Lirism
(cf. fr. lyrisme
Prin lirism se intelege
utilizarea intr-o opera a categoriei estetice de liric, potrivit careia eul
creator isi exprima in opera de arta, in chip nemijlocit, reactia fata de
fenomenele lumii exterioare si fata de propriile metamorfoze interioare.
Lirismul este dominat de real, de
diferentiere si de particularizare, exprimand «pasiuni ce se schimba de la
subiect la subiect; liricul realizeaza insa posibilitatea de cunoastere
spirituala inchisa in el prin reflexiune si constiinta; poetul liric exprima
numai cceea ce s-a cristalizat in conttiinta lui, singura lui constrangere
tinand de centralizarea gandirii in jurul unei trairi. () Hegel pune pentru
prima data explicit chestiunea raportului dintre subiectivitatea accidentala si
forma obiectivata, generalizata, in cadrul expresiei lirice, inaugurand analiza
eului ca intermediar intre general uman si particular, analiza ce va fi
adancita de toti cercetatorii ulteriori ai lirismului: "Poezia elibereaza,
desigur, inima de aceasta tulburare, obiectivand continutul care o cauzeaza,
dar ea nu se opreste la simpla desprindere din nemijlocita lui uniune cu
subiectul, ci face din acest continut obiect purificat de orice accidentalitate
a dispozitiilor sufletesti, obiect in care interiorul eliberat se reintoarce in
acelasi timp liber la sine, cu constiinta de sine impacata"» (DTL, 241)
