Gradinita, cadru de formare a comportamentelor civice

GRADINITA, CADRU DE FORMARE A COMPORTAMENTELOR CIVICE

Unii copii sunt ca niste roabe: trebuie sa fie impinsi.

Unii sunt precum barcutele: trebuie sa fie vaslite.

Unii sunt precum zmeele: daca nu le tii strans de sfoara vor zbura departe, sus.

Unii sunt precum pisicutele: tare multumite cand sunt mangaiate.

Unii sunt ca niste remorci: folositoare doar cand sunt trase.

Unii sunt precum baloanele: tare usor de vatamat de nu le manuiesti cu grija.

Unii sunt de nadejde si gata mereu sa te ajute.

Fiecare copil este unic si nu poate fi comparat decat cu sine insusi. Si totusi, cateva lucruri esentiale ii fac pe toti sa fie asemenea: toti au nevoie de dragoste,desecuritate, de ingrijire si de exercitiu. Toti simt nevoia de recunoastere si acceptare. Toti cauta un sprijin in adult si chiar au nevoie de un anumit control din partea acestuia, pe masura ce isi dezvolta increderea in sine si dobandesc propria experienta.

Asadar, copii, nu sunt in mod egal desteti sau prosti in toate circumstantele, mai degraba ei prezinta inteligente diferite care pot fi pretuite sau ignorate diferit in circumstante diferite. Acestia isi dezvolta treptat capacitatile de informare - procesare numite inteligente, care le permit sa solutioneze sau sa creeze probleme.

Reforma invatamantului preprimar vizeaza democratizarea sistemului prin: descentralizare, flexibilitate, egalizarea sanselor la educatie, diversificarea ofertei pedagogice,imbunatatirea/calitatii/invatamantului.
Invatamantului prescolar ii revin sarcini importante in pregatirea copiilor pentru scoala, aceasta asigurand in buna masura eficienta invatamantului in prima/satreapta.
A pregati copilul prescolar pentru scoala inseamna a-l inarma cu acele achizitii, capacitati, aptitudini, abilitati care sa-l ajute in parcurgerea in continuare si la o alta treapta a drumului atat de complicat in cunoasterea lumii inconjuratoare. Astfel, gradinita de copii impreuna cu familia si cu societatea civila isi conecteaza eforturile pentru asigurarea unui invatamant prescolar de/calitate,eficient,centrat/pe/trebuintele/copiilor.
Prescolarul reprezinta o personalitate in devenire, un viitor adult. El trebuie cunoscut si educat in consecinta, sprijinit sa-si materializeze capacitati si sa-si formeze aptitudini care sa-i serveasca integrarii scolare, profesionale, sociale.
Sarcina noastra, a educatoarelor, este de a forma si de a modela caracterul copiilor din fiecare noua generatie, astfel incat fundamentul personalitatii viitorului tanar sa fie unul corect si solid, nu alterat de influentele ce apar pe inerent/intr-o/societate/democratica.
Educatia prescolara nu se reduce la pregatirea intelectuala, ci reprezinta mai cu seama educatia simturilor, a comportarii civilizate, a stapanirii de sine, a vointei, a creativitatii, a atitudinii pozitive fata de semeni si/mediul/ambiant.
O problema cu care s-a confruntat scoala de-a lungul existentei sale, dar si societatea in ansamblul ei, este aceea a integrarii copiilor cu probleme speciale. Daca in realizarea obiectivelor educatiei intelectuale, estetice, fizice, profesionale exista programe clare si precise, metode si tehnici variate, adaptate particularitatilor de varsta si individuale ale celor ce invata, in acest domeniu au existat intotdeauna puncte de vedere diferite, chiar contradictorii.

Termenul de integrare poate fi inteles in diferite moduri, putand vorbi astfel de integrare la mai multe nivele: fizic, functional, social si societal.

Integrarea fizica se refera la prezenta unor copii cu dizabilitati in clase din invatamantul obisnuit. Acest prim nivel presupune reducerea distantei fizice, fiind un nivel necesar intr-adevar, dar niciodata suficient.

