Conjugarea verbelor la timpul perfect si pluperfect indicativ, activ

CONJUGAREA VERBELOR LA TIMPUL PERFECT SI PLUPERFECT INDICATIV, ACTIV

I.         Timpul perfect 1, indicativ, activ

1. Preliminarii

1.1.  Semnul perfectului 1 este sufixul &ka (asemanari cu terminatiile aoristului 1)

1.2.  Un alt semn de recunoastere al perfectului in general este prima silaba care se reduplica

1.3.  Reduplicarea primei silabe a verbului de conjugat are loc dupa cum urmeaza: se ia consoana initiala a verbului la care se adauga vocala &e

1.4.  Exemplificare: luvw → le ! lu ! ka = le,luka

2. Observatii: sunt trei exceptii de la regula reduplicarii de mai sus

2.1.  Daca verbul incepte cu o consoana aspiranta, q( f( c( la reduplicare se pune consoana neaspiranta care-i corespude aspirantei respective, dupa cum urmeaza: q → t* f → p* c → k( file,w → pefi,lhka* qerapeu,w → teqera,peuka* cwre,w → kecwrh,ka. [‚ma retrag’, ‚dau loc’, ‚inaintez’, ‚ajung’, ‚fac loc’]

2.2.  Daca radacina verbala incepe cu o consoana dubla, cum ar fi z( x( y( sau cu doua consoane una langa alta, reduplicarea se face prin simpla atasare a unei vocale e la radacina verbala. Exemple: zhte,w → evzh,thka* ginw,skw gnw&( →  e;gnwka)

Este si o exceptie de la aceasta reduplicare speciala, si anume, daca consoana initiala este urmata de l sau r, reduplicarea va fi regulamentara, dupa cum urmeaza: krate,w → kekra,thka* klhronome,w → keklhrono,mhka.

Uneori reduplicarea prin adaugarea unei e& are loc si atunci cand verbul incepe cu s, dar dupa cum vedeti in Marcu 5:34 avem cazul regulamentar de reduplicare: se,swken.

2.3.  Cand verbul incepe cu o vocala, reduplicarea are loc potrivit regulilor de lungire a vocalelor, ca si la augmentarea verbelor la aorist. Exemplu: e`toima,zw → h`toi,maka.

NOTA: Daca radacina verbului se termina in dentale, d( q( t, sub influenta k dentalele dispar: e`toima,d ! k → h`toi,maka.

Verbele -ew,  &aw( &ow( ca si in cazul viitorului si al aor. 1, isi lungesc e si a in h( iar o in w: Exemplu: file,w → pefi,lhka.

3. Perfectul 2

3.1.  Perfectul este acelasi timp verbal ca si perfectul 1, deosebirea fiind doar ca verbele in perf. 2 isi pierd k din terminatii, si, in consecinta, sunt mai greu de recunoscut.

3.2.  Se conjuga la fel ca si perf. 1, si semantic nu exista nicio deosebire intre ele. Exemplu: gra,fw

3.3.  Observatii:

In NT sunt 22 de verbe care au perf. 2, iata cele mai frecvente: avkou,w → avkh,koa( lei,pw → le,loipa( pei,qw → pe,poiqa( pe,mpw → pe,pomfa( pa,scw → pe,ponqa( lamba,nw → ei;lhfa.

4. Importanta timpului perfect

4.1.  Importanta perfectului consta in faptul ca actiunea verbului la perfect este o actiune terminata in trecut dar consecintele, starea rezultata si implicatiile acestei actiuni terminate in trecut dainuie in prezent (si vor dainui si in viitor).

4.2.  Desi este o actiune terminata in trecut, si ca atare se traduce in limba romana adesea cu perfectul compus, ceea ce ne intereseaza este sensul prezent fiindca efectele actiunii persista in prezent. Iata de ce perfectul nu are augment. De fapt, este – intr-un sens – echivalentul prezentului perfect din limba engleza.

4.3.  Exemple:

4.3.1.     Fapte 2:2: h=coj))) evplh,rwsen o[lon to.n oi=kon)

Aici avem aor. 1 care exprima actul umplerii casei cu sunetul acesta, fara nicio referire la urmarile lui si mai ales fara a avea in vedere efectele lui in prezent, consecintele lui ulterioare.

