Home - qdidactic.com
Didactica si proiecte didacticeBani si dezvoltarea cariereiStiinta  si proiecte tehniceIstorie si biografiiSanatate si medicinaDezvoltare personala
referate didacticaScoala trebuie adaptata la copii ... nu copiii la scoala





Biologie Botanica Chimie Didactica Fizica Geografie
Gradinita Literatura Matematica


Literatura


Qdidactic » didactica & scoala » literatura
Octavia Goga – De demult - comentariu



Octavia Goga – De demult - comentariu


Octavia Goga – De demult



Poezia lui Octavian Goga (1881 - 1938) se naste in inima indurerata a poetului pentru soarta poporului sau asuprit, dintr-o imensa neliniste a suferintei, din lacrimi si razvratiri impotriva nedreptatilor sociale si nationale, mesianismul sau manifestandu-se in sensul increderii poetului in puterea de a indrepta soarta dureroasa a neamului romanesc, de a contribui la eliberarea sociala si nationala de sub asuprire austro-ungara, la izbavirea poporului de amar si suferinta: 'Eu am vazut in taran un om chinuit al pamantului; n-am putut sarl vad in acea atmosfera in care l-a vazut Alecsandri in pastelurile sale si nici n-am putut sa-l vad incadrat in acea lumina de selie a lui Cosbuc.'


Crezul artistic al lui Octavian Goga se defineste prin ideea ca menirea poetului este aceea de a da glas suferintelor si nazuintelor poporului sau, deoarece 'el totul, pe toate le asculta / Unde-i soarea zarilor mai multa / El isi roteste aripele sale.' ('Poezie').


Conceptia despre poet si creatie reiese si din marturisirile facute de Goga in volumul 'Discursuri (Fragmente autobiografice)', in care isi fundamenteaza crezul literar: 'Eu, gratie structurii mele sufletesti, am crezut totdeauna ca scriitorul trebuie sa fie un luptator, un deschizator de drumuri, un mare pedagog al neamului din care face parte, un om care filtreaza durerile poporului prin sufletul lui si se transforma intr-o trambita de alarma. Am vazut in scriitor un element dinamic, un rascolitor de mase, un revoltat Am vazut in scriitor un semanator de credinte si un semanator de biruinte'.


Creatia lirica 'De demult' de Octavian Goga a aparut in volumul 'Poezii' din 1905, definind un talent viguros, manifestat printr-un patriotism sincer si o poezie mesianica si vizionara, un adevarat manifest artistic si social, un program de lupta si o marturie militanta, ceea ce il defineste ca poet mesianic si vizionar.


Structura si compozitia textului poetic


Poezia imbina lirismul obiectiv cu lirismul subiectiv, marcile lexico-gramaticale fiind reprezentate prin pronumele personale si verbele la persoana I si a III-a: 's-aud', 'tin', '', 'ne-au luat', 'scriem', 'noi', 'eu', 'punem'. Adresarea directa se concretizeaza intr-o epistola scrisa imparatului, fiind marcata prin ghilimele si relevata prin marcile verbelor si pronumelor la persoana a II-a si vocativul substantilor prezente in discursul liric argumenteaza, o data in plus, lirismul subiectiv al poeziei: 'se-nchina inaltimii-tale', 'Luminate imparate!', '-naltate imparate'.


Titlul este semnificativ pentru vremurile 'de demult', cand Transilvania se afla sub ocupatia Imperiului Austro-Ungar, iar poetul, prin intermediul celor 'patru juzi', se imagineaza in ipostaza de mesager al taranilor ardeleni napastuiti, vestind profetic izbavirea de chinuri si suferinte a romanilor oprimati social si national.


Tema:


Poezia este o expresie a misiunii poetului care se simte exponent al neamului sau, simtind deplin povara menirii vizionare si rostul propriei creatii. Eul liric, sub 'masca' celor 'patru juzi' (jude =demnitar cu atributii judecatoresti-si administrati), ia asupra sa durerile romanilor inrobiti, ilustrand mesianismul scriitorului, 'care filtreaza durerile poporului prin sufletul lui si se transforma intr-o trambita de alarma' ca sa le schimbe soarta nemiloasa.


Compozitional, poezia este structurata in saptesprezece distihuri (strofe de doua versuri., organizate in patru secvente lirice, imbinand lirismul obiectiv cu cel subiectiv, personajele constituind 'mastile' eului liric.


