Home - qdidactic.com
Didactica si proiecte didacticeBani si dezvoltarea cariereiStiinta  si proiecte tehniceIstorie si biografiiSanatate si medicinaDezvoltare personala
referate didacticaScoala trebuie adaptata la copii ... nu copiii la scoala





Biologie Botanica Chimie Didactica Fizica Geografie
Gradinita Literatura Matematica




Literatura


Qdidactic » didactica & scoala » literatura
Actiune - succesiunile de evenimente, fapte, intamplari



Actiune - succesiunile de evenimente, fapte, intamplari


Actiune

(lat. actio actiune“ cf. fr. action


Prin actiune sunt desemnate succesiunile de evenimente, fapte, intamplari / peripetii, aventuri, antrenate de relatia / relatiile eroului central (sau ale cuplului protagonist), dintr-o opera literara, cu ceilalti eroi, cu beneficul / maleficul mediu inconjurator.


De la Aristotel incoace se vorbeste despre necesitatea unitatii de actiune („centrarea operei pe o singura actiune“), cu expunere, conflict, deznodamant etc., desigur, dinspre subiect, evidentiindu-se actiuni simple sau complexe clasicismul impune principiul celor trei unitati: de loc, de timp, de actiune; revoltati, romanticii pastreaza doar unitatea de actiune (indeoasebi, in drama); reprezentantii realismului accentueaza, dinspre verosimil, logica intern-actionala, indeosebi in romanul psihologic; romancierii / dramaturgii secolului al XX-lea rafineaza actiunea in mirifice registre existentiale. Teoreticienii / criticii literari releva mai multe soiuri de actiune, pornind chiar de la epopeile antichitatii; in homerica «Iliada», actiunea este continua, respectand ordinea cronologica a evenimentelor; in «Odiseea», pentru ca relatarea intrerupe firul cronologic, facand „intoarceri in timpi / spatii“, spre a nuanta, spre „a lamuri mai bine situatia“, actiunea este discontinua; dincoace de Marcel Proust / In cautarea timpului pierdut succesiunea epica angajeaza „discontinuitatea memoriei involuntare“; actiunea tinde «sa se dilate, sa stagneze, uneori sa dispara chiar, ca in noul roman francez (), exceptand romanul politist, in care epicul ramane constitutiv, devenind un fel de „actiune pura“»; sub inraurirea cinematografiei, «actiunea a cunoscut un reviriment in literatura, succesiunea epica dand semnificatii noi, prin ea insasi, implicate in chiar alaturarea fragmentelor, partilor etc.»; «impreuna cu natura temporala, actiunea mai comporta si una spatiala, putand fi lineara, cand naratiunea urmareste in principal un personaj, ca in romanul de tip picaresc, si in planuri paralele sau pe mai multe planuri, cand evenimentele se desfasoara in serii de actiuni de importanta aproape egala (); in dinamica ei narativa, actiunea este compusa din cateva microactiuni tip, dupa trei moduri de existenta: inlantuirea (prin juxtapunere si coordonare), insertia (prin includere si subordonare) si alternanta (prin dezvoltari paralele)» (DTL, 14)









Contact |- ia legatura cu noi -|
Adauga document |- pune-ti documente online -|
Termeni & conditii de utilizare |- politica de cookies si de confidentialitate -|
Copyright © |- 2021 - Toate drepturile rezervate -|