Bocet
(lat. vox, "voce" + suf. -et
Bocetul este specia genului liric-folcloric,
indeosebi, "imbinand formele versificatiei libere cu ale celei fixe", exprimand
"in ton profund elegiac jalea celor ramasi", elogiind faptele "celui plecat
dintre vii", ori incercand sa imagineze "universul nefiintei", "taramul
celalalt", "[ara-fara-Dor", spre care se indreapta semenul sau,
Dalbul-de-Pribeag.
In circuitul folcloric dacoromanesc de azi mai sunt inca
interesante bocete: «La Bradul Zanelor», sau «Cetina de brad», ori «Cantecul
Bradului», «Zorilor, surorilor», «Ridica, ridica, gene», «Scoala, Ioane,
scoala», «Este-o casa mare», «Petrecerea mortului» etc.
Bocetele "in masura 5 / 6" din zona Cogaionului / Sarmizegetusei,
indeosebi, cele privind calatoria Dalbului-de-Pribeag in creierul muntelui,
unde-i Bradul Zanelor, axis mundi, avand la radacina «Serpoanea Galbena», «in
trupine, Vidra Latratoare» si «in varf, Soimul Rosu / Negru», intrec in
adancime temporala «Epopeea lui Ghilgames» - partea cu «evenimentele» relatate
de tabla ceramica nr. XII, in care este vorba despre protagonistul ce ia
securea si se duce la arborele lumilor, prabusit de furtuna, unde zdrobeste
sarpele cuibarit intre radacinile-i, unde alunga "vidra" de la mijlocu-i si
apoi vulturul din varf
