Originile
Europei
Grecia antica
La sfarsitul epocii bronzului
din civilizatiile precedente se naste cea greaca. Structura
acesteia era de orase-state (de exemplu Athena sau Sparta), extrem de
diferite in ce priveste cultura si organizarea
politico-economica. Expansiunea teritoriala prin coloniile
grecesti extind cultura elena in intreagul bazin mediteran, inclusiv
in Asia Mica (dintre care amintim Troada sau Ionia).
Parthenon circa
480 i.Hr.-479 i.Hr.
In secolul IV i.Hr. disputa dintre
orasele-state, referitoare la teritoriile lor, faciliteaza ocuparea peninsulei
elene de catre Filip al II-lea (382 i.Hr.-336 i.Hr.), rege al Macedoniei
(359 i.Hr.-336 i.Hr.) desi oratorul atenian, Demostene, ii avertizase pe greci
in nenumarate randuri ca acest lucru se va intampla daca
situatia va continua in acest mod. Fiul lui Filip al II-lea, Alexandru cel
Mare (356 i.Hr.-323 i.Hr.), rege al Macedoniei (336 i.Hr.-323 i.Hr.)
cucereste cea mai mare parte a Asiei si a Africii de nord,
raspandind elenismul in aceste teritorii.
Persia
Triburile persilor, stabilite
in sud-vestul Iranului de astazi, sunt unificate, potrivit traditiei,
circa 700 i.Hr, de Ahaimene, intemeietorul dinastiei Ahemenizilor. Succesorul
sau, Teispe extinde posesiunile Persiei spre apus. Cyrus I recunoaste
suzeranitatea Asiriei, iar Cambyses I (600 i.Hr.-559 i.Hr.) pe cea a Mediei. In
anul 333 i.Hr, Persia este cucerita de macedonenii condusi de catre Alexandru
cel Mare.
Starea Germaniei secolului al XX-lea
demonstreaza ca exista o legatura stransa intre
crizele economice și antisemitismul violent și brutal. S-a speculat
deseori ca revolta antisemita
a fost produsul concurenței pe care burghezia evreiasca a facut-o
burgheziei neevreiești. Inainte sa existe burgheziile naționale,
evreii erau indispensabili si chiar doriți, insa dupa
apariția burgheziilor naționale, concurența acestora nu mai este
tolerata. Antisemitismul e vazut in mare parte ca ,, un fenomen de
concurența economica și de trista invidie." -o invidie izvorata din
conștiința incapacitații proprii- și prin urmare
victimele acestuia sunt doar cei afectați de o incapacitate sociala
evidenta. Atunci cand astfel de
atitudini se intalnesc și la cei la fel de capabili, ele sunt efectul
crizei economice, care indeamna la dorința dispariției
concurentului evreu. Totuși, cauzele economice par a fi mult mai multe
decat simpla concurența facuta burgheziilor naționale.
Exista insa și alte
nemulțumiri care au dus in final la alungarea evreilor din anumite
țari: ,,camatarie, apasare fiscala prin
maini evreiești, saracie generala a populației,
deposedare a multora de case și pamanturi prin ipoteci". Leon
Poliakov explica altfel cauzele apariției cametei, argumentand
ca, in ciuda opiniei generale, evreii nu au pastrat vreme
indelungata monopolul comerțului internațional. In secolul
XII, dupa o stagnare de mai multe
secole, orașele se dezvolta rapid, și o economie de schimb
inlocuiește economia de consum, acesta fiind momentul in care apare o
clasa de negustori creștini care o inlocuiește incetul cu
incetul pe cea a negustorilor evrei.
,,In acest caz este mai puțin vorba de o rivalitate
interconfesionala, cat de un process organic de lunga
respirație, legat de transformarile generale care au loc in
societațile medievale, proces la care vin sa se adauge
numeroși factori diverși care ii vor sili pe evrei in mod aproape
inevitabil sa se ocupe cu camata."
Prin urmare, evreul devine camatar pentru ca dispune in acest
domeniu precis de un avantaj sigur, și anume acela ca nu este expus
cenzurii ecleziastice; in acest caz, in care un evreu nu poate poseda nici
campuri, nici vii care sa-i permita sa traiasca,
imprumutul acordat neevreilor este necesar și in consecința
autorizat.
Se poate spune deci ca ura pentru evrei
nu este ura unor concurenți profesionali, ci ura mulțimii care
sufera din cauza opresiunii fiscale și
camatarești, incurajata de regii care profitau de
aptitudinile lor financiare și economice, și care se foloseau de ei
pentru a colecta bani, atribuindu-le apoi cu bucurie rolul de țap
ispașitor al suferințelor marii mulțimi și profitand
de indreptarea nemulțumirii populare catre evrei (nu mai poate fi
vorba de un antisemitism al concurenței, ci de unul al dușmaniei
contra celor care saracesc mulțimea prin fisc si
camata). Este important de
precizat insa ca evreii nu erau unica sursa de venituri a
prinților; ba mai mult, in acest camp de activitate au fost nevoiți
sa faca fața unei puternice concurențe creștine.
Camatarii creștini au facut afaceri in toate epocile Evului
Mediu, și de multe ori, oamenii se plangeau ca evreii sunt mai blanzi
in afaceri decat creștinii. Cu
toate acestea, ,,camatarul evreu a supraviețuit fiind chiar
promovat la rangul de arhetip tocmai pentru ca in spatele lui se proiecta
silueta unui arhetip: Iuda Iscariotul-omul celor treizeci de arginți." El a ramas o posesiune
prețioasa pentru prinți, care, in ciuda faptului ca se
bucurau de beneficiile și caștigurile aduse de camata, au
continuat sa direcționeze revolta mulțimii afectata de
aceasta tot catre evrei.
Aici apare identificarea unei alte ramure a
antisemitismului - ,,antisemitismul ca
diversiune politica", definit ca o canalizare voita a revoltei
populare catre evrei. Intervine in acest moment și o latura
psihologica a antisemitismului. Este vorba de nevoia de descarcare a
unui necaz apasator. In acest caz, razbunarea omeneasca nu
ține seama de cel care a provocat suferința. Se manifesta acea
,,lipsa de orientare a pedepsei" , acea nevoie de a pedepsi pe oricine,
identificata mai ales in cazul mulțimilor. (pentru ca
mulțimile nu pot cunoaște exact autorii suferințelor lor).
Diversiunea (in acest caz dirijata de sus) dușmaniei se indreapta, in consecința, spre cel
care poate fi atins cu mai multa ușurința și cu mai
puțina teama de represalii -evreul- pentru ca el nu
beneficiaza de apararea unui stat propriu. Dar aceasta
tendința psihologica nu este o justificare a unui comportament negativ:
nu este justificat ca o persoana sa devina agresiva doar
p
Ruinele Persepolisului.
Egiptul ptolemeic
In anul 332 i.Hr., Egiptul este
cucerit de Alexandru cel Mare, iar dupa moartea sa, este instaurata
dinastia faraonilor Ptolemei. In aceasta perioada, Egiptul este
influentat esential de civilizatia elenista. Intre alte
expresii ale noii culturi si civilizatii eleniste in Egipt, a fost
intrerupta mumificarea faraonilor. Dupa moartea Cleopatrei, Egiptul a
fost cucerit de romani in anul 30 i.Hr.
