cu seama pentru munca in echipa. Realizarea sa presupune parcurgerea cel putin a urmatorilor pasi:

- enuntarea sarcinii de lucru;

- repartizarea responsabilitatilor in cadrul grupului;

- colectarea datelor/ a materialelor;

- prelucrarea si organizarea datelor/ a materialelor;

- realizarea produsului;

- prezentarea.

Atentie! Inainte de a propune sarcina de lucru, este bine sa va raspundeti urmatoarelor intrebari:

- tema este propusa de elevi sau de profesor?

- structura proiectului este impusa de profesor sau apartine elevilor?

- profesorul va fi si coordonatorul sau doar evaluatorul produsului?

- evaluarea se va concentra pe proces, pe produsul final, pe ambele elemente?

Tema, formatul si structura proiectului pot fi negociate cu elevii in masura in care propunerile lor sunt in concordanta cu obiectivul de evaluare stabilit de profesor. Chiar daca formal profesorul anunta ca va fi doar evaluatorul produsului, el ramane si coordonatorul din umbra, indiferent de varsta elevilor sai. De asemenea, in evaluare este bine sa fie antrenati si elevii pentru ca acestia sa invete sa ofere si sa primeasca feedback pentru o activitate. Chiar daca evaluarea se concentreaza asupra produsului, si procesul trebuie observat cu atentie si, eventual, corijat. Nu ar fi drept fata de elevi sa asteptam momentul final de prezentare a proiectului ca sa le spunem ce-au gresit cu cateva saptamani in urma. 

puncte forte

Ÿ            stimuleaza creativitatea si initiativa;

Ÿ            evidentiaza o multitudine de abilitati ale elevilor;

Ÿ            dezvolta creativitatea, precum si capacitatea de argumentare si de gandirea logica;

Ÿ           

Ÿ           

puncte slabe

Ÿ            consuma mult timp;

Ÿ            ierarhizarea produselor este dificila;

Ÿ           

Ÿ           

RECOMANDARI: este util pentru evaluarea unor capacitati de nivel superior precum aplicarea, analiza, sinteza si evaluarea (emiterea unei judecati privind valoarea unui material si/ sau a unei metode).

4. Portofoliul poate contine:

lucrari scrise

teste

compuneri

fise

proiecte

puncte forte

Ÿ            evidentiaza o multitudine de abilitati ale elevului;

Ÿ            ofera o imagine clara asupra evolutiei in timp a elevului;

Ÿ           

Ÿ           

puncte slabe

Ÿ            consuma mult timp;

Ÿ            e foarte subiectiv;

Ÿ           

Ÿ           

RECOMANDARI:  - este util pentru invatare si nu pentru simpla colectare a datelor. El nu trebuie sa capete doar caracterul de ,,vitrina" frumos aranjata, ci sa permita strangerea unor informatii despre activitatea elevului intr-o anumita perioada de timp (semestru, an scolar) si, in functie de acestea, sa ofere o imagine a dezvoltarii unor deprinderi, capacitati in functie de obiectivele de invatare propuse. De aceea, este bine sa fie centrat pe o tema anume (portofoliu tematic). De exemplu, putem cere elevilor sa selecteze fisele de lectura ale cartilor care le-au placut cel mai putin, iar intr-o discutie ulterioara, in grup, sa le aflam argumentele. Astfel vom afla nu numai preferintele, ci si motivele pentru care, in anumite situatii, randamentul unora dintre elevii nostri a fost nesatisfacator.

5. Autoevaluarea presupune:

- prezentarea sarcinii de lucru, a obiectivelor curriculare etc. pe care trebuie sa le atinga elevii;

- incurajarea evaluarii in cadrul grupului/ clasei;

- completarea unui chestionar la terminarea unei sarcini de lucru importante;

Chestionar (I)

Chestionar (II)

Atentie! In functie de obiectivul urmarit, chestionarele pot fi semnate sau nu, de catre elevi.

puncte forte

Ÿ            incurajeaza elevul sa-si puna intrebari in legatura cu modul in care a rezolvat o sarcina de lucru;

Ÿ            stimuleaza elevul sa-si constientizeze progresele si achizitiile facute;

Ÿ           

Ÿ           

puncte slabe

Ÿ            este dependent de sinceritatea elevului;

Ÿ            consuma timp pentru colectarea si interpretarea datelor

Ÿ           

Ÿ           

RECOMANDARI: - metoda are efect numai daca este folosita in mod constant. Este important insa ca elevul sa nu o perceapa ca pe o imixtiune in intimitatea sa, ci ca pe o modalitate utila de autocunoastere. De aceea, trebuie sa-i fie anuntate de la inceput obiectivele curriculare si de evaluare vizate. Chestionarele este bine sa fie incluse in portofoliul elevului, iar datele obtinute sa fie comparate cu propriile noastre informatii despre el. De asemenea, periodic putem sa le prezentam parintilor.

