Aplicarea medicamentelor pe suprafata mucoaselor

Instilatii pe mucoasa conjunctivala - se face cu ajutorul unei pipete, prevazuta la un capat cu un balon lunguiet de cauciuc. Bolnavul  sta culcat sau asezat pe un scaun cu capul aplecat pe spate. Cu degetul mare si indexul mainii stangi, folosind doua tampoane mici umede de vata se deschide fanta palpebrala si se picura cate 1-3 picaturi in ambii ochi, succesiv, avand grija ca lichidul instilat sa cada pe sclerotica, si nu pe cornee. Instilatia pe mucoasa conjunctivala se face numai cu solutii izotonice sau apropiate de acestea.

Aplicarea pomezilor pe mucoasa conjuctivala - unguentele se introduc in sacii conjunctivali sau se aplica pe marginea pleoapelor cu ajutorul unei baghete de sticla rotunjite fin pe toate laturile si latita sub forma de lopata la una din extremitati. Bolnavul sta in pozitie sezand, cu capul aplecat pe spate, cu privirea in sus.

Aplicarea pulberilor pe mucoasa conjunctivala - pulberile se introduc in sacul conjunctival cu ajutorul unor tampoane montate pe bagheta de sticla. Se incarca fin tamponul cu pudra, cu policele mainii stangi se trage in jos pleoapa inferioara si pe suprafata sacului conjunctival inferior descoperit se presara pudra prin usoare lovituri exercitate asupra baghetei. Inchiderea ochiului si miscarile ulterioare ale pleoapelor asigura intinderea pulberii pe toata suprafata sacilor conjunctivali.

Instilatia nazala - se executa cu o pipeta identica cu cea cu care se fac instilatiile in sacul conjunctival sau direct cu sticla picuratoare care contine medicamentul. Bolnavul este asezat in pozitie sezand, cu capul aplecat pe spate si putin lateral de partea opusa narii in care se face instilatia, pentru ca aceasta sa fie indreptata in sus. Se introduce varful pipetei in vestibulul fosei nazale, fara sa se atinga peretii ei, se picura medicamentul in cantitatea dorita si se executa si in partea opusa, aplecand capul de data aceasta de partea cealalta. Daca instilatia s-a executat corect si nu exista obstacole anatomice, picaturile trebuie sa ajunga pana in faringe.

Aplicarea alifiilor in nas - se introduc cu ajutorul unor tampoane de vata montata pe betisoare subtiri sau stilete de metal. Se incarca tamponul de vata cu alifie in cantitate cat un bob de grau. Alifia se depunde pe suprafata interna a vestibului nazal ridicand usor cu policele mtinii stangi varful nasului, pentru a vizualiza mai bine orificiul extern al fosei nazale. Se scoate tamponul descarcat, se inchide nara opusa si cu capul aplecat usor inainte se aspira medicamentul in partile superioare ale fosei nazale. Operatia se repeta la fel si in partea opusa.

Instilatia in conductul auditiv extern - se poate face cu aceleasi instrumente ca si instilatia nazala. Tinand cont de inervatia deosebita a urechii, precul si de rolul ei in mentinerea echilibrului, instilatiile in ureche se vor face intotdeauna cu lichide caldute, apropiate de temperatura corpului, pentru a nu provoca bolnavului ameteli. Bolnavul este asezat in decubit, sau la nevoie in pozitie sezand, cu capul si trunchiul aplecat lateral de partea opusa urechii in care se face instilatia, pentru ca conductul auditiv extern sa fie indreptat vertical, cu orificiul extern in sus.

Introducerea alifiilor in ureche - se introduc cu ajutorul unui tampon de vata infasurat pe un stilet de metal sau pe un betisor. Se introduce tamponul cu alifie in conductul auditiv extern si se va avea grija sa nu se intre in ureche peste limita vizibilitatii, deoarece exista riscul de a leza membra timpanului. Dupa terminarea operatiei se introduce un mic tampon steril in ureche.

Badijonarea mucoasei bucale si buco-faringiene - se face cu un tampon de vata sterila, montat pe un stilet de metal sau betisor de lemn. Bolnavul este asezat in pozitie sezand, cu capul aplecat pe spate si este solicitat sa isi deschida gura. Se inmoaie tamponul steril in substanta medicamentoasa, se descopera portiunea de mucoasa afectata cu ajutorul spatulei tinute in mana stanga si cu mana dreapta se atinge sau se pensuleaza regiunea interesata. Tamponul de vata nu se reintroduce in solutia medicamentoasa, el se arunca si daca este nevoie se foloseste altul.

Analiza: Slabim cu fructe uscate? - precautie si sfatul medicului Eseu: Martini - cocktail facut traditional din gin si vermut alb sec

TRATAMENT IN CAZUL AGRAVARII BOLII

Tratamentul chirurgical in glaucom este necesar numai in cazul scaderii progresive a vederii si nereducerii PIO sub tratament medicamentos sau laser. In anumite tari, precum Marea Britanie, tratamentul chirurgical este aplicat in stadiile initiale ale bolii.
Tratamentul chirurgical poate consta in crearea unei alte zone prin care lichidul sa paraseasca ochiul. Uneori, tratamentul chirurgical poate consta in distrugerea unei portiuni a structurii oculare implicate in secretia lichidului intraocular (corpul ciliar) cu scopul de scadere a secretiei lichidiene. Acest tip de interventie este rezervat de obicei cazurilor avansate de glaucom pentru care alte forme de tratament nu au fost eficiente.

TRATAMENT AMBULATORIU

Succesul tratamentului glaucomului depinde de gradul de informare al pacientului, de utilizarea de catre acesta a medicatiei conform prescriptiei medicale si de efectuarea de evaluari de rutina pentru monitorizarea afectiunii si prevenirea complicatiilor. Respectandu-se aceste principii se pot reduce sansele de pierdere a vederii:
- medicatia pentru glaucom trebuie utilizata asa cum a fost prescrisa de medic. Se poate folosi un cod al culorilor pentru capacele tuburilor de medicamente pentru a facilita retinerea momentului de administrare. Pentru a nu se uita momentul administrarii, se pot folosi ceasurile cu alarma, notite atasate de oglinda sau de masa, sau orice alt dispozitiv de atentionare. Daca apar probleme in ceea ce priveste respectarea programului de administrare al medicamentelor trebuie consultat medicul specialist. Anumite sfaturi pentru scaderea efectelor adverse ale medicatiei glaucomului, precum modul corect de aplicare al picaturilor de ochi, pot ajuta la o adminsitrare corecta a medicamentului. Daca apar efecte secundare trebuie consultat medicul specialist. Este posibila modificarea medicatiei
- administrarea de medicamente fara prescriptie medicala (medicamente tip OTC) trebuie discutata in prealabil cu medicul specialist. Daca unghiurile de drenaj ale umorii apoase sunt inguste si exista riscul de aparitie al glaucomului cu unghi inchis, medicul va avertiza pacientul in legatura cu administrarea de medicamente ce dilata (maresc diametrul) pupila. Cand pupila se dilata, unghiurile de drenaj se pot inchide ceea ce duce la aparitia glaucomului cu unghi inchis. Anumite medicamente trebuie evitate, precum anumite medicamente antihistaminice sau medicamente pentru raul de miscare. De asemenea, medicul oftalmolog trebuie informat in legatura cu toate medicamentele administrate pacientului. Toti medicii ce trateaza un pacient cu glaucom trebuie atentionati de afectiunea acestuia
- este recomandata purtarea in portofel a unui card sau orice mod de identificare care sa precizeze ca purtatorul prezinta glaucom. Cardul ar trebui sa prezinte toate medicamentele administrate, inclusiv medicatia pentru glaucom.

TRATAMENT MEDICAMENTOS

Medicatia pentru reducerea presiunii intraoculare (PIO) este folosita in toate tipurile de glaucom. Mecanismul de actiune al acestora se bazeaza fie prin reducerea cantitatii de lichid (umoare apoasa) secretata la nivel ocular fie prin cresterea cantitatii de lichid ce dreneaza de la nivelul ochiului. Medicatia poate fi administrata sub forma de picaturi de ochi, pastile, solutie cu administrare orala sau in situatii de urgenta, pe cale intravenoasa. In majoritatea cazurilor, picaturile de ochi sunt primele utilizate.
Intr-un atac acut de glaucom cu unghi inchis, medicatia poate fi utilizata pentru scaderea presiunii intraoculare. Medicatia ce inchide pupila (pupiloconstrictoare) ar putea fi folosita pentru deschiderea unghiului de drenaj. Daca medicatia reduce PIO dupa un episod acut de glaucom cu unghi inchis, tratamentul laser este aplicat la scurt timp dupa acesta pentru a preveni un episod recurent. Daca medicatia nu reduce PIO, tratamentul laser va fi aplicat imediat.
In cazul glaucomului congenital, medicatia poate fi utilizata pentru reducerea PIO si reducerea gradului de opacitate de la nivelul suprafetei globului ocular (cornea). Medicatia in acest caz nu este eficienta pentru o perioada lunga de timp si este de obicei utilizata pana in momentul in care se poate efectua interventia chirurgicala.
Exista multa publicitate in jurul ideii folosirii marijuanei in tratamentul glaucomului. Inhalarea fumului de marijuana a fost demonstrat ca reduce PIO cu 25%, insa efectul nu dureaza mai mult de 3 pana la 4 ore. De asemenea, nu toate persoanele ce folosesc marijuana au o asemenea reducere a PIO, acest lucru se intampla doar la 60% pana la 65%  dintre cei ce fumeaza marijuana. Fumul are efecte toxice asupra altor parti ale organismului, in special palmanii, iar substantele din fumul inhalat determina modificari ale statusului mental. Cantitatea de marijuana pe care o persoana ar trebui sa o fumeze pentru a mentine PIO scazuta duce la aparitia unor efecte secundare semnificative. Datorita acestor efecte toxice si psihoactive, precum si datorita nivelului redus al efectului benefic de reducere a PIO, marijuana nu este considerata o optiune terapeutica buna in cazul pacientilor cu glaucom si nu este recomandata pentru tratamentul acestora.

Medicatia pentru tratamentul galucomului determina reducerea presiunii intraoculare (PIO), fie prin reducerea cantitatii de lichid (umoare apoasa) secretata la nivel ocular, fie prin cresterea cantitatii de lichid ce dreneaza de la nivelul ochiului.
Medicamentele ce reduc cantitatea de lichid secretata intraocular sunt:
- beta blocantele
- agonisti adrenergici
- inhibitori ai anhidrazei carbonice
- hiperosmotice.
Medicamentele ce cresc cantitatea de lichid drenata de la nivel ocular sunt:
- colinergice
- agonisti adrenergici
- analogi de prostaglandine.

TRATAMENT CHIRURGICAL

Tratamentul chirurgical nu este intotdeuna necesar pentru tratamentul glaucomului. Medicatia controleaza in multe cazuri PIO, prevenind degradarea vederii si orbirea. Inainte ca tratamentul chirurgical sa fie luat in considerare, mai intai va fi incercata terapia medicala.
Tratamentul chirurgical este indicat in:
- glaucom cu unghi inchis acut. Tratamentul laser poate crea un orificiu la nivelul irisului permitand drenarea fluidului de la nivelul ochiului. Pacientii ce prezinta glaucom cu unghi inchis la un ochi vor necesita tratament laser si la celalat ochi pentru a preveni aparitia glaucomului si la acesta. De asemenea persoanele ce prezinta unghiuri de drenaje ale umorii apoase inguste pot necesita terapie laser pentru prevenirea aparitiei glaucomului cu unghi inch

Pentru badijonarea orofaringelui, se apuca limba cu un tifon sau cu ajutorul unei pense linguale, tinand-o in mana stanga si cu mana dreapta se pensuleaza pilierii, peretele posterior al faringelui si amigdalele, la nivelul carora se rasuceste usor tamponul pentru a asigura, prin stoarcere, patrunderea medicamentuluiin criptele amigdaliene.

Badijonarea mucoasei meatului foselor nazale - se face dupa aceeasi tehnica, ridicand cu policele mainii stangi usor varful nasului in sus, pentru a avea o mai buna vizibilitate.

Gargara - se face cu solutii medicamentoase sau fierturi de droguri la temperatura corpului. Gargara se executa in doua faze: spalarea gurii si spalarea orofaringelui (gargara proriu-zisa).

Spalarea gurii se executa luand lichidul de gargara in gura, transpunerea rapida a lichidului dintr-o parte in alta a cavitatii bucale, iar dupa cateva miscari se scuipa. Pentru spalarea orofaringelui, bolnavul ia solutia medicamentoasa in gura, apleaca capul inapoi, lasand lichidul de gargara in faringe. Prin pronuntarea prelungita a vocalei a se relaxeaza o parte a musculaturii faringelui, permitand solutiei medicamentoase sa patrunda la o profunzime mai mare.

Tampoanele vaginale - prin tampoane se introduc in vagin medicamente sub forma de solutii sau alifii, indepartand peretele vaginului cu valvele vaginale, iar ata tamponului sa ramana fara sa atarne in afara vaginului.

Globulele vaginale - sunt forme medicamentoase solide, care introduse in vagin se lichefiaza sub influenta caldurii corporale, eliberandmedicamentul activ din compozitia lor. Inainte de introducere vaginul va fi spalat de secretii si mucozitati. Introducerea se va face cu manusi de cauciuc. Bolnava fiind asezata in pozitie ginecologica. Pentru tratamentul la domiciliu, bolnavele pot fi instruite sa isi introduca singure globulele vaginale.

Exista globule si spalaturi vaginale preambalate prevazute cu o canula care se introduce in vagin.

Medicamentele pot fi aplicate pe mucoasa vaginala si sub forma de comprimate cu dezagregare ultrarapida sau comprimate efervescente. Se utilizeaza si produse presurizate.