Home - qdidactic.com
Didactica si proiecte didacticeBani si dezvoltarea cariereiStiinta  si proiecte tehniceIstorie si biografiiSanatate si medicinaDezvoltare personala
referate sanatateSanatatea depinde de echilibrul dintre alimentatie si activitatea fizica - Hipocrate





Medicina Medicina veterinara Muzica Psihologie Retete Sport




Psihologie


Qdidactic » sanatate & sport » psihologie
Consilierea consumatorului de drog pentru depasirea situatiei de criza - exploatarea solutiilor alternative



Consilierea consumatorului de drog pentru depasirea situatiei de criza - exploatarea solutiilor alternative



Introducere


Sa consiliezi pe cineva cu probleme personale nu este nici magic nici mistic. Desi antrenamentul si experienta in consiliere este benefica, oricine are puterea de a ajuta pe altcineva, ascultand si discutand despre dificultati. Consilierea cu rezultate satisfacatoare poate fi facuta de un prieten, vecin, frizer, croitor, barