Home - qdidactic.com
Didactica si proiecte didacticeBani si dezvoltarea cariereiStiinta  si proiecte tehniceIstorie si biografiiSanatate si medicinaDezvoltare personala
referate sanatateSanatatea depinde de echilibrul dintre alimentatie si activitatea fizica - Hipocrate





Medicina Medicina veterinara Muzica Psihologie Retete Sport


Medicina


Qdidactic » sanatate & sport » medicina
Farmacologie generala



Farmacologie generala


Farmacologie generala

Farmacologia este stiinta care se ocupa cu studiul medicamentelor sub diferite aspecte (gr. pharmakon = remediu si logos = stiinta).

Farmacologia are mai multe ramuri:            .

Farmacocinetica

Farmacodinamia

Farmacotoxicologia

Farmacologia poate fi impartita in:

Farmacologie experimentala,

Farmacologie clinica,

0 alta clasificare deosebeste:

iFarmacologia generala,



iFarmacologia speciala.

MEDICAMENTUL

Medicament - este acea substanta care se administreaza in scopul de a preveni, ameliora, vindeca sau studia o boala sau un simptom.

Medicamentele sunt desemnate cu mai multe denumiri:

  • Denumirea chimica,
  • Denumirea comuna internationala (D.C.I.),
  • Denumirea comerciala          

Formele medicamentoase sau preparatele farmaceutice sant modalitati concrete de conditionare (in farmacie sau in industrie) a substantelor medicamentoase.

iForme farmaceutice solide sunt pulberile, capsulele, pilulele, comprimatele, drajeurile, granulele, supozitoarele, ovulele sau, globulele.

iForme farmaceutice semisolide (moi), sunt unguentele, ceratele, sapunurile medicinale, emplastrele, lichidele adezive.

iFormele farmaceutice lichide se clasifica, dupa lichidul in care sunt dispersate substantele medicamentoase, in:

- forme farmaceutice apoase nezaharate: solutii, si suspensii,

- forme farmaceutice apoase zaharate: siropuri, potiuni,

- forme farmaceutice alcoolice: solutii alcoolice, tincturi,

- forme farmaceutice uleioase: uleiuri cu proprietati farmaceutice proprii

(ulei de ricin, untura de peste), solutii uleioase.

iFormele farmaceutice gazoase cuprind aerosolii.

De exemplu, Algocalminul se gaseste sub forma de comprimate, supozitoare, si fiole. In compozitia unui medicament intra, pe langa substantele active farmacologic, denumite principii active, si substante adjuvante, o serie de ingrediente inactive farmacologic, care au rol de diluanti, conservanti, corectori de gust sau de miros, coloranti, agenti de dispersie.

Doza este cantitatea de medicament care se administreaza o data sau intr-un anumit interval de timp, in scopul obtinerii unui anumit efect.


FARMACOCINETICA GENERALA

Farmacocinetica urmareste modificarile suferite de medicament in organism, sub aspectul proceselor de absorbtie, transport, distributie, metabolizare si eliminare.

ABSORBTIA

Prin absorbtie se intelege patrunderea medicamentului de la locul de administrare in circulatia sangvina.

iAbsorbtia este dirijata de legile generale ale transportului prin membranele biologice (liposolubilitate, grad de disociere, marimea moleculei ete.).

iFactorii care influenteaza absorbtia sunt dependenti de substanta medicamentoasa sau de organism.       

Factorii care depind de substanta sunt - forma farmaceutica, proprietatile fizico-chimice ca si concentratia.

iNotiunea de biodisponibilitate defineste fractiunea de principiu activ care ajunge in circulatia generala, ca si viteza cu care ajunge. Biodisponibilitatea unui medicament este variabia in functie de forma medicamentoasa (mai mare pentru pulberi si solutii decat pentru comprimate, drajeuri).

iFactorii care influenteaza absorbtia dependenti de organism sunt:

- calea de administrare,

- unele particularitati fiziologice sau patologice.

Mecanismele generale ale traversarii membranelor

Medicamentele pot traversa membranele celulare prin diferite mecanisme: difuziune, filtrare, transport activ, transport facilitat, transport prin perechi de ioni, pinocitoza.

1.Difuziune pasiva a unei substante prin membrane. Caracteristic e un proces:

- nespecific, nesaturabil

- nu necesita energie (se face in sensul gradientului de concentratie, respectiv gradientului electrochimic)

- nu prezinta fenomene de inhibitie competitiva

- implica traversarea fazei lipidice de catre medicament


- prin difuziune pasiva pot trece:

a.           - substante neionizate in mediul apos (neelectroliti)

b.          - electroliti in functie de gradul de ionizare in mediul apos.