Integrarea functionala vizeaza participarea efectiva a copiilor cu C.E.S. la procesul educational. Chiar daca cerintele sunt relativ diferite, acest tip de integrare mizeaza pe efectuarea sarcinilor in comun si obtinerea unui nivel relativ egal de participare.

Integrarea sociala insemna includerea copiilor cu C.E.S. si in acele activitati ce au loc in afara orelor. Integrarea sociala inseamna acceptarea si cuprinderea elevului cu deficiente in relatiile ce se stabilesc in pauze, in curtea scolii, in timpul jocului intre elevii unitatii scolare.

Integrarea societala se refera la sentimentul de aprtenenta al copilul cu CES, care este acceptat in comunitate, fiind in masura sa-si asume roluri sociale.

Poate parea depasit, dar se readuce in discutie o problema mereu actualaa: COPILUL. Astfel, orice noua generatie de educatori este in situatia de a descoperi si a redescoperi copilul, de a experimenta diverse cai de remodelare a personalitatii copilului, de a organiza activitati de invatare mai reusite.
In contextul actual al existentei noastre, educatia isi multiplica importanta si functiile. Acest fenomen este intr-o legatura fireasca cu dinamica evenimentelor si evolutiilor sociale, cu ritmul si amploarea cercetarilor stiintifice realizate in domeniul psihologiei invatarii si dezvoltarii, cu nevoile educationale crescande ale copiilor si tinerilor care se formeaza ca personalitati la acest inceput de mileniu. Sarcina institutiilor al carui obiect de activitate il reprezinta educatia se complexifica pe masura. Ele sunt in situatia de a cauta neancetat modalitati de eficientizare a interventiilor educative specifice care sa compenseze excesiva mobilitate si nesiguranta generate/de/evolutiile/in/plan/social.
Gradinita este prima dintre aceste institutii care resimte impactul reformelor de tot felul, prin efectele pe care le genereaza in planul relatiilor cu caracter interpersonal si care se reflecta asupra climatului afectiv in care se/dezvolta/noile/generatii/de/copii.
Tinand cont de multimea fenomenelor sociale care influenteaza procesul formarii si dezvoltarii personalitatii copilului mic, semnalam cresterea importantei actiunilor educative care se realizeaza in contextul gradinitei.
Aceste actiuni alatura traditionalului, modernismul ca urmare a faptului ca la aceasta varsta copilul receptioneaza cu multa usurinta evenimentele percepute direct: sosirea unei persoane straine in gradinita, o serbare, o sezatoare, o vizita la muzeu, o excursie. Toate aceste impresii se imprima in sufletul copilului, iar intr-o forma sau alta sunt transpuse in propria sa activitate.
La varsta prescolara copilul este inca dependent de parinti, de educatoare, fapt ce pune in prim-plan formarea deprinderilor morale. Trasaturile morale se consolideaza la copil numai daca exista consecventa in atitudinile noastre fata de el si daca munca educativa are continuitate.

In concluzie se poate afirma ca toate activitatile pe care le realizam, urmarim sa-i facem pe copii sa deosebeasca binele de rau, sa stie ce se cuvine si ce nu se cuvine sa faca, sa fie toleranti atat cu ei cat si cu cei din jur. De la simple cunostinte si fapte de viata sa-i determinam pe copii sa aiba atitudini personale participative, sa-i invatam ca nu pot sa traiasca singuri ci numai impreuna cu ceilalti.

Ne-am ales a fi dascali, deci suntem responsabili pentru calauzirea pasilor marunti ai copiilor nostri! Trebuie sa invatam sa traim cu ei iubindu-i si nu doar pentru faptul ca Europa ne bate la usa, ci pentru ca nimic nu ne permite sa intoarcem privirea. Desi din punct de vedere civic nu putem fi condamnati pentru ca am vazut un om in nevoi si am trecut pe alaturi, ceva ne sopteste ca din punctul de vedere al moralei actul este condamnabil si nici chiar civismul nu-l admite. Sa nu uitam ca "nimic nu-i mai frumos, mai nobil dacat meseria de profesor, invatator, eductor, de gradinar de suflete umane, de calauza a celor mai curate, mai pline de energie si de caldura suflete umane". (D. Almas)