Evreii in Tarile Romane pana in anul 1878

In ziua de azi,s-au ridicat zeci si sute de sinagogi in Bucuresti si orasele de provincie, s-au creat sute de institutii culturale, de asistenta si de invatamant; au aparut sute de ziare si reviste evreiesti in limbile romana, franceza, germana, maghiara, idis si ebraica; au fost editate carti de iudaistica care toate reflecta varietatea curentelor si ideologiilor specifice vietii evreiesti de la hasidism si ortodocsie la luminism si integrationism, de la asimilism si socialism la autonomism cultural.

Intre timp, la Bucuresti, pe 17 decembrie 1989, Ceausescu a obtinut din partea CPEx aprobarea folosirii fortei pentru inabusirea revolutiei de la Timisoara.

Pe 18 decembrie, la ora 8.15, Nicolae Ceausescu ii convoaca la resedinta sa din strada Primaverii (Bucuresti) pe oamenii de cheie ai conducerii de stat, cu care se intalneste pe rand: generalul Marin Neagoe, seful Directiei a V-a de securitate si garda (care l-a insotit pe Ceausescu in Iran, impreuna cu ministrul de externe Ion Stoian). In jurul orei 8.30 se prezinta generalul Vasile Milea (ministrul apararii), apoi, la scurt timp, Tudor Postelnicu (ministrul de interne) si generalul Iulian Vlad (seful DSS, cu care Ceausescu a avut ultimele consultari). Avionul prezidential a decolat la ora 9.30 si, pentru prima oara, a fost insotit pe tot teritoriul tarii si deasupra apelor teritoriale din Marea Neagra de patru avioane de vanatoare tipul MIG, fapt repetat si la intoarcere, pe 20 decembrie.

In dimineata zilei de 18 decembrie, centrul Timisoarei era pazit de soldati si agenti de Securitate in haine civile. Primarul Mot a cerut o adunare a partidului la Universitate, cu scopul de a condamna "vandalismul" zilelor precedente. De asemenea a decretat legea martiala^{[necesita citare]}, interzicand populatiei sa circule in grupuri mai mari de doua persoane. Sfidand interdictiile, un grup de 30 de tineri au inaintat spre Catedrala Ortodoxa, unde au fluturat drapele tricolore din care taiasera stema comunista. Asteptandu-se sa se traga in ei, au inceput sa cante "Desteapta-te, romane!", un vechi cantec patriotic care fusese interzis din . Intr-adevar s-a tras asupra lor, unii dintre ei au murit, altii au fost raniti grav, in timp ce unii au avut norocul sa scape.

In aceeasi seara, 43 de cadavre ale celor impuscati mortal la demonstratie, dar si ale unor raniti executati in Spitalul Judetean, au fost sustrase de la morga spitalului si duse la Bucuresti pentru ca urmele represiunii sa fie sterse. Cadavrele vor fi incinerate la crematoriul "Cenusa" din Bucuresti, cenusa a fost colectata in patru pubele de gunoi si ulterior deversata intr-o gura de canal aflata pe raza localitatii Popesti-Leordeni, Ilfov. (Pentru detalii vezi: Operatiunea Trandafirul.)

La 19 decembrie, Radu Balan si Stefan Gusa au vizitat muncitorii din fabricile timisorene, dar au esuat in a-i determina sa-si continue munca. Pe 20 decembrie, coloane masive de muncitori au intrat in oras. 100.000 de protestatari au ocupat Piata Operei (astazi "Piata Victoriei") si au inceput sa strige sloganuri anti-guvernamentale: "Noi suntem poporul!", "Armata e cu noi!", "Nu va fie frica, Ceausescu pica!". In foaierul Teatrului National din Timisoara o serie de cetateni curajosi vor crea Frontul Democratic Roman, cu un Program politic in care se regaseau cererile celor aflati in Piata. Intre timp, Emil Bobu si Constantin Dascalescu au fost desemnati de Elena Ceausescu^{[necesita citare]} (Nicolae Ceausescu era la acel moment intr-o vizita in Iran) sa se intalneasca cu o delegatie a protestatarilor; totusi, ei au refuzat sa indeplineasca revendicarile oamenilor si situatia a ramas in mare parte neschimbata.

La 20 decembrie, trenuri incarcate cu muncitori de la fabrici din Oltenia au sosit la Timisoara. Regimul a incercat sa-i foloseasca la inabusirea protestului, dar pana la urma acestia s-au alaturat timisorenilor. Un muncitor explica: "Ieri, directorul fabricii noastre si un oficial al Partidului ne-au strans in curte, ne-au dat bate din lemn si ne-au spus ca huliganii si ungurii devasteaza Timisoara si ca este de datoria noastra se mergem acolo si sa ajutam la inabusirea demonstratiilor. Dar acum mi-am dat seama ca nu este adevarat."^{[necesita citare]}

Treptat situatia iese de sub controlul autoritatilor. Mai multi militari incep sa fraternizeze cu demonstrantii. La sfarsitul zilei, Timisoara este declarata oras liber de catre demonstranti.

Extinderea miscarilor de protest in alte localitati

Exemplul Timisoarei va fi urmat de alte localitati din tara.