Secventa intai este alcatuita din primele doua distihuri. Incipitul se distinge prin ambiguitatea cuvintelor 'noapte' si 'clopote', sugerand in sens conotativ atmosfera de taina, conspirativa a celor 'patru insi', care au misiunea divina, mesianica de a fi mesagerii taranilor obiditi, pe langa imparatul Austriei, pentru a li se face dreptate si a fi izbaviti de suferinta: 'Tot mai rar s-aud in noapte clopotele de la strunga / Patru insi la popa-n casa tin azi sfat de vreme lunga'. In casa preotului Istrate, s-au adunat 'patru insi' ca sa tina 'sfat de vreme lunga', sugerand, prin ambiguitate, pe de o parte valenta temporala, de lunga durata, a asupririi austro-ungare, iar pe de alta parte importanta demersului care nu poate fi conceput superficial, ci necesita o concentrare indelungata pentru a spori sansele de izbanda.



Casa popii este un spatiu sacru, sugerat metaforic de sfesnicul in care ard 'doua lumanari de ceara', fiind totodata locul in care urma sa se elaboreze un document important pentru soarta neamului romanesc: 'Plin de grije, peana noua moaie popa-n calimara'. Preotul, intalnit in multe creatii ale lui Goga, este un personaj-simbol, un model spiritual de factura divina, semnificand si aici ideea ca el este cel mai apropiat de sufletul romanilor.


Secventa a doua, marcata prin ghilimele, incepe cu prezentarea celor patru reprezentanti 'juzi', veniti din 'patru sate, de la Muras mai la vale', precum si formula initiala a memoriului adresat imparatului austro - ungar: 'Cu supunere se-nchina astazi inaltimii-tale / Luminate imparate!'. Cu un ton plin de tristete, memorandistii demasca abuzurile savarsite de 'domnii' care le-au luat pasunile in mod ilegal si samavolnic, fusesera sterse hotarele care delimitau pamanturile strabunilor, stapanii acestor locuri inca de pe vremea cand Imperiul Austro-Ungar nu se intindea peste Transilvania: 'De pe cand in tara asta numai noi eram stapanii'. In actiunea de praduire a romanilor ardeleni fusesera si victime umane, 'pe Ionut al Floarei ni l-au prapadit, sarmanul', le murisera vitele si sufletul lor este plin de jale si viata de o saracie cumplita. Mesagerii taranilor transilvaneni cer, prin aceasta scrisoare, sa li se restituie pamanturile confiscate cu japca si sa se faca dreptate pentru victimele abuzurilor: 'Dar ne vrem mosia noastra, vrem si pentru mort dreptate!'. Totodata, ei insinueaza amenintator ca, daca aceste doleante nu le sunt solutionate, ar putea trece la rezolvarea problemelor prin alte mijloace, la fel de ilegale ca acelea prin care le fusesera luate pamanturile, dar ei prefera domnia legii, careia sa i se supuna toti in egala masura: 'Si,-naltate imparate, noi n-am vrea sa facem moarte!'. In incheierea scrisorii, noteaza formula finala, 'Ale inaltimii-tale slugi supuse si plecate', semnatura, 'Scris-am eu, popa Istrate, si mentioneaza data, 'in ziua de Sfant-Ilie', o zi providentiala semnficand puterea divina a Sfantului 'cu biciul', care pedepseste si asigura, totodata, campii manoase, aducand ploaia. Pentru ca nu stiau sa scrie, ceilalti patru 'juzi' au pus degetul in loc de semnatura, ca sa certifice plangerea: 'Iar noi patru juzi cu totii nu stim slova si scrisoarea, / Punem degetul pe cruce si-ntarim si noi scrisoarea'.


Secventa a treia urmeaza dupa un rand de puncte de suspensie, semnificand indemnul la meditatie asupra rendicarilor formulate si-i prind zorile pe semnatarii memoriului stand 'treji de ganduri grele'. Nadejdea ii anima si le 'lumineaza fetele nemangaiete' atunci cand popa pune pecetea pe coltul scrisorii.


Urmatoarea secventa ilustreaza ritualul emotionant al impaturirii documentului 'in naframa' de catre preotul Istrate, a carui mana tremura nu numai de batranete, cat mai ales ca reactie puternica pentru momentul vital si plin de speranta pe care il traiesc. Mesajul catre imparat este inmanat jitarului (pandar) Radu Roata, semnificand pazitorul de tarina, despre care se sugereaza ca invatase nemteste atunci cand fusese caprar in armata austro-ungara.


Finalul poeziei exprima sfarsitul misiunii, mesagerul pune ravasul in san, saruta mana preotului, apoi strange mana juzilor, cu totii avand in ochi lacrimi de indelungata durere si, totodata, de speranta pentru redobandirea demnitatii si a fiintei nationale. 'in sclipirea diminetii', jitarul, 'cu traista subsuoara si toiagu-n mana dreapta', 'pleaca-n lume cu scrisoarea la-mparatul' fiind condus cu privirea, din pragul portii, de catre preotul si juzii emotionati si plini de speranta.


