Ion Luca Caragiale - opera si date biografice

Date biografice

Ion Luca Caragiale s-a nascut la 30 Ianuarie 1852 in satul Haimanale din judetul Prahova.Intre 1868 si 1870 se inscrie sporadic la cursurile de mimica teatrala ale unchiului sau,Coastache Caragiali ,animatorul unei renumite formatii teatrale. Debuteaza cu scrieri umoristice in ,,Ghimpele'' in 1873,sub pseudonimul Carul sau Palicarul ; redacteaza apoi ,,Claponul'', ,,Calendarul Claponului'' si ,,Natiunea romana'', iar mai tarziu ,,Moftul roman''.

Prima piesa de teatru, ,,O noapte furtunoasa'', este reprezentata in anul 1879,dar succesul rasunator, il obtine scriitorul in 1884, cu ,,O scrisoare pierduta''.In anul urmator, ,,D-ale carnavalului'' are o audienta mai mica la un public ce se recunostea in multe dintre personajele reprezentate pe scena.

In 1890 scrie drama ,,Napasta''.In acesti ani elaboreaza schitele si ,,momentele'', ,,Schite usoare''(1896), ,,Schite'' si ,,Notite si fragmente literare''(1897) si indeosebi ,,Momente''(1901).

Operele complete i-au aparut in 1908 la Editura Minerva. A murit pe neasteptate la Berlin, la 9 Iunie 1912, fiind inmormantat la cimitirul Bellu, alaturi de Mihai Eminescu.

Modernitatea lui Caragiale mai rar surprinde pe cineva, fiind o evidenta indeobste demonstrata sau asumata, doar rareori evitata printr-o formula putin transanta, de clasic modern.

Opera

Printr-o evidentiere diferentiata, proprie creatiei de geniu, realismul povestitorilor romani din veacul al XIX-lea atinge nesteptata lui plenitudine in opera lui Ion Luca Caragiale.Din punctul de vedere al istoriei literare, autorul ,,Momentelor'' se gaseste in succesiunea unui Costache Negruzzi sau Nicolae Filimon.

Propriile lui sageti impotriva retoricii clasice amintesc pe cele azvarlite de Titu Maiorescu ; iar supunerea lui la obiect, echilibrul mijloacelor sale, scrupulul constiintei sale artistice indreptatesc alaturarea lui de ceilalti scriitori ai ,,Junimei''.

Antiretorismul lui Caragiale este o atitudine constienta. In ,,Cateva pareri''(1896), adevarata arta poetica a marelui scriitor, sunt notate directive si principii in legatura cu esenta operei literare si cu fenomenul stilului, pe care un studiu ca al nostru nu le poate trece cu vederea.

Intocmai ca Goethe, altadata, Caragiale stie sa deosebeasca intre ,,stil si maniera''.

Document online: Cunostinte medico-farmaceutice in Mesopotamia Document online: Dualismul juridic in Dacia - provincie romana - sisteme de drept in Dacia Romana

,,Intre stil si maniera,scrie Caragiale este aceeasi deosebire ca intre organismul necesar al fiintei vii si structura voita a lucrului artificial''.

In ,,Cateva pareri'', ironia sa se indreapta nu numai impotriva manierismului retoric, dar si impotriva asa-numitei ,,analize psihologice''.(Opere,III, P. 73

Dar pentru ca simplul portret fizic nu i se pare suficient lui Caragiale, el adauga indata notatia reactiei fiziologice pe care o produce vederea ciudatuli calator , ca un element care acorda un mare spor de viata imaginii.

In ,,O faclie de Paste'', poate singura nuvela in care Caragiale a tinut sa trateze un caz sufletesc, dupa maniera naturalismului psihologic, asa-numitele ,,analize'' sunt atribuite unor personaje secundare, studenti care se intretin, despre imprejurari uluitorde asemanatoare cu ale lui.

In nuvela ,,In vreme de razboi'', scriitoul ne infatiseaza meditatia solitara a hangiului, d-l Stavrache :''Pe cand d-l Stavrache isi ridica asa de sus interesanta-i cladire de ipoteze, iaca-ta alta scrisoare : e tot de la Turnu-Magurele-de asatadata insa e slova straina . Slova straina !Ei ! lucru dracului !''

Nimeni inaintea lui, numai Creanga in acelasi timp cu el, destul de putin dupa dansii, au fost scriitorii care au adus in notarea graiului viu aceeasi preciziune a auzului, aceeasi intuitie exacta a sintaxei vorbite, a vocabularului si a inflexiunilor care ne uimesc in proza lui Caragiale.

Oamenii lui Caragiale se gasesc intotdeauna in actiune, in actiunea orala, adica in dialog.

Reflectand ca de atatea ori, la conditiile artei sale, Caragiale scrie la inceputul schitei ,,Amicii'' :Cititorul ma va ierta ca nu dau nici o indicatie de ton,de actiune si de gama temoeramentala in tot decursul dialogului''.

Proza lui Caragiale ar putea fi cu mult folos studiata pentru a stabili divergentele stilului oral de cel scriptic.

Aprecieri critice

,,Secretul creatiei caragialiene,in caracterizarea sociala si psihologica a personagiilor, sta intr-o lucida si minutioasa impletire de situatii.(Pompiliu Constantinescu)

,,Comedia de moravuri politice, O scrisoare pierduta, este dominata de personalitatea voluntara a Zoei, a coanei Joitica, a carei vointa este declansata de alarmanta perspectiva a publicarii scrisorii de dragoste a lui Tipatescu,si, subsecvent, a compromiterii ei iremediabile.Drama ei nu este una pasionala, ci de ordinul consideratiei sociale, prin alte cuvinte, al convenientelor.''(Serban Cioculescu)