Home - qdidactic.com
Didactica si proiecte didacticeBani si dezvoltarea cariereiStiinta  si proiecte tehniceIstorie si biografiiSanatate si medicinaDezvoltare personala
referate didacticaScoala trebuie adaptata la copii ... nu copiii la scoala





Biologie Botanica Chimie Didactica Fizica Geografie
Gradinita Literatura Matematica


Literatura


Qdidactic » didactica & scoala » literatura
BASMUL CULT: “ Povestea lui Harap-Alb” de Ion Creanga



BASMUL CULT: “ Povestea lui Harap-Alb” de Ion Creanga


BASMUL CULT: “ Povestea lui Harap-Alb” de Ion Creanga


Contextul aparitiei; incadrarea intr-o specie, intr-o perioada literara:

Acest basm cult este publicat in revista “Convorbiri literare”, in 1877, si apartine celui mai talentat povestitor din Epoca Marilor Clasici, Ion Creanga.

“Povestea lui Harap-Alb” este un basm cult, o opera epica, in proza, inspirata din folclor, dar originala prin stilul unic al povestitorului humulestean.

Basmul este o specie epica, in proza, cu personaje simbolice, cu actiune fabuloasa, supusa unor conventii, unor stereotipii, care infatiseaza parcurgerea drumului maturizarii de catre erou (bildungsroman).Conflictul exterior dintre bine si rau se incheie prin victoria fortelor benefice. Personajele indeplinesc, prin raportare la erou, o serie de functii: antagonistul-Spanul, ajutoarele-calul nazdravan, Sfanta Duminica, cei cinci tovarasi; donatorii- albinele, furnicile.Ele sunt individualizate, mai ales, prin fapte si limbaj.

“Povestea lui Harap-Alb” este un basm pentru ca: timpul si spatiul sunt neprecizate, nelimitate; are motive specifice: calatoria de initiere a eroului, dorinta acestuia de a ajunge imparat, probe (obstacole), moartea, invierea, nunta; personaje pozitive, exemplare (Harap-Alb), negative (Spanul), fantastice: Sfanta Duminica, fata imparatului Ros, cei cinci camarazi; animale personificate: calul, furnicile, albinele; imparati, precum craiul, imparatul Verde, imparatul Ros; formule tipice de basm (initiala, mediana, finala); cifra magica trei ca semn al totalitatii, obiecte magice: smicele de mar, apa vie, apa moarta.

Fantasticul, in basmul lui Ion Creanga, are doua particularitati: este umanizat (eroii, prin tinuta, prin comportament, gesturi, mentalitate, limbaj, amintesc de personajele din “Amintiri din copilarie”) si este localizat (prin detalii realiste, locurile unde se deruleaza intamplarile capata contur geografic si istoric: eroii se comporta taraneste si vorbesc moldoveneste, ca humulestenii).

Basmul, inclusiv cel scris de Ion Creanga, intra in categoria estetica a miraculosului, a fabulosului. De la inceput pana la final, cititorul strabate o lume supranaturala, pe care o accepta cu toate conventiile ei.

Viziune despre lume:

Prin scrierile sale, Ion Creanga se inscrie in realismul taranesc, deoarece remarcabilul povestitor s-a inspirat din inepuizabila comoara a literaturii populare. Definitia data basmului de criticul literar G. Calinescu: “o oglindire a vietii in moduri fabuloase” se potriveste si pentru “Povestea lui Harap-Alb”.

Ion Creanga este un scriitor moralist care transmite in aceasta capodopera un mesaj clar: cei buni sunt rasplatiti, iar cei rai sunt pedepsiti, de aceea basmul are caracter educativ, etic.

Perspectiva narativa este specifica: naratiunea la persoana a III-a este realizata de un narator omniscient, dar nu intotdeauna obiectiv, deoarece intervine prin reflectii si comentarii adresate cititorului, ca de exemplu: ”Eu sunt dator sa spun povestea si va rog sa ascultati”.

Compozitia basmului:

Actiunea povestii lui Creanga se desfasoara cronologic, linear, caracterizandu-se prin succesiunea secventelor narative, prin inlantuire.

Astfel, exista o situatie initiala de echilibru, o parte pregatitoare, un eveniment care deregleaza echilibrul de la inceput, aparitia ajutatoarelor, donatorilor, trecerea probelor, refacerea echilibrului si rasplata eroului.