Limbajul si expresivitatea textului poetic:


Expresivitatea poeziei se defineste prin modurile si timpurile verbelor, care dau poeziei sensuri ideatice si dinamism. Predominante sunt verbele la prezentul gnomic (exprima actiunea fara a o raporta la un anumit timp, prezent atemporal), ca semn al eternizarii rolului pe care il au in viata satului preotul si imputernicitii satelor: 's-aud', 'tin', 'ard', 'se-nchina', 'scriem', 'nu stim', 'lumineaza', 'saruta', 'mijesc', 'pleaca'. Timpul trecut al verbelor - 'eram', 'a sfaramat', 'au prapadit' - reliefeaza asuprirea sociala si nationala 'de demult', care apasa de veacuri sufletele romanilor ardeleni.


Registrul stilistic, tipic romantismului, este popular si se manifesta printr-o varietate de modalitati expresive, conferind limbajului oralitate prin cuvinte populare si regionalisme: 'strunga', 'peana noua', 'juzi', 'miezuine', 'toiagul', 'jitar', 'pecete', 'mijesc', 'nemangaiete', 'sectiune', 'soare'. Sintaxa inversata reflecta graiul ardelenesc si confera poeziei autenticitate si sensibilitate emotionala: 'si ni-e jale noua foarte'; 'A-ntarit scrisoarea popa; la tot coltul o pecete'.


Sugestia textului liric este ilustrata prin sensurile semantice reprezentate de epitete -'vreme lunga', 'peana noua', 'slugi supuse si plecate', 'ganduri grele', 'mana tremurata'. Existenta termenilor religiosi reitereaza mesianismul poetului, increderea in forta sa de a indrepta soarta dureroasa a neamului romanesc, de a contribui la eliberarea sociala si nationala, la izbavirea poporului de amar si suferinta: 'clopotele', 'popa', 'Sfant-Ilie', 'pe cruce'. Oximoronul 'nadejde / fetele nemangaiete' se manifesta la nivel ideatic, sugerand speranta care consoleaza sufletele indurerate. Metafora 'treji de ganduri grele' reitereaza constiinta treaza a romanilor in demersurile permanente de a se elibera din neagra si greaua asuprire.


Prozodia:


Versurile sunt lungi, de 16 silabe, iar rima distihurilor este imperecheata.

'Masti lirice' ale eului poetic, preotul, 'juzii' si 'jitarul' isi asuma aceeasi misiune spirituala cu cea a crezului artistic al lui Octavian Goga, menirea de a da glas suferintelor si nazuintelor poporului sau asuprit, fiind un semanator de credinta si de biruinta pentru izbavirea neamului romanesc de sub ocupatia straina austro-ungara.


In poezia 'De demult', Octavian Goga reuneste clasicismul si romantismul tarziu, prin personajul exponential, prin misiunea mesianica a eului poetic si prin registrul popular al discursului liric, ceea ce inscrie aceasta creatie in perioada literara cunoscuta ca prelungirea romantismului si clasicismului.


In concluzie, poezia lui Goga se naste in inima indurerata a poetului pentru soarta poporului sau asuprit dintr-o imensa neliniste chinuitoare, din lacrimi si razvratiri impotriva nedreptatilor sociale si nationale, mesianismul manifestandu-se in sensul increderii poetului in forta sa de a indrepta soarta dureroasa a neamului romanesc din Ardeal, de a contribui la eliberarea sociala si nationala, la izbavirea poporului de amar si suferinta: 'Eu am vazut in taran un om chinuit al pamantului; n-am putut sa-l vad in acea atmosfera in care l-a vazut Alecsandri in pastelurile sale si nici n-am putut sa-l vad incadrat in acea lumina de veselie a lui Cosbuc.'






Contact |- ia legatura cu noi -|
Adauga document |- pune-ti documente online -|
Termeni & conditii de utilizare |- politica de cookies si de confidentialitate -|
Copyright © |- 2020 - Toate drepturile rezervate -|

Literatura



Carti
Gramatica
Poezii

Proiecte pe aceeasi tema


Popa Tanda, de Ioan Slavici. Caracterizarea personajului principal
Octavia Goga – De demult - comentariu
Adonic - vers, dar si ritm, specific prozodiei antice, greco-latine
Prolog - desemneaza partea-preambul a unei opere literare
Nobody’s story by charles dickens
Realism - curent literar, aparut ca reactie antiromantica, determinat si de marile descoperiri stiintifice
Ion Barbu
Raportul realitate-fictiune – Liviu Rebreanu
Cuplul Ela-Gheorghidiu
Generatie literara - gruparea bio-psiho-istorica din perimetrul unei literaturi



Ramai informat
Informatia de care ai nevoie
Acces nelimitat la mii de documente, referate, lucrari. Online e mai simplu.

Contribuie si tu!
Adauga online proiectul sau referatul tau.