SOCUL

I. DEFINITII

Socul este o stare clinica extrema, rezultata din incapacitatea sistemului circulator sangvin de a asigura o perfuzie celulara adecvata pentru nevoile metabolice ale organismului, care duce la scaderea subita a aportului de oxigen si substante nutritive si la deprimarea profunda a functiilor vitale.

,,Socul se defineste ca un sindrom acut care apare datorita disfunctiei cardiace si disparitiei posibilitatii sistemului circulator de a asigura cantitati suficiente de oxigen si de nutrienti pentru a satisface nevoile metabolice ale organelor vitale, in cazul prelungirii lui, rezulta insuficienta organica multipla si moartea organismului." (Louis, Bell)

,,Socul este un sindrom plurietiologic, caracterizat prin scaderea fluxului sanguin tisular sub nivelul critic necesar desfasurarii normale a proceselor metabolice tisulare. Perfuzia tisulara inadecvata duce la suferinta celulara dismetabolica, resimtita in primul rand la nivelul organelor vitale: creier, cord, ficat, rinichi. Daca perturbarile nu sunt corectate cu promptitudine, apare suferinta organica multipla ireversibila cu moarte celulara si deces." (Ciofu)

,,Socul este starea in care incapacitatea sistemului circulator de a mentine o perfuzie celulara adecvata duce la reducerea raspandita a aprovizionarii cu oxigen si cu substante nutritive a tesuturilor. Insuficienta circulatorie produce disfunctii mai intai celulare, apoi de organ, care pot deveni ireversibile daca nu sunt corectate prompt si imediat." (Harrison)

,,Fiind o tulburare generala a intregului organism, difuza, s-a propus pentru soc denumirea de stare biologica fundamentala de raspuns la o varietate de situatii agresive."

,,Socul este un sindrom fiziopatologic sever, caracterizat prin scaderea fluxului tisular de sange oxigenat sub nivelul critic necesar desfasurarii normale a proceselor metabolice celuare. Hipoxia tisulara consecutiva cel mai frecvent hipoperfuziei este elementul fiziopatologic esential, comun tuturor formelor de soc si care defineste socul." (Angelescu)

Clinic, socul poate fi caracterizat ca fiind o insuficienta vasculara (in final cardio-vasculara) supraacuta, cauzata de hipovolemie (disproportia dintre capacitatea patului vascular si volumul sanguin total). Socul este conditionat de hipoperfuzia tisulara consecutiva, absoluta sau relativa, cu metabolism celular de hipoxie si tulburari functionale celulare, care determina leziuni ale organelor initial reversibile apoi ireversibile.

Cu toate ca etiologia socului este foarte variata, ira fazele initiale se traduc prin alterari fiziologice, evolutia socului este comuna pentru toate formele sale, traducandu-se prin hipoperfuzie tisulara ce determina o lipsa acuta de oxigen si substante nutritive la nivel celular. Livrarea inadecvata a oxigenului poate proveni fie din distributia gresita a fluxului sangvin, fie din limitarea acestuia. Deficiente celulare de oxigen pot apare si in conditii de flux sanguin normal, datorita unor cresteri ocazionale a necesarului tisular de oxigen (febra, septicemie, traumatisme, etc.) In cazul unei saturatii scazute a hemoglobinei sau a unor anemii, corectarea hipoxiei se face prin cresterea activitatii cardiace, iar cand livrarea oxigenului nu face fata necesitatilor metabolice celulare, sunt activate diverse mecanisme compensatorii si de aceea socul este un proces dinamic.

Toate formele de soc trec prin trei faze, durata carora depinde de etiologia socului:

- faza socului compensat (TA - normala);

- faza socului decompensat (TA - subliminala);

- faza socului ireversibil (leziuni ireversibile ale organelor vitale).

Mecanismele compensatorii intrinseci mentin, in primele faze ale socului compensat, functia vitala a copilului.

In faza de soc decompensat, unde eficienta sistemului cardiac este redusa, perfuzia microvasculara devine insuficienta, iar in timp mecanismele compensatorii pot contribui la formarea unui cerc vicios cu intretinerea si progresia starii de soc.

Socul evolueaza in final spre faza ireversibila, cu leziuni ale organelor cheie: creier, cord, ficat, rinichi, astfel incat moartea se produce chiar daca se realizeaza resuscitarea cardio-volemica cu parametri in limite normale.

II. CLASIFICARE