Astfel, pe 21 decembrie incep manifestatii anticeausiste si in localitatile urmatoare:

• Arad. Incepand din 18 decembrie pana in dimineata de 22 decembrie sunt trimisi, rand pe rand, de catre Elena Ceausescu trei mari demnitari politici la Arad - Cornel Pacoste, membru CPEx, Ilie Matei, proaspat secretar C.C. cu propaganda si Radu Constantin secretar C.C. pe probleme MI, de securitate si militie - la care se adauga, in 20 decembrie, generalul lt. Ilie Ceausescu, adjunct al M.Ap.N. si seful Consiliului Politic al Armatei, fratele lui Nicolae Ceausescu, mr. Eugen Badalan, seful Statului Major al Diviziei din Oradea. Ei s-au deplasat la sediul comitetului judetean de partid, fiind primiti de prima secretara PCR Elena Pugna. S-a trecut la executarea 'Planului Unic de Cooperare pen tru restabilirea Ordinii Publice grav tulburate in municipiul si judetul Arad'. S-a format un comandament unic judetean, cu urmatorii membri: prima secretara Elena Pugna, secretarul cu probleme organizatorice Nicolae Angheloiu, comandantul Garnizoanei Militare din Arad, mr. Dumitru Marcu, seful Inspectoratului judetean M.I, col. Grigore Salceanu, seful Militiei judetene Arad, col. Mihail Cioflica, si seful de Stat Major al Garzilor Patriotice, col. Liviu Stranski - a intrat si secretarul C.C. al P.C.R. Ilie Matei si celalalt secretar al C.C. al P.C.R., Radu Constantin. In noaptea de 20 decembrie au fost scrise pe mai multe cladiri din centrul orasului lozinci indreptate contra regimului comunist. In aceeasi zi, au fost raspandite manifeste de solidaritate cu protestele din Timisoara, pe strada Eminescu. Inscrisurile anticeusiste pe pereti si garduri erau indepartate imediat de fortele de ordine, huiduite de trecatori. In dupa-amiaza zilei de 20 decembrie, populatia orasului s-a adunat in grupuri in piete si pe strazi si a manifestat tacut. In dimineata zilei de 21 decembrie, incepand cu orele 7:40, muncitorii din Intreprinderea de Orologerie Industriala, in urma unei intreruperi de curent au incetat lucrul si au iesit in mod organizat in strada ca sa manifesteze impotriva regimului Ceausescu. Liderul lor a fost muncitorul Danila Onofrei. Lor li s-au alaturat muncitorii din celelalte intreprinderi aradene mari (Intreprinderea textila UTA, Fabrica de Vagoane, Combinatul de Prelucrare a Lemnului), si au inceput marsul de protest spre centrul orasului (ora 8). Aproape de centru, coloana de muncitori a fost somata de un baraj al armatei cu focuri de arma indreptate spre cer. Protestatarii nu s-au speriat, ci au inaintat pana in fata soldatilor, unde s-au inceput sa manifestau pasnic impotriva regimului. Mai tarziu, s-a constituit primul comitet local al Frontului Democratic Roman din Arad, din care faceau parte revolutionarii: Voicila Valentin, Crisan Mircea, Onofrei Danila, Dima Traian, Gurila Constantin, Chis Claudiu, Popa Maria, Grosan Titus, Tasca Gheorghe, Nemes Gavrila, Pencea Ramona, Bordea Corina, Timar Traian, Gancea Alexandru si Onofras Vasile. Dupa lasarea intunericului, demonstrantii s-au imprastiat, din cei peste 80.000 ramanind in centru numai in jur de 100 de revolutionari, contra a aproximativ 1000 de militari. Unii membri ai comandamentului unic, in primul rand Ilie Matei, Eugen Badalan, Heredeanu si Dumitru Marcu a vrut sa-i lichideze pe demonstranti, insa s-au lovit de opozitia sau pasivitatea primei secretare Elena Pugna si a unor comandanti militari, ca de exemplu mr. Neculae Diaconescu

Deznodamantul de la Bucuresti

Evenimentele din Timisoara au fost descrise in jurnalele de stiri ale radiourilor Radio Europa Libera si Vocea Americii, ascultate clandestin de catre romani, precum si de catre studentii care se intorceau acasa pentru sarbatorile de Craciun.

Intors din Iran pe data de 20 decembrie 1989, Ceausescu descopera in tara o situatie deteriorata. La ora 19:00, pe 20 decembrie, el a tinut o cuvintare televizata, transmisa dintr-un studio TV situat in interiorul cladirii Comitetului Central, in care i-a etichetat pe cei care protestau la Timisoara ca dusmani ai Revolutiei Socialiste.

La propunerea primarului capitalei, Barbu Petrescu, a fost convocata pentru 21 decembrie in jurul pranzului o mare adunare populara menita sa exprime sprijinul populatiei fata de conducerea de partid si de stat. Vorbind de la balconul Comitetului Central (CC), Ceausescu a evocat o serie de realizari ale "revolutiei socialiste" si ale "societatii socialiste multilateral dezvoltate" din Romania. Populatia, totusi, a ramas indiferenta, doar randurile din fata sprijinindu-l pe Ceausescu cu scandari si aplauze. Lipsa sa de intelegere a evenimentelor si incapacitatea de a trata situatia au iesit din nou in evidenta cand a oferit, intr-un act de disperare, cresterea salariilor muncitorilor cu o suma de 100 de lei pe luna, si a continuat sa laude realizarile 'Revolutiei Socialiste', neintelegand ca alta revolutie se