4.3.2.     Fapte 5:28: peplhrw,kate th.n VIerousalh.m th/j didach/j u`mw/n)  

In aceste caz avem de a face cu acelasi verb, plhro,w, dar la timpul perfect. Perfectul subliniaza situatia prezenta, rezultatele actuale ale umplerii orasului cu invatatura evangheliei lui Isus Hristos, iar perfectul exprima faptul ca Sinedriul este constient de efectele acestei invataturi intre locuitorii Ierusalimului.

PROIECT: Absurdul - categorie estetico-literara derivata din cultivarea in fertilele PROIECT: INCEPUTURILE LITERATURII CULTE (primii scriitori „profesionisti”)

4.3.3.     Ilustratie:

Cand Arhimede (287-212 iH) a descoperit legea fortei ascensionale, a flotabilitatii (plutirii), tocmai facea baie in mare. Se spune ca fugea colo-de-colo pe strazile Atenei strigand: eu[rhka! eu[rhka! ‘Am gasit-o, am descoperit-o!’ (de la verbul eu`ri,skw).

De ce a folosit Archimede perfectul in loc de aorist? Fiindca vroia sa exprime ideea ca actul descoperirii, desi o actiune terminata, va avea consecinte dainuitare in prezent si viitor. Acest efect este partea importanta care se are in vedere atunci cand se foloseste perfectul in loc de aorist.

In NT folosirea geniala a perfectului de catre Pavel in 1Cor. 15:4 poate fi o ilustrare binevenita a importantei acestui timp gramatical:

kai. o[ti evta,fh kai. o[ti evgh,gertai th/| h`me,ra| th/| tri,th| kata. ta.j grafa.j)

Este important sa se observe ca verbul ‘a inmormanta’, qa,ptw( este in arorist – un act istoric punctiform – iar verbul alaturat ‘a ridica din morti’/’a invia’ este la perfect. Efectul invierii lui Isus de catre Tatal are implicatii pentru prezent.

4.3.4.     Alte exemple din NT de folosire a perfectului:

Ioan 1:41, ‘L-am gasit pe Mesia…’ eu`ri,skei ou-toj prw/ton to.n avdelfo.n to.n i;dion Si,mwna kai. le,gei auvtw/| eu`rh,kamen to.n Messi,an)

Ioan 7:22: ‘Moise v-a dat circumciziunea…’ dia. tou/to Mwu?sh/j de,dwken u`mi/n th.n peritomh,n & ouvc o[ti evk tou/ Mwu?se,wj evsti.n avllV evk tw/n pate,rwn & kai. evn sabba,tw| perite,mnete a;nqrwponÅ

Ioan 19:22, ‘Ce am scris, am scris…’ avpekri,qh o` Pila/toj o] ge,grafa( ge,grafaÅ

2 Cor. 12:9, ‘Si el mi-a zis: Harul meu it este de ajuns.’ (solutia ‘spusa’ in trecut este valida si in prezent): kai. ei;rhke,n moi avrkei/ soi h` ca,rij mou)

2 Tim. 4:7, ‘M-am luptat lupta buna, am terminat cursa (alergarea), am pazit credinta…’ (de la inceput pana la sfarsit, iar acest fapt are consecinte): to.n kalo.n avgw/na hvgw,nismai( to.n dro,mon tete,leka( th.n pi,stin teth,rhka

Evrei 1:4, ‘… a mostenit un nume mai minunat’. (si in prezent il mai are): diaforw,teron parV auvtou.j keklhrono,mhken o;nomaÅ

II.       Pluperfect indicativ, activ

1. Este timpul trecut al perfectului, si ca timp trecut i se adauga ‚semnul’ timpului trecut, augmentul e.
2. Se formeaza din aceasi radacina a perfectului, cu reduplicarea primei silabe protrivit regulii deja invatate, si in fata reduplicarii se adauga augmentul.
3. Dar pluferfectul mai are un ‚semn specific’ de recunoastere pe langa augment, reduplicare si consoana k, si anume, diftongul ei care apare in terminatiile pluferfectului.
4. Iata, deci, cum arata un verb in pluferfect, defalcat in elementele sale componente: e ! le ! lu ! k ! ei ! n
5. Exemplu de conjugare in pluperfect: lu,w

