Home - qdidactic.com
Didactica si proiecte didacticeBani si dezvoltarea cariereiStiinta  si proiecte tehniceIstorie si biografiiSanatate si medicinaDezvoltare personala
referate sanatateSanatatea depinde de echilibrul dintre alimentatie si activitatea fizica - Hipocrate





Medicina Medicina veterinara Muzica Psihologie Retete Sport




Psihologie


Qdidactic » sanatate & sport » psihologie
Abordari teoretice si practice a stilurilor de invatare



Abordari teoretice si practice a stilurilor de invatare


Abordari teoretice si practice a stilurilor de invatare accentul cade pe definirea, prezentarea, detalierea a stilurilor de invatare. Stilul de invatare este unic, sansa de a gasi doua persoane cu acelasi stil de invatare este nul.

Diversitatea oamenilor presupune o diversitate cognitiva (a stilurilor cognitive) si, implicit, a stilurilor de invatare. Totusi, nu trebuie sa intelegem ca nu exista oameni care sa nu se apropie, prin modalitatea de procesare a datelor (cognitie) si a metadatelor (metacognitie). De aceea, studiile referitoare la stilurile de invatare, sunt, in mare, focusate asupra necesitatii de a identifica trasaturile caracteristice  ale unui stil sau altul de invatare, de concepere a unor profiluri psihologice in care sa fie categorisiti, grupati oamenii, in diversitatea lor. Astfel, au aparut varii taxonomii, clasificari ale stilurilor de invatare (modelul lui Kolb, modelul lui Fleming si Mills, modelul lui Felder si Silverman, modelul 4MAT, modelul Dunn si Dunn, modelul lui Vermunt etc.) care iau in consideratie diversi factori si variabile ale actului invatarii, drept criterii de clasificare.

Asa cum in camp didactic, scolar, putem vorbi de un stil de invatare al elevilor, ce influenteaza rezultatele invatarii, formarea si dezvoltarea competentelor, asimilarea cunostintelor si fixarea acestora in memoria de lunga durata, la fel de potrivit putem vorbi si de o anumita maniera de a preda, un „cum” procedural al actului predarii, care este functie de o varietate de factori ce intervin in actul predarii, inclusiv factori interni, ce tin de personalitatea profesorului. Stilul de predare al profesorului influenteaza formarea si dezvoltarea unui anumit stil de invatare (scolara) elevului. Aceasta inseamna ca personalitatea cadrului didactic poate determina o anumita modalitate de procesare a informatiei, o tendinta rutiniera in invatare, care tinde sa devina o constanta si sa se transforme intr-un stil personal de invatare.

O alta concluzie pe care o putem desprinde din demersurile noastre teoretice este aceea ca, in raport cu clasificarile enumerate si descrise, privind stilurile de invatare, nu trebuie sa le consideram pe unele „bune” si pe celelalte „rele”. Fiecarui stil de invatare ii corespunde un evantai de caracteristici, care dau identitate si unicitate acelui stil si prin care se deosebeste de celelalte. Pe de alta parte, nu putem vorbi de stiluri de invatare (si nici de predare) in stare „pura”, dupa cum nu putem vorbi nici de temperamente umane in stare pura. Din motive didactice noi la clasificam, le diferentiem, le descriem, identificandu-le caracteristicile. In realitate, un individ (elev, student) aflat in procesul invatarii are preferinta pentru o anumita cale, modalitate de a proceda, dar poate imprumuta trasaturi, efecte, operatii apartinand si altor stiluri de invatare.

Formulam chiar o recomandare profesorilor in a-i ajuta pe elevi sa se cunoasca pe sine in actul invatarii, sa-si descopere stilul favorit si sa-l constientizeze, putandu-si, astfel, monitoriza activitatea de invatare, evita obstacolele, dificultatile de invatare. Un stil de invatare nu este un „dat” imuabil; el se construieste si reconstruieste continuu, in functie de metodele, tehnicile, strategiile pe care elevul le foloseste in actul invatarii. Important este ca elevul, cu aportul, metacognitiei, sa stie ce si cat poate in actul invatarii, ce si cat isi poate modifica, ajusta stilul sau la contextul invatarii, si dificultatea sarcinilor de invatare.



De aceea, identificarea si recunoasterea stilurilor de invatare este o conditie in sine pentru obtinerea de performante in invatare, pe de o parte, iar, pe de alta parte, aduce un spectru larg de beneficii atat pentru elevi (dezvoltarea autocunoasterii, relevarea punctelor tari si a punctelor slabe ale invatarii, eliminarea obstacolelor invatarii, imbunatatirea stimei de sine, prevenirea neintelegerilor dintre copii-profesori si parinti, evidentierea abilitatilor de invatare, optimizarea invatarii prin adoptarea unui mod personal, obtinerea de note mai bune la scoala, dezvoltarea unor relatii pozitive cu cei din jur, scaderea problemelor de comportament etc.), parinti (intelegerea nevoilor de invatare ale copiilor, identificarea motivelor care generau esecul scolar, reconsiderarea barierelor in invatare si abordarea optimista a intregului potential al copilului)si profesori (se constata mai putin stres – zi de zi, in situatiile din clasa si din afara clasei, se obtin rezultate mai bune si exista satisfactie profesionala, se imbunatateste managementul timpului, se formeaza o imagine acurata asupra diversitatii din clasa, creste spiritul de echipa, se dezvolta relatia interpersonala dintre profesor-elev si comunicarea profesorilor cu elevii si parintii, se clarifica nevoile de invatare individuale ale elevilor, are succes invatarea prin cooperare, lucrul pe grupe, se evidentiaza in mod real nevoile elevilor etichetati „slabi” si ale elevilor „talentati”, se constientizeaza cauzele esecului in invatare, se stabilesc strategii de optimizare a invatarii).

In final, alaturi de necesitatea constientizarii propriului stil de invatare, subliniem necesitatea dezvoltarii, optimizarii si imbogatirii continue a acestuia, intrucat, tot timpul elevul (cel implicat activ in actul invatarii) trebuie sa apeleze la strategii, tehnici care apartin sau nu propriului stil de invatare, pentru a depasi obstacolele invatarii.

Concluzia finala la care ajungem este aceea ca toti elevii pot invata, in ritm propriu, daca profesorii, parintii, cei care le ofera suport sunt pregatiti cum sa-i invete, sa le propuna programe pentru dezvoltarea stilului de invatare si a practicarii abilitatilor transferabile: de comunicare, de a lucra in echipa, de invatare, de organizare a timpului, de a rezolva probleme, de a negocia, de ascultare, de creativitate, de a lucra cu computerul etc.








Contact |- ia legatura cu noi -|
Adauga document |- pune-ti documente online -|
Termeni & conditii de utilizare |- politica de cookies si de confidentialitate -|
Copyright © |- 2022 - Toate drepturile rezervate -|