Home - qdidactic.com
Didactica si proiecte didacticeBani si dezvoltarea cariereiStiinta  si proiecte tehniceIstorie si biografiiSanatate si medicinaDezvoltare personala
referate didacticaScoala trebuie adaptata la copii ... nu copiii la scoala





Biologie Botanica Chimie Didactica Fizica Geografie
Gradinita Literatura Matematica




Literatura


Qdidactic » didactica & scoala » literatura
Absurdul - categorie estetico-literara derivata din cultivarea in fertilele



Absurdul - categorie estetico-literara derivata din cultivarea in fertilele


(lat. absurdus; cf. fr. absurde, „lipsit de sens“)


Absurdul este o categorie estetico-literara derivata din cultivarea in fertilele campuri ale artei cuvantului a aristotelicului principiu, reductio ad absurdum, valorificand in „materie sensibila“ sensuri „invers-logice“, incat „reversul realului“, „negativul existential“ se constituie, de fapt, in „solutie revelatoare“ a ceea ce este „pozitiv“, si invers. 


Programatic-esteticeste, absurdul se impune ca inconfundabila dimensiune spirituala / literara catre jumatatea secolului al XX-lea (literatura / teatrul absurdului), gratie unor mari filosofi / scriitori ce ilustreaza totodata si existentialismul neafland capacitatea ens ului uman de a fi in acord / sens cu legile / canoanele societatii: Edward Albee, Samuel Beckett, Albert Camus, Eugen Ionescu, Jean-Paul Sartre s. a. Albert Camus ne incredinteaza – in celebrul sau eseu, Mitul lui Sisif (1942): «E necesar sa spunem de la inceput ca, pentru ca o opera absurda sa fie cu putinta, trebuie ca gandirea, sub forma sa cea mai lucida, sa-si aiba partea ei. Dar in acelasi timp ea nu trebuie sa se manifeste decat ca inteligenta ordonatoare. () Opera de arta se naste atunci cand inteligenta renunta sa mai emita rationamente asupra concretului. Ea inseamna triumful carnii. () Opera de arta intruchipeaza o drama a inteligentei, a carei dovada nu o face decat indirect. Opera absurda pretinde un artist constient de aceste limite si o arta in care concretul nu semnifica nimic mai mult decat el insusi. () Opera intruchipeaza asadar o drama intelectuala. Opera absurda ilustreaza gandirea ce renunta la iluziile sale si care se resemneaza sa nu mai fie decat o inteligenta ce se foloseste de aparente, acoperind cu imagini ceea ce nu are nici o ratiune. Daca lumea ar fi inteligibila arta nu ar exista (CMS, 103 sq.). Teatrul absurdului ionescian – dupa cum se poate afla si din Note si contra-note de Eugen Ionescu (1962) – isi revendica neputinta diferentierii dintre comic si tragic: «Eu n-am putut niciodata sa inteleg diferenta care se face intre comic si tragic. Comicul fiind intuitia absurdului, imi pare mai disperant decat tragicul. Comicul nu ofera nici o iesire Spun „disperant“, dar in realitate, el este dincolo sau dincoace de disperare sau de speranta. In teatrul absurdului se renunta la normele arhitectural-conflictuale „exterioare“, autorul aratandu-se mai preocupat de „relevarea paradoxala“ a resorturilor interioare ale constructiei dramatice. In „decaedrul“ capodoperelor absurdului au memorabila stralucire: «Cantareata cheala», «Rinocerii» si «Regele moare» de E. Ionescu, «Procesul» si «Metamorfoza» de Franz Kafka, «Asteptandu-l pe Godot» de S. Beckett, «Ciuma» de A. Camus, «Diavolul si bunul Dumnezeu», «Mustele» si «Tarfa in respect» de Jean-Paul Sartre.










Contact |- ia legatura cu noi -|
Adauga document |- pune-ti documente online -|
Termeni & conditii de utilizare |- politica de cookies si de confidentialitate -|
Copyright © |- 2021 - Toate drepturile rezervate -|