Completati chestionarul de mai jos. Marcati calificativele foarte mare, mare si redusa prin trei, doua sau o steluta (*). In cazuri-limita, puteti sa nu oferiti nicio steluta.

CHESTIONAR

PORTOFOLIUL SCOLAR

Probleme generale

Portofoliul este o colectie de lucrari avand drept scop sa demonstreze eforturile elevului, progresul si realizarile sale intr-un anumit domeniu. Aceasta metoda complementara de evaluare a fost inspirata de portofoliile artistilor plastici, fotografilor, manechinelor, arhitectilor etc., in care acestia isi inregistreaza realizarile spre a le arata celor interesati sa le cunoasca realizarile. Portofoliul este deci o colectie de materiale cu un anumit specific vizand, de exemplu, demonstrarea abilitatii de a scrie eseuri stiintifice sau literare, metode de realizare a experimentelor etc.

Portofoliile trebuie pastrate in locuri accesibile, pentru a fi completate. Valoarea potofoliului consta in posibilitatea data in primul rand elevului de a urmari si a-si evalua progresul in invatare, asumandu-si totodata responsabilitatea invatarii.

Directii generale de utilizare a portofoliului

Initierea activitatii

Profesorii trebuie sa se asigure ca aceasa activitate porneste cu dreptul: portofoliul poate fi folosit activ si interactiv. Ca orice metoda de evaluare noua, introducerea portofoliului cere timp si dorinta de a explora diferite alternative, pana la gasirea strategiei optime. La inceput este vital sa se negocieze cu elevii modalitatea de "asamblare" a portofoliului, pentru a-i motiva in alcatuirea lui.

Ce este un potofoliu?

Un dosar, un clasor, o cutie, un biblioraft - orice obiect de indosariere, care poate fi dezvoltat ulterior si care poate fi pastrat convenabil. Fiecare portofoliu trebuie marcat cu numele elevului si clasa din care face parte. Eventual, i se poate atribui un element distinctiv, spre a fi mai usor recunoscut, mai ales de elevii mici.

Ce fel de lucrari intra in portofoliu?

Continutul portofoliului depinde in foarte mare masura de specificul obiectului de invatamant, de aria tematica, de scopul pentru care a fost constituit. Portofoliul se refera mai ales la partea scrisa produsa de elev (in special la liceu), dar poate cuprinde si alte elemente (fotografii, colaje) cu conditia ca acestea sa fie realizate direct de elev. E bine sa fie delimitate clar principiile si scopul alegerii materialelor, astfel ca portofoliul sa nu devina un "sertar de resturi si gunoaie", caci materialele adunate vor face la un moment dat obiectul unei evaluari!

Cate elemente va contine portofoliul?

Pentru ratiuni practice, numarul pieselor din portofoliu trebuie stabilit cu aproximatie de la inceput. Este greu sa evaluezi portofolii cu numar diferit de piese, dupa cum este la fel de greu sa identifici progresul realizat de elev pornind de la un portofoliu cu un numar redus de piese. Pe de alta parte, un portofoliu amplu nu inseamna neaparat un progres insemnat.

Cand atasam piese noi in portofoliu?

Elevii trebuie sa aiba frecvent acces la portofolii pentru a le completa, actualiza si consulta, in vederea autoinstruirii. Uneori, profesorul in colaborare cu elevul, poate reorganiza portofoliul. Revizuirea portofoliului impreuna cu elevii este importanta pentru particularizarea activitatii de recuperare.

Cine are acces la portofoliu?

Evident, elevii ar trebui sa aiba acces tot timpul. Profesorul ar trebui sa-l poata vedea, cu sau fara prezenta elevilor, acesta fiind un element asupra caruia se va negocia de la inceput. Parintii ar trebui sa poata vedea portofoliul din cand in cand, in acest fel deschizandu-se calea spre  implicarea familiei in ce?, cat? si cum? invata copilul lor. Dar pentru pastrarea autenticitatii portofoliului, el ar trebui pastrat la scoala ca parintii sa nu fie tentati sa-l "imbunatateasca".

