Razboiul pentru Suez din 1956

Razboiul pentru Suez din 1956

Odata cu venirea lui Nasser in Egipt, in anul 1954 acesta s-a aratat preocupat de inarmare, lucru pe care la realizat cu ajutorul Chinei si sovieticilor, care prin intermediul cehilor I-au pus la dispozitie avioane si tancuri moderne.

Nasser a fost preocupat si de construirea marelui baraj de la Asuan prin care dorea sa rezolve problemele de energie si navigabilitate a Nilului. La 26 iulie 1956, intr-un discurs a anuntat nationalizarea Canalului de Suez cu despagubiri. Marea Britanie si Franta au considerat ca nu pot accepta actiunile in forta ale lui Nasser si erau de acord cu o actiune impotriva Egiptului.

Izraelul era ingrijorat de politica de inarmare a Egiptului cu sprijinul sovieticilor si mai ales de faptul ca fedainii atacau Izraelul dinspre peninsula Sinai.

La 29 octombrie Izraeslul, Marea Britanie si Franta au pornit un razboi pe care l-a deschis Izraelul. Actiunea a fost fulgeratoare. Izraelul a reusit sa indeparteze bazele fedainilor si sa deschida stramtoarea Tiron. Acest conflict a adus problema in fata Consiliului de securitate, SUA cerand sa se retraga trupele din zona. Razboiul a produs mari pagube Egiptului. El a adus un control izraelian al unei parti mai mari din teritoriul zonei Sinai. Situatia palestinienilor s-a agravat, razboiul accentuand miscarea de rezistenta. In mai 1964 s-a organizat Consiliul National Palestinian, care a reunit 8 organizatii palestiniene intre care Alfatahul lui Iaser Arafat. Consiliul a fost recunoscut ca singur reprezentant al palestinienilor.

Din anul 1969, presedintele OEP-ului a devenit Iaser Arafat.

In anul 1967 au inceput o serie de conflicte la frontiera dintre Izrael si vecinii sai, egiptenii au adus trupe in peninsula Sinai cu intentia de a bloca iesirea Izraelului la Marea Rosie.

La 5 iunie 1967, Izraelul a atacat Siria , Iordania si Egiptul, cel de-al treilea razboi cunoscut sub numele de "razboiul celor 6 zile". Trupele izraeliene au obtinut si de aceasta data succese rapide, ocupand inaltimile Golan, Ierusalimul, Cisiordania, teritoriul Gaza, peninsula Sinai si oprind traficul prin canal.

In noiembrie 1967, Consiliul de securitate a adoptat rezolutia 242 privind retragerea trupelor izraeliene din teritoriile ocupate, incetarea conflictului, reglementarea problemelor palestiniene. Iraelienii au ramas pe pozitii, fapt care a dus la izbucnirea celui de-al patrulea razboi in zona, cunoscut sub numele de "razboiul de Ion Kipurr" (6-22 octombrie 1973). Razboiul a durat 17 zile, sirienii si egiptenii au atacat trupele izraeliene de pe inaltimile Golan si din peninsula Sinai.

Intre 8-22 octombrie trupele izraeliene au reusit sa se infiltreze pe malul vestic al peninsulei Sinai si sa ameninte capitala Egiptului, au atacat inclusiv Damascul, capitala Siriei. Consiliul de securitate a adoptata doua rezolutii, 338 si 339, prin care cerea incetarea ostilitatilor, retragerea Izraelului pe vechile teritorii.

Intre 21-22 decembrie 1973 s-a desfasurat la Geneva o Conferinta la care au participat secretarul ONU, presedintele SUA, presedintele Uniunii Sovietice, reprezentanti ai Izraelului, Egiptului si Siriei. Aici s-a ajuns la semnarea primului acord de dezangajare, in data de 18 ianuarie 1974. In martie 1974 traficul pe Suez a fost reluat.

In urma unor negocieri diplomatice purtate intre 19-21 noiembrie 1977, la care a participat si Romania, presedintele El Sadat al Egiptului a vizitat Izraelul si s-a adresat in Parlamentul izraelian (Knesseth), ocazie cu care a cerut incetarea ocupatiei izraeliene, rezolvarea problemelor fundamentale a populatiei palestiniene, crearea unui stat palestinian.

Negocierile izraeliano-egiptene au continuat cu participarea SUA si la 17 septembrie 1978 s-a semnat acordul de la Kamp David, in prezenta presedintelui izraelian si a presedintelui american. Aici au fost semnate doua importante documente, primul pentru negocieri in problema palestiniana si al doilea referitor la retragerea armatelor izraeliene din Sinai si cedarea peninsulei Egiptului cu acordarea liberei treceri a navelor izraeliene prin canal.

La 26 martie 1980, a fost semnat Tratatul de pace dintre Egipt si Izrael. Tratatul a fost respins de majoritatea statelor arabe si de OEP. Tarile arabe au rupt relatiile diplomatice cu Egiptul si au adoptat sanctiuni. Au urmat alte negocieri la 4 mai 1994, prin care palestinienii au castigat dreptul de autodeterminare, ca un prim pas spre crearea statului palestinian.

In deceniile 7-8, OEP-ul a organizat acte teroriste impotriva Izraelului, soldate cu numeroase victime, iar in 1987 s-a lansat miscarea de rezistenta Intifada.

Liban. La 31 august 1946, trupele franceze au evacuat teritoriul Libanului si la 23 noiembrie 1946, Libanul si-a proclamat independenta.

Razboiul din Liban are cauze atat de ordin intern cat si de ordin extern. In plan intern, trebuie mentionat in primul rand razboiul confesional, Libanul fiind impartit in mai multe comunitati: comunitatea maronita - comunitate crestina, care isi trage numele de la Maron care a trait in secolul al IV-lea -, o ramura a religiei catolice cu anumite particularitati; comunitatea greco-catolica, comunitatea musulmana - impartita in suniti (suna-traditie, care se refera nu numai la spusele si gandurile lui Mahomed, ci si la amintirile despre acesta), siiti - care considerau doar amintirile despre Mahomed-, si druzii, care considerau ca numai un mic numar de initiati au acces la carti.

Problemele din Liban s-au complicat odata cu refugierea palestinienilor. La granita Libanului s-a instalat o gherila palestiniana care a inceput o serie de conflicte cu Izraelul. Cu timpul au aparut o serie de acuzatii intre maroniti si musulmani, ca urmare a situatiei create. Inepand din aprilie 1969 au aparut ciocniri intre fedaini si fortele de securitate libaneze, conflicte ce au dus la izbucnirea unui razboi civil cu pierderi foarte grave la nivelul tuturor acestor grupari.

In iunie 1982, Izraelul , pentru a pune capat pericolului de la granita cu Libanul si pentru a lovi bazele palestiniene din Liban, a declansat un razboi, cunoscut sub numele de "Operatiunea de pace in Galileia". In cateva saptamani bazele palestiniene din Libia au fost lovite puternic astfel incat palestinienii se vor refugia in Egipt, Tunis si Alger.