2.Filtrarea sau difuziunea apoasa.

Este un proces fizic pasiv, care se face in sensul gradientului de concentratie sau gradientului electrochimic si

Presupune un flux al apei in spatiile extracelulare si intracelulare datorita diferentei de presiune hidrostatica sau osmotica.

Pot difuza prin porii membranelor cu Ø=7-8Å (canalele apoase) apa, substantele hidrosolubile, ionii si moleculele polare si nepolare cu greutate mica.

3.Difuziunea facilitata mediata de transportori

Caracteristic:

- este un proces saturabil

- este specific pentru structura chimica a unui medicament

- nu necesita aport de energie, deoarece se face numai in sensul gradientului de concentratie sau electrochimic.

Exemplu de difuziune facilitata il constituie difuziunea colinei in terminatiile nervoase colinergice.

4.Transportul activ -Este un proces de natura biochimica, asemanator cu difuziunea mediata de transportori, caracterizat prin:

- traversarea membranei este mediata de o macromolecula

- este un proces saturabil (cand toate moleculele transportoare sunt utilizate este atinsa capacitatea maxima a sistemului)

- este specific pentru structura chimica

- cele 2 procese se deosebesc prin faptul ca transportul se face impotriva unui gradient de concentratie sau gradient electrochimic si de aceea necesita un aport de energie, furnizat de obicei de ATP. ATP-ul este hidrolizat sub influenta Na+-K+-ATP-aza.

Printre medicamentele care utilizeaza un asemenea proces de transport este penicilina (secretata activ la nivelul tubilor renali).

Exista posibilitatea producerii unui fenomen de competitie intre mai multe medicamente cu structura apropiata si care au aceiasi afinitate pentru molecula transportoare.

5.Transportul prin ioni pereche

Este o modalitate de traversare a membranei de catre compusi puternic ionizati: acizi sulfonici, saruri cuaternare de amoniu si explica absorbtia unei cantitati mici din tubul digestiv ale acestor substante.

Medicamentele puternic hidrofile se combina reversibil cu unii compusi endogeni (ca mucina din lumenul intestinal) si formeaza complexe de tip ioni pereche nutrii ce traverseaza membrana lipidica prin difuziune.

6.Pinocitoza

Este o modalitate de transport activ, care consta in inglobarea de catre celula a picaturii ce contine substanta dizolvata. Picatura este inconjurata de o portiune de membrana, formand o vezicula care apoi se detaseaza in citoplasma.

In unele celule exista un aparat vacuolar responsabil pentru acest proces.

Prin acest mecanism sunt transportate: insulina,vitaminele liposolubile A, D, E, K


iAbsorbtia digestiva are loc la nivelul mucoaselor bucala, gastrica, intestinala si rectala.

Sublingual absorbtia se realizeaza rapid si se evita inactivarea la nivelul hepatic.

Absorbtia poate fi modificata prin diversi factori ca:

prezenta alimentetor, a unor preparate de fier, calciu, aluminiu sau magneziu,

(ex. absorbtia Tetraciclinei este mult redusa in prezenta alimentelor lactate si a antiacidelor). 

iPrin mucoasa rectala absorbtia este mai lenta si uneori inegala, dar prezinta avantajul ca evita inactivarea hepatica.

iAbsorbtia pe cale respiratorie are loc mai ales la nivelul alveolelor pulmonare  si este rapida datorita suprafetei mari si circulatiei bogate. Absorbtia are loc la nivelul mucoaselor nazala, traheo-bronsica.

iAbsorbtia la nivelul mucoaselor. Anumite forme farmaceutice (solutii, suspensii, pulberi, unguente) pot fi aplicate pe mucoasele conjunctivale, orala, nazala, faringiana, rectala, uretrala, vezicala, vaginala, pentru efecte locale.

iAbsorbtia cutanata este redusa in cazul tegumentelor normale, dar poate creste mult in prezenta unor leziuni. De regula, aplicarea pe piele urmareste obtinerea unor efecte locale, dar in conditiile unei absorbtii crescute pot aparea reactii adverse cu caracter toxic.