Portofoliul este o buna sursa de informatii si pentru alti profesori; examinarea portofoliului la limba engleza de catre profesorul de limba romana (sau invers) poate dezvalui elemente de interes asupra continutului ca si abilitatilor elevului in domeniul limba si comunicare.

Unde se tin portofoliile?

Pastrarea acasa la elev nu este o idee buna - s-ar putea sa nu-l aiba la el exact atunci cand ii este necesar sau sa fie tentat sa inlocuiasca unele piese cu altele, "cosmetizate". Se recomanda o zona usor accesibila atat elevului cat si profesorului: cabinet, laborator, spatiu in bibilioteca scolii.

Utilizarea interactiva a potofoliului

Diseminarea rezultatelor obtinute si a progresului realizat stimuleaza placerea de a invata si faciliteaza elevilor asumarea responsabilitatii in propria instruire. Iata cateva sugestii de utilizare in mod interactiv a portofoliului, incat sa duca la dezvoltarea responsabilitatii elevului fata de propria instruire:

pe cat posibil, luati decizii cu privire la continutul si utilizarea portofoliului impreuna cu elevii;

este important ca elevii sa aleaga singuri piesele pe care le ataseaza, profesorul hotarand doar categoria, cantitatea; (de ex. Fizica: Tipuri de experimente descrise, tipuri de probleme, colectie de intrebari referitoare la fenomenele studiate, aplicatii practice ale fenomenelor studiate etc.);

negociati cu elevii modul si ponderea evaluarii portofoliului in media finala;

stabiliti o periodicitate in revizuirea, reorganizarea portofoliului, astfel incat aceasta sa se poata face in colaborare, elev - profesor, si pe cat posibil, sa se stabileasca scopuri individuale pentru fiecare elev; discutia in sine poate constitui pentru profesor un bun prilej de evaluare non-formala a elevului;

este de dorit sa includeti si parintii in revizuirea portofoliului; acest lucru se poate face fie la scoala, cu prilejul sedintelor cu parintii, fie trimitand acasa anumite piese spre a fi analizate si comentate de parinti. In acest caz este important sa se dea parintilor indicatii simple si clare despre obiectivul lucrarii respective si despre modul de evaluare;

incurajati elevii sa-si revizuiasca portofoliul impreuna cu un coleg, sa se sfatuiasca. Este necesr ca elevii sa fie instruiti cum sa faca in mod colegial comentarii si observatii critice constructive;

asigurati-va ca discutia despre portofoliu se poarta in termeni pozitivi, de colaborare si, mai ales, de fata cu elevul al carui portofoliu este analizat;

adoptati o atitudine pozitiva si incurajatoare.

Evaluarea portofoliului

Nu sunt doi elevi la fel, nu invata la fel, nu le este la fel de usor sau greu sa realizeze un anumit lucru. Portofoliul, ca succesiune de materiale adunate pe parcursul invatarii, reflecta stradania si responsabilitatea asumata de elev in procesul de invatare.

Aprecierea portofoliului are in vedere in primul rand progresul realizat si, de asemenea, efortul depus pentru realizarea acestuia. De aceea nu se va aplica acelasi "metru"/ aceleasi criterii de evaluare tuturor elevilor. La unul vom aprecia ordinea si rigoarea cu care au fost selectate piesele, mai ales daca este vorba de un elev mai dezordonat de felul sau; la altul putem aprecia piesele care reflecta efortul de investigare, de aprofundare, de studiu individual, mai ales daca este vorba de un elev care de obicei se limiteaza la litera manualului s.a.m.d.

Un salt calitativ evident intre primele si ultimele piese in ceea ce priveste calitatea materialului trebuie sa fie un criteriu comun, iar elevii trebuie incurajati sa urmareasca ei insisi acest criteriu. Astfel vor invata sa caute calitatea, in acelasi timp devenind constienti ca progresul realizat va creste respectul de sine, increderea in propriile forte.

Desi evaluarea prin intermediul portofoliului este mai putin riguroasa decat cea realizata prin metodele traditionale, ea are marele avantaj ca o personalizeaza, oferind totodata informatii variate pe baza carora profesorului isi poate intemeia o judecata completa asupra performantelor elevului.