Etapele drumului initiatic, parcurs de protagonist, sunt: etapa initiala, de pregatire a eroului pentru calatorie, la curtea craiului; parcurgerea drumului dupa care tanarul devine imparat. Caracterul de bildungsroman al basmului presupune parcurgerea unui traseu al devenirii spirituale, concretizat in trecerea obstacolelor si modificarea statutului social al protagonistului (mezinul curajos si naiv al craiului isi atinge telul de a conduce o imparatie, dupa ce a trecut printr-un proces de maturizare).

De exemplu, in desfasurarea actiunii doua episoade/ secvente narative sunt importante pentru marcarea conflictului de tip exterior si caracterizarea personajelor: Spanul reuseste, prin viclenie, sa-l atraga pe mezinul craiului in fantana unde il tine captiv, obligandu-l, in schimbul eliberarii, sa jure ca va pastra secretul in sensul ca Spanul se da drept fiul cel mic al craiului (devenind astfel un impostor) si mezinul sa-i fie sluga cu numele Harap-Alb (rob alb, sluga alba). Episodul demonstreaza ca eroul negativ izbuteste sa-l insele pe naivul si credulul baiat care, neexperimentat, cade in capcana si urmeaza sa tina piept probelor impuse de rivalul sau, care vrea sa-l piarda si in acest fel sa-l inlocuiasca la tron: sa aduca salatele din Gradina ursului, apoi- pielea cu nestemate a cerbului fermecat si sa o prinda pe fata imparatului Ros.Ajutat de Sfanta Duminica, de calul sau, de alte personaje cu puteri supranaturale, Harap-Alb trece, cu perseverenta, peste toate cele trei incercari.

O alta secventa semnificativa este aceea in care fata imparatului il demasca pe Span, acesta ii taie capul lui Harap-Alb, iar eroul negativ este rapus de calul nazdravan. Fata il readuce la viata pe erou, folosindu-si puterile supranaturale, dar si cele trei smicele de mar dulce, apa vie si apa moarta (obiectele magice procurate de tanar cu ajutorul calului sau).Cele doua motive (al mortii si al invierii) sunt urmate de motivul nuntii, pentru ca fata si mezinul craiului se plac si se casatoresc. Harap-Alb devine imparat, ceea ce confirma maturizarea sa.


Incipitul basmului consta in formula initiala: ”Amu cica era odata . ”, prin care se stabilesc relatiile temporale si spatiale: verbul la imperfect “era” si adverbul “odata” plaseaza actiunea in atemporalitate, iar reperele spatiale sugereaza dificultatea aventurii eroului, care trebuie sa ajunga de la un capat la altul al lumii (de la imaturitate la maturitate, in plan simbolic).

In basm exista si formule mediane: ”Si merg ei o zi, si merg doua si merg patruzeci si noua”; “Dumnezeu sa ne tie, ca cuvantul din poveste, inainte mult mai este”, care realizeaza trecerea de la o secventa narativa la alta si intretin atentia si interesul cititorului.

Formula finala: ”Si a tinut veselia ani intregi si acum mai tine inca . ” marcheaza iesirea din fabulos si finalul inchis, fericit, ca in basme.

Atat formula initiala cat si cea finala din “Povestea lui Harap-Alb” se diferentiaza de cele deja cunoscute, consacrate: “A fost odata ca-n povesti . ” si, respectiv: “S-am incalecat pe-o sa . ” specifice basmului popular.

Constructia subiectului:

Ea respecta momentele corespunzatoare unei specii epice, clasice: expozitiunea care se refera la timp, la spatiu, la eroi precum craiul si cei trei feciori ai sai, la mesajul primit de crai de la imparatul Verde, care, neavand fete, are nevoie de un mostenitor, de un urmas la tron (motivul imparatului fara urmas).

Intriga se deduce din lipsa relevata de scrisoarea imparatului Verde: absenta mostenitorului pe linie masculina. Urmeaza cautarea celui capabil sa plece in calatorie, care se concretizeaza in proba la care craiul isi supune feciorii: se imbraca in piele de urs si iese in fata lor de sub un pod, infricosandu-i pe primii doi care se dovedesc lasi. Testul este trecut de fiul cel mic, curajos si hotarat (motivul superioritatii mezinului).

In desfasurarea actiunii, se remarca gestul de milostenie a eroului care ii da un ban batranei cersetoare, in fapt, Sfanta Duminica (un fel de zana buna), care il sfatuieste sa ia “calul, armele, hainele” tatalui.