In unele cazuri se urmareste absorbtia substantelor active prin piele in scopul obtinerii unei actiuni generale, cum este cazul Nitroglicerinei administrate sub forma de unguent sau emplastre.

iAbsorbtia dupa administrarea parenterala (injectabila, s.c., i.m., i.v.) este avantajoasa in cazuri de urgenta.


TRANSPORTUL

Transportul medicamentelor in sange se face sub doua forme:

-forma libera (dizolvata in plasma) sau

-forma legata (de albuminele plasmatice).

Numai forma libera este activa farmacologic si capabila sa treaca in diferite compartimente lichidiene, sa fie metabolizata si excretata.

Intre Fenilbutazona si Trombostop intervine o competitie fata de albuminele plasmatice: Fenilbutazona deplaseaza moleculele de Trombostop, caruia ii creste concentratia si astfel riscul de hemoragii.


DISTRIBUTIA

Medicamentul, ajuns de la locul de administrare in sange, in urma absorbtiei, difuzeaza si in celelalte compartimente lichidiene: interstitial si intracelular.

Distributia se conformeaza in general acelorasi principii ca si absorbtia, fiind guvernata de legile traversarii prin membranele biologice.

In tesuturi, o parte din medicament este fixata la nivelul receptorilor specifici care conditioneaza efectul (farmoreceptorul este un complex biochimic sau un substrat avand capacitatea de a fixa specific o substanta farmacodinamica) , alta parte se fixeaza reversibil pe proteinele tisulare, de unde se elibereaza treptat.


METABOLIZAREA

Unele medicamente nu sufera nici un fel de transformari in organism si se elimina ca atare (ex. eterul, halotanul, Penicilina G).

Majoritatea medicamentelor insa sufera in organism o serie de biotransformari care duc la formarea de metaboliti, de cele mai multe ori inactivi.

Metabolizarea medicamentelor are loc predominant la nivelul ficatului sub influenta enzimelor microzomiale, dar si in alte tesuturi: rinichi, mucoasa intestinala, sange.     

ELIMINAREA

Eliminarea este procesul principal prin care inceteaza actiunea medicamentelor. Un medicament se poate elimina pe mai multe cai, dar exista o cale electiva pentru fiecare.

Eliminarea renala este cea mai importanta cale de eliminare a substantelor hidrosolubile si se realizeaza prin filtrare glomerulara si /sau secretie tubulara.

Eliminarea digestiva se face prin secretiile salivara, gastrica, intestinala, si mai ales prin bila. Eliminarea pe cale respiratorie este in cazul substantele gazoase si volatile. Unele substante se pot elimina si prin secretiile bronsice (ex. iodurile).            

Eliminarea cutanata aste redusa si se face prin celulele epiteliale, prin fanere si mai ales prin secretia glandelor sudoripare.

Eliminarea medicamentelor prin laptele matern este importanta pentru consecintele toxice pe care le poate avea asupra sugarului (ex. Morfina, Cloramfenilcol).


FARMACOTOXICOLOGIE

Farmacotoxicologia se ocupa cu studiul intoxicatiilor medicamentoase (acute si cronice) si cu modalitatile de tratament; de asemenea, studiaza cauza si tipul reactiilor adverse produse de medicamente.

Intoxicatiile medicamentoase acute apar in cazul administrarii unor doze excesive de medicament, sau in cazul ingerarii accidentale sau intentionate a unor cantitati mari de medicament (supradozare absoluta).

Intoxicatiile cronice apar la administrari repetate, timp indelungat si se datoreaza acumularii in organism de cantitati excesive de medicament (ca in cazul intoxicatiei cronice cu hipnotice barbiturice).

Dependenta - este o stare de intoxicatie cronica ce se caracterizeaza prin necesitatea imperioasa subiectiva si/sau obiectiva de folosire a unor medicamente sau toxice.

Principalele substante care pot ptovoca dependenta sunt opiul, morfina si derivatii sai, amfetamina, cocaina, alcoolul etilic, lisergida (LSD) si, in mai mica masura, nicotina si cofeina.

Reactii adverse

Ele trebuie deosebite de efectele secundare care insotesc efectul terapeutic principal si rezulta din mecanismul de actiune al substantei (ex. uscaciunea gurii produsa de Atropina administrata ca antispastic).

Reactiile adverse pot fi uneori deosebit de severe, pun in pericol viata pacientilor, necesita spitalizare si cresc mult costul tratamentului.

