Portret
(cf. fr. portrait
Portretul desemneaza fie reprezentarea unei
persoane ca subiect al operei plastice (ens-ul
zugravit / pictat fiind reprezentat "in intregime", "bust", sau "cap"), fie ca
subiect al unei creatii din perimetrul beletristicii, "zugravirea" / "pictura"
fiind facuta de data aceasta "numai in cuvinte", surprinzandu-se (insului /
eroului) atat trasaturile fizice, cat si cele psihice / morale, patologice,
tipologice (pe cat posibil) etc.
Memorabil este portretul lui Decebal facut ultimului rege-erou al Daciei
(dintre anii 87 si 106 d. H.), al Nemuritorilor, de catre istoricul Cassius
Dio, chiar din inima Imperiului Roman, prin fraze parca desprinse din piatra Columnei Decebalo-Traiane din Roma «Decebal era foarte priceput, uimitor,
in urzirea, in intocmirea / planuirea razboaielor si iscusit / dibaciu in
realizarea lor, stiind cand trebuie sa navaleasca si cand sa se retraga, mester
in a intinde curse, viteaz / ager in lupta (mester in asternerea curselor si
iute la fapta), stiutor in a se folosi de izbanda cat si de indreptarea ureunei
infrangeri suferite (stiind deopotriva sa foloseasca o biruinta si sa iasa cu
bine dintr-o infrangere) - pentru care indelunga vreme a fost un potrivnic /
adversar periculos poporului roman» (Istoria romana, LXVII). Notabila este si arta
portretului intalnita la cronicarii romani, indeosebi, la Grigore Ureche,
realizatorul celebrului portret al lui Stefan cel Mare, unde vorbeste despre
trasatura fizica esentiala, "statura mica", si unde surprinde apoi "veridic"
dimensiunile psiho-morale ale personalitatii istorice (temperamentul coleric,
reprezenta instanta suprema in stat, autocratul / "monarhul cu puteri depline",
integritate, vrednicie / harnicie, diplomat rafinat, imprezivibil, mare strateg
al timpului, miza pe forta exemplului personal in batalii, putere de adaptare
la orice situatie, increzator in sine, insistent-temerar si intelept
fructificator al "trecatoarelor esecuri"): «Fost-au acest Stefan-Voda om nu
mare de stat, manios si de graba a varsa sange nevinovat; de multe ori la
ospete omoraia fara giudet. Amintrelea era om intreg
la fire, nelenesu, si lucrul sau il stiia a-l acoperi, si unde nu gandeai,
acolo il aflai. La lucruri de razboaie mester; unde era nevoie, insusi sa varaia, ca vazandu-l ai sai, sa nu indarapteze, si pentru
aceia raru razboiu de nu biruia. Si unde-l biruia altii, nu pierdea nadejdea,
ca stiindu-sa cazut (), sa radica deasupra
biruitorilor. Mai apoi, dupa moartea lui, si ficiorul sau, Bogdan-Voda, urma
lui luase, de lucruri vitejasti, cum sa tampla: den
pom bun, roada buna op sa iase. Iar pre Stefan-Voda l-au ingropat tara cu multa jale () in
manastire, in Putna, carea era de dansul zidita. () Au domnit Stefan-Voda 47
de ani si 2 luni si 3 saptamani si au facut 44 de manastiri, si singur tiitoriu
preste toata tara.» (Letopisetul [arii Moldovei de Gr. Ureche).
De sub pana de geniu cu care sunt inzestrati marii nostri prozatori ies si
"portrete-eclat", dintr-o singura fraza: «Era in sat si dascalul Iordache,
farnaitul de la strana mare (), dar clampanea de batran ce era; s-apoi mai
avea si darul suptului» (Amintiri din copilarie de Ion Creanga).
