Importanta activitatilor desfasurate de copil in gradinita si in afara acesteia - modalitati concrete de realizare

IMPORTANTA ACTIVITATILOR DESFASURATE DE COPIL IN GRADINITA SI IN AFARA ACESTEIA - MODALITATI CONCRETE DE REALIZARE

Am convingerea ferma ca facem lucruri formale, care sfideaza rigorile psihologiei prescolaritatii, daca vom continua sa actionam din afara inspre copil. 

O dezvoltare optima a copilului, se poate realiza numai prin implicarea lui intrinseca in procesul educational.

Personal, nu cred in activitati delimitate ca fiind strict instructive sau strict educative si, nici nu cred (accept), in actiuni care sa nu fie si educative.

O prima conditie ca tot ce se face in gradinita sa fie educativ este aceea ca spatiul in care isi desfasoara activitatea copiii sa fie amenajat si fuctional si estetic in egala masura.

Ori, nu se indeplineste nici esentiala conditie a spatiului vital necesar fiecarui copil masurabil in m² de copil, fapt care ma duce cu gandul dureros, altfel la primul tip de educatie, pe care il percepe copilul este aceea a compromisului in care "se scalda" foarte multi oameni mari.

Stabilitatea centrelor de interes educa prin faptul ca da siguranta copilului.

Aceasta s-ar traduce prin liniste - in fapt, o prima achizitie de educatie: inceputul scolirii propriului temperament.

Dincolo de faptul de a lucra cu instrumentele si materialele specifice sectorului arta (desen, pictura, modelaj), copilul primeste fara sa realizeze pe langa educatia pentru frumos, trezirea simtului estetic si educatia muncii.

Sectorul "constructii", fie el miniatural, nu face decat sa-i obisnuiasca pe copil "fragmente" de munca adevarata.

O constructie nu se poate face de unul singur si asa invata copiii sa coopereze, sa se consulte.

Aici se trezesc sentimente de atasament fata de anumiti colegi si chiar de prietenie.

Firescul varstei, face ca unele sentimente sa fie de prietenie, altele de simpatie si, uneori fara motiv, de respingere.

Atunci gasim modalitatea prin care sa-i aducem laolalta, sa-i imprietenim.

Organizam o expozitie de constructie colectiva pe care sa o viziteze atat parintii, cat si copiii de la celelalte grupe.

Mecanismul psihologic launtric ii va mobiliza sa colaboreze pentru a fi apreciati de ceilalti copii.

Prin exercitiu educativ temeinic, lucrurile se vor regla incetul cu incetul.

Un bun exercitiu educativ care cred eu ca desfasurat zilnic timp de 10 minute, ar avea in doua directii utilitate: prima ar fi aceea ca nevoia de comunicare ar fi satisfacuta si apoi si-ar putea descrie alegerea (colegul cu care-i place sa se joace si colegul cu care nu-i place sa se joace) ar fi acela numit: "Cu cine-mi place sa ma joc si de ce".

Un alt exercitiu educativ ar fi acela care face minuni in cazul copiilor cu influente familiale gresite: exercitiul vointei de a manca.

Ii spunem incepand de luni acelui copil care refuza mancarea sau are unul-doua feluri preferate, ca de "astazi" este in intrecere cu si numim un alt copil.

Rabdarea ne va arata rezultatul. Treptat, acel copil va simti gustul intrecerii, bucuria laudei in fata grupei si a parintilor.

Lucrare: Ion prezentare generala Lucrare: Harap-Alb basmul popular si personaj principal - un personaj tridimensional

O frumoasa educatie putem face in cazul copiilor cu nevoi speciale.

Daca gandim:

"Nimeni nu inteaba de casa frumosului, ci de casa vrednicului." ,

vom obtine rezultate apreciabile.

Avem o fetita cu grave deficiente de vedere si motrice (are ghetute ortopedice), nu vede bine si se misca "diferit". Am inventat un joc permanent: am interbat cine vrea sa fie perechea Alinei pentru mersul la masa, la sala de sport sau afara, la plimbare, si nu a vrut nimeni. Atunci am jucat un joc: doi copii vin in fata clasei si unul dintre ei se leaga la ochi, iar celalalt in conduce pe un anumit traseu. Apoi cei doi isi schimba rolurile intre ei. Sunt intrebati pe rand:

Ce a simtit fiecare cand si-a jucat rolul?

Cum s-a descurcat si cu ajutorul a ce?!

Ce a simtit cand a fost condus de catre celalalt copil? Dar cand a condus?

Daca am reusi sa implicam familia am putea realiza, cred eu "o harta" a accidentelor zilnice suferite de catre copii, decupand articole referitoare la acest lucru.

Asa se incepe cu studiul concret educatia prevenirii accidentelor.

O alta latura educativa ce trerbuie luata serios in calcul este aceea a deprinderilor a autogospodaririi.

Nu cred si exista argumente psihologice pentru aceasta ca, daca facem activitati de 15 - 30 minute si lasam totul vraiste pentru ca femeia de servici sa faca ordine dupa noi, vom realiza vreodata educatia bunelor deprinderi in contextul nefavorabil in care deseori mama il imbraca repede si il incalta si ii mai da repede (ca se grabeste) cateva inghitituri care sa fie mancat.

Daca faci impreuna cu copiii ordine pe un cantecel, de exemplu:

"Are mama o fetita cat un ghemotoc,

Are mama o fetita harnicuta foc.

Si la grupa si acasa e mereu cu spor

Fata mamei e voioasa si de ajutor."

Un alt exemplu este acela al unei poezii spuse impreuna de catre educatoare si copii in timp ce fac cu totii ordine:

"Rafturile sunt curate

Jucariile ordonate.

Fiecare jucarie, are locul ei, se stie.

Ursulache si toti fratii

Stau la rand ca si soldatii.

La fereastra florile,

Stau la rand culorile.

Iar mai sus la coltul viu,

Pestisorul argintiu, doarme dus

Printre cei mici, astazi grupa mare-i de servici!"

Astfel copiii vor simti ei si-ti vor atrage atentia asupra faptului ca lectia s-a terminat, dar ati uitat de ordine, care ar trebui sa faca parte din absolut orice tip de activitate.

Un alt aspect educativ urmarit constant de mine, este accela al "disciplinei lucrative", dar care include in primul rand respectul pentru ceilalti.

Copiii colaboreaza unul cu celalalt fara sa-i deranjeze pe ceilalti care fac cu totul altceva.

Atentionarea o fac, niciodata prin expresii dure si ton ridicat, ci print-un cantec pentatonic, de linistire:

"Liniste, liniste doarme un copilas

Liniste liniste intr-un leganas."

Organizarea expozitiilor de tipul:

"Toamna, toamna harnica";

"Vine, vine Mos Craciun";

"Lacul codrilor albastri" (M.Eminescu)

"Florile primaverii";

"Martisoare pentru mama";

"Felicitari pentru mama";

"Copiii Europei" - 9 mai, ziua Europei

"Si eu sunt copil!" - concurs international de arte plastice

"Copilarie" - 1 iunie 2008

Toate aceste expozitii educa spiritul de cooperare, intrecere, stimuleaza deprinderile plastice, cat si aptitudinile speciale de pictura.

"Sarbatoarea recoltei", organizata toamna se va face cu familia si comunitatea, atunci amintirile sufletesi vor fi altele decat cele formale.

Pregatirea salatei de legume, de fructe, in cadrul activitatilor tematice de cunoastere a mediului este un bun prilej de educatie.

Daca ii deprindem pe copii sa imparta cu alti copii ce am pregatit, atunci primul pas in educatia civica este facut.

Aducand credinta faptei si nu a vorbei pioase, copilul mic ne crede, pentru ca el nu lucreaza in reprezentari, ci in concretul palpabil cu simturile.

Daca repetam zilnic inainte de masa zicerea biblica:

"Luna. Luna noua,

Taie painea-n doua

Si ne da si noua

Tie jumatate,

Mie jumatate,

Noua Sanatate!" (gesturile sunt euritmice - rare, clare, cu mesaj).

Sarbatorile de comunitate, legate de sacru, de religios, "Sarbatoarea belsugului naturii", "Sarbatoarea Nasterii Pruncului Sfant", "Carnavalul", "Sarbatoarea de Paste", "Rusaliile", "Sanzienele" sunt un bun prilej de educatie pentru comunitate, daca le organizam insufletit.

Este in fapt, educatia sigura a viitorului bun cetatean pentru ca sufletul pastreaza imaginea frumoasa luata aparent cu ochiul.

In ceea ce priveste educatia ecologica, daca va ramane scriptica nu va avea nici un rezultat. Faptul ecologic este cel care educa.

Daca in fiecare dimineata am intreba copiii ce au observat in drumul lor spre gradinita si cum au reactionat, vom afla ca trebuie sa se implice atat ei, cat si familia lor.

Exemple la indemana oricui in drumul de la sala de mese spre clasa pe scari, gasesti un servetel mototolit, un obiect oarecare, sau covorul ravasit, desi pe acolo au trecut cel putin cinci grupe si cativa adulti care i-au insotit.

Dezbatem in clasa inainte de masa, timp de un minut acest aspect si apoi actionam. Mergem la plimbare in parc, gradina botanica, excursie si trecem peste nepasarea altora fata de natura cu propria noastra nepasare.

Intotdeuna avem o punga cu noi pentru indeplinirea faptei ecologice.

Concluzia ar fi:

NU VORBIND EDUCAM, CI ACTIONAND!

NOTA: Timp de doi ani, am plantat in cutrea gradinitei impreuna cu copiii si familiile lor un liliac, un mar, un nuc, un cais, un cires si un platan.