6. Observatii

6.1.  Augmentul poate fi adesea omis.

6.2.  Pluperfectul se utilizeaza rar in NT.

6.3.  Este un timp trecut cu efecte in trecut.

6.4.  Exemplu: Fapte 7:44 ~H skhnh. tou/ marturi,ou h=n toi/j patra,sin h`mw/n evn th/| evrh,mw| kaqw.j dieta,xato o` lalw/n tw/| Mwu?sh/| poih/sai auvth.n kata. to.n tu,pon o]n e`wra,kei de la verbul o`ra,w)

6.5.  ‚ asa cum a oranduit Cel care a spus lui Moise sa-l faca [cortul marturiei] dupa tipul/modelul pe care-l vazuse’.

6.6.  ‚Vederea’ modelului fusese un act in trecut care avea totusi efecte in prezentul istoric al evenimentului narat de Luca. Adica, efectul ‚vederii’ modelului a fost ca ‚stramosii’ lui Stefan au avut la dispozitia lor „cortul marturiei in pustie”. Asadar, prezentul istoric al evenimentului este un timp trecut pentru narator.

7. Conjugarea verbului oi=da, ‚stiu’, ‚cunosc’

7.1.  Este un verb foarte frecvent intalnit in NT (de 321 ori)

7.2.  Este sinonim cu ginw,skw)

7.3.  Are doar doua forme: perfect si pluperfect.

7.4.  Formele de perfect se traduc cu timpul prezent, iar cele in pluperfect cu timpul imperfect.

III.      Timpurile sau partile principale ale unui verb

1. In greaca sunt sase timpuri principale care se dau intr-un dictionar care are pretentia sa fie bine intocmit. Deci, veti gasi forma de dictionar al verbului, adica, verbul la timpul prezent indicativ, activ, dupa care urmeaza in paranteza formele acelui verb la inca cinci timpuri principale, dupa cum urmeaza:

avgge,llw [avggelw/( h;ggeila( h;ggelka( h;ggelmai( hvgge,lhn]

1.1. In parateza aveti formele pentru urmatoarele timpuri ale verbului:

1.1.  Viitor activ

1.2.  Aorist activ

1.3.  Perfect activ

1.4.  Perfect medio-pasiv

1.5.  Aorist pasiv

2. Nu toate verbele au toate cele cinci forme din paranteza de mai sus. Unele au 4, altele, 3, 2 sau unele doar forma de dictionar.

3. Vocabular

3.1.  Iata cateva verbe la timpul perf. 1 sau perf. 2, frecvent intalnite in NT.

4. Exercitii

1.    avkhko,amen th.n avlh,qeian)

2. evgnw,kamen o[ti o` qeo.j avga,ph evsti,n)

3. pepisteu,kamen o[ti su. ei= o` a[gioj tou/ qeou/)

4. lelu,kate to.n dou/lon kai. pepo,mfate auvto.n eivj th.n evkklhsi,an)

5. gegra,famen lo,gouj avlhqei,aj dia. th.n avga,phn h`mw/n u`pe.r tou/ avposto,lou)

6. pe,ponqen o` Messi,aj kai. e;gnwke qa,naton)

7. tou.j dou,louj tw/n pistw/n avnqrw,pwn evlelu,keij o[ti su. h=j avgaqo,j)

8. oi;date o[ti u`ma/j se,swken o` ui`o.j tou/ qeou/)

9. ginw,skomen o[ti evgnw,kamen auvto,n( o[ti pepisteu,kamen evn auvtw/|)

10. evgw. ei;rhka th.n avlh,qeian( avll’ ouvk evpisteu,sate. me)

11. u`pe.r h`mw/n h`toi,maken o` qeo.j basilei,an)

12. avkhko,ate o[ti h`ma,rthka kata. tou/ kuri,ou)

13. evgw. e;schka cara.n kai. eivrh,nhn( avlla. su. pe,ponqaj o[ti ouv pe,poiqaj to.n ku,rion)