In functie de mecanismul de producere, reactiile adverse se pot clasifica in urmatoarele tipuri:

Reactiile adverse toxice sunt dependente de doza si de caracterul medicamentului, ca si de reactivitatea individuala. Ele au un tropism particular fata de un anumit organ sau sistem (ex. Streptomicina este ototoxica, Cloramfenicolul este toxic pentru maduva hematopoietica).

Efectele mutagene produc modificari ireversibile ale genotipului. Efectele carcinogenetice constau in posibilitatea unor medicamente da a induce transformarea canceroasa a celulelor (ex. Aminofenazona).

Unele medicamente administrate in cursul sarcinii pot avea efecte nocive asupra produsului da conceptie. Administrarea in primele zile de gestatie poate duce la moartea embrionului (efect embriotoxic), in timp ce ad­ministrarea intre a 2-a si a 8-a saptamana de sarcina determina grave malformatii (efect teratogen), uneori incompatibile cu viata; in ultima perioada a sarcinii (antenatala), unele medicamente pot produce tulburari functionale grave la fat si nou-nascut.

Reactiile adverse de tip idiosincrazic sau de intoleranta se manifesta ca reactii neobisnuite, fie diferite calitativ de efectul normal, fie determinate de doze care in mod normal sunt lipsite da nocivitate.

Reactiile adverse prin mecanism alergic sau reactiile de hipersensibilitate nu sunt dependente de doza, si presupun un contact anterior cu substanta respectiva sau cu o substanta inrudita structural. Uneori acest prim contact cu medicamentul sau produsul inrudit poate trece neobservat. Este necesara o perioada de aproximativ 10 zile de la primul contact pana la instalarea starii de alergie..

iSensibilizarea apare mai frecvent dupa aplicarea locala pe mucoase sau tegumente, si mai rar dupa administrarea orala sau parenterala.

In functie de mecanismul de producere deosebim:

reactii da tip anafilactic (astm bronsic, angioedem, urticarie, soc anafilactic);

reactie citolitica (granulocitopenii, trombocitopenii, anemii hemolitice);

reactii de tip intarziat (dermatite).

Se recomanda ca, in toate situatiile in care exista riscul aparitiei unei reactii alergice grave, sa existe la indemina medicatia antialergica necesara (hemisuccinat de hidrocortizon si adrenalina).


INTERACTIUNI MEDICAMENTOASE

La administrarea concomitenta a doua sau mai mai multe medicamente pot sa apara interactiuni, cu consecinte favorabile (cresterea efectului terapeutic) sau defavorabile (scaderea efectului terapeutic sau aparitia unor reactii adverse).

Interactiunile pot sa apara 'in vitro' (ex. la amestecarea a doua substante), ca urmare a unor fenomene de ordin fizic sau fizico-chimic, caz in care se numesc incompatibilitati, sau apar in organism, putand fi de ordin far­macocinetic sau farmacodinamic.

Incompatibilitatile sunt frecvente pentru solutiile injectabile amestecate in aceeasi seringa si mai ales cand se prepara perfuzii IV continand glucoza, electroliti, hidrolizate proteice, vitamine, anticoagulante, antibiotice.

Pot surveni precipitari, oxidari sau alte reactii care au drept rezultat inactivarea uneia sau mai multor componente. Aceste incompatibilitati impun limitarea amestecarii solutiilor in seringa sau in flaconul de perfuzie.

Interactiuni de ordin farmacocinetic pot avea loc la nivelul oricareia din etapele farmacocinetice (absorbtie, transport, distributie, metabolizare, eliminare) si pot avea consecinte asupra eficacitatii terapeutice si reactiilor adverse.

Interactiuni de ordin farmacodinamic sunt:

de tip sinergic, atunci cand medicamentele actioneaza in acelasi sens, sau

de tip antagonist, cand actioneaza in sens contrar.

Exemple de actiuni sinergice sunt potentarea efectului deprimant al alcoolului etilic de catre hipnotice si tranchilizante. Reducerea efectelor se poate produce prin actiuni asupra acelorasi receptori (antagonism competitiv), sau prin actiuni asupra unor receptori diferiti a caror activare determina efecte opuse. Antagonismul competitiv poate fi exemplificat de histamina si antihistaminice, iar antagonismul fiziologic de asocierea unui vasoconstrictor adrenergic cu un vasodilatator musculotrop.





Contact |- ia legatura cu noi -| contact
Adauga document |- pune-ti documente online -| adauga-document
Termeni & conditii de utilizare |- politica de cookies si de confidentialitate -| termeni
Copyright © |- 2024 - Toate drepturile rezervate -| copyright