Urmeaza alegerea calului (animalul slab care vine de trei ori la tava cu jaratic) care are puteri supranaturale (vorbeste, zboara) si devine cel mai bun prieten si sfetnic al baiatului. Apoi, tatal il sfatuieste sa se fereasca de omul span si de omul ros (motivul interdictiei). Pe drum insa, feciorul se rataceste, e ademenit de Span, capata identitatea de Harap-Alb, dupa episodul fantanii si trece obstacole in numar de trei; probe de initiere.

Testul de prindere a fetei imparatului presupune alte serii de incercari, prin care imparatul Ros tinde sa indeparteze ceata de petitori (casa inrosita, ospatul, alegerea macului din nisip.).

Eroul basmului iese cu bine din toate aceste incercari, datorita personajelor adjuvante: calul, craiasa furnicilor, craiasa albinelor, Gerila, Flamanzila, Setila, Pasari-Lati-Lungila, Ochila.

Punctul culminant corespunde momentului de dezvaluire a identitatii raufacatorului, Spanul, a carui tentativa de a-l suprima definitiv pe Harap-Alb, esueaza.Fata imparatului il salveaza pe erou, iar impostorul isi pierde viata, nu in lupta cu tanarul, ci fiind ucis de cal.

Deznodamantul consta in rasplatirea protagonistului pentru comportamentul, insusirile sale pozitive dovedite in imprejurari dificile.Astfel conflictul exterior, lupta dintre bine si rau, se incheie prin triumful fortelor benefice.

Constructia personajelor in basm:

Protagonistul, Harap-Alb, nu are puteri supranaturale, dar dobandeste, prin trecerea probelor, o serie de calitati: mila, generozitate, bunatate, prietenia, curajul, perseverenta.

Numele lui reflecta conditia duala: rob/ sluga (Harap) de origine nobila (Alb), iar sugestia cromatica alb/ negru sugereaza trecerea sa de la stadiul de neinitiat, inocent, la cel de persoana maturizata, capabila sa conduca.

Personajul principal este intruchiparea binelui, dar este un erou atipic de basm, deoarece este lipsit de insusiri supranaturale si este construit realist, ca o fiinta complexa, care invata din greseli si progreseaza.

El este sprijinit de ajutoare si donatori, fiinte cu insusiri supranaturale, pentru ca reuseste prin gesturile sale de mila, omenie, bunatate, cumsecadenie, sa si le apropie, fiind sociabil, comunicativ, prietenos, calitati necesare pentru un imparat care trebuie sa interrelationeze cu supusii.

Harap-Alb este vazut in evolutie, prin caracterizare directa, a autorului : ”Fiul craiului, boboc in felul sau la trebi de aieste”, prin caracterizare indirecta: fapte, gesturi, relatii cu alte personaje, nume.

Statutul initial al personajului este cel de neinitiat, de tanar naiv (boboc), fara experienta. Pe parcursul initierii sale, el cunoaste oameni, obtine capacitatea de a citi dincolo de aparenta, puterea de a cantari ceea ce e sinceritate si ceea ce e prefacatorie.

El are de invatat de la mai multi “pedagogi”: tatal sau, Sfanta Duminica, calul-prieten, chiar de la Span.

Daca naivitatea face parte din codul initierii, bunatatea este calitatea sa innascuta, care provoaca transformarea personajului.

In trecerea primelor teste, Harap-Alb isi demonstreaza curajul si destoinicia, dar si ascultarea sfaturilor date de Sfanta Duminica.

Generos si indemanatic, el se imprieteneste cu furnicile si albinele care il vor ajuta la momentul oportun prin reprezentantele lor, craiesele.

Prietenos, comunicativ, eroul se intovaraseste, fara mare dificultate, cu cinci personaje hilare, caricaturale, ce se dovedesc ajutoare de nadejde in incercarile impuse de imparatul Ros.

Pentru Harap-Alb, prinderea fetei acestuia este o proba grea pentru ca pe drum se indragosteste de ea, dar onest, isi respecta juramantul facut si nu-i marturiseste adevarata sa identitate.

Desi este un personaj de basm, protagonistul nu reprezinta tipul lui Fat-Frumos din basmele populare, caci evolutia sa reflecta conceptia despre lume a scriitorului, prin umanizarea fantasticului. Potrivit spuselor lui G. Calinescu, el este o intruchipare a “omului de soi”.

In basmul lui Creanga, Harap-Alb este un erou pozitiv, un simbol al binelui, iar Spanul este un erou negativ, un simbol al fortelor malefice, prin urmare aceste personaje sunt construite in antiteza.

Antagonistul, Spanul, este viclean, mincinos, impostor, agresiv, egoist. Este rivalul eroului pozitiv, cu care se infrunta pana la deznodamantul care stabileste echilibrul si dreptatea: cel bun, onest, curajos, cinstit, milostiv, inimos, prietenos castiga, invinge.

Personajele sunt individualizate prin fapte, dar mai ales prin limbaj. Acesta cuprinde termeni si expresii populare, regionalisme, ziceri tipice, proverbe si zicatori, introduse in text prin expresia “vorba ceea”.

Limbajul naratorului, dominat de oralitate si umor, face memorabile portretele fizice ale eroilor cu figuri caricaturale: Setila, Flamanzila, Gerila, Pasarila, Ochila.

Originalitatea basmului “Povestea lui Harap- Alb” consta in: arta narativa, adica in modul de a povesti care se caracterizeaza prin: ritmul alert al naratiunii, individualizarea faptelor si personajelor, folosirea dialogului pentru dezvoltarea actiunii si caracterizarea eroilor, aglomerarea detaliilor asupra miscarilor, gesturilor sugestive pentru reliefarea unor tipuri umane: fricosul, lasul, curajosul, sfatosul, vicleanul, frigurosul, mancaciosul, setosul.

De asemenea, originalitatea operei se explica prin umorul dat de starea de buna dispozitie a autorului, de placerea lui de a povesti. Modalitatile de realizare a umorului sunt: exprimarea poznasa, glumeata (mucalita), combinatia neasteptata de cuvinte, caracterizarile pitoresti, ironia, scene comice , porecle, diminutive.

Exprimarea unei opinii argumentate:

Fara indoiala ca basmul, prin dimensiunea sa morala, nu urmareste sa ofere modele abstracte, ci modele accesibile, umane. De aceea Harap-Alb nu are calitati exceptionale, supranaturale; este bun, curajos, naiv, ca orice tanar de varsta lui. El exceleaza prin omenescul lui, prin slabiciunile firesti varstei si devine un exemplu prin fermitatea cu care isi asuma initierea.

Ajunge imparat vrednic si sot iubit pentru ca are insusiri remarcabile: corectitudine, onoare, omenie, tenacitate.

Trecerea protagonistului prin incercari dificile, ca si experienta conditiei umilitoare de rob la dispozitia unui stapan nedrept, contureaza sensul didactic al basmului, exprimat de Sfanta Duminica: “Cand vei ajunge si tu mare si tare, ii cauta sa judeci lucrurile de-a fir- a- par si vei crede celor asupriti si necajiti, pentru ca stii acum ce e necazul”.

In literatura noastra, personajul Harap-Alb, creat de Ion Creanga, ramane un simbol al binelui, al frumosului si adevarului, valori pe care orice cititor le apreciaza in mod deosebit.











Contact |- ia legatura cu noi -|
Adauga document |- pune-ti documente online -|
Termeni & conditii de utilizare |- politica de cookies si de confidentialitate -|
Copyright © |- 2020 - Toate drepturile rezervate -|

Literatura



Carti
Gramatica
Poezii

Referate pe aceeasi tema


Zaharia trahanache caracterizare - “o scrisoare pierduta “ de ion luca caragiale
INCEPUTURILE LITERATURII CULTE (primii scriitori „profesionisti”)
Text literar - ansamblu de termeni dispusi / armonizati in propozitii si fraze
Elipsa - subintelegerea intr-un context a doua sau mai multe cuvinte
Genul epic – structuri si organizari specifice - naratiunea, dialogul
DACIA LITERARA (manifest literar, doctrina estetica)
Creatia lui Eminescu
Ancheta, ca specie publicistica de teren
George Cosbuc, poezia de revolta sociala Ex ossibus ultor - baladele si idilele sale
Lambdacism - reluarea armonica a lui -l ca o forma a fluiditatii



Ramai informat
Informatia de care ai nevoie
Acces nelimitat la mii de documente, referate, lucrari. Online e mai simplu.

Contribuie si tu!
Adauga online proiectul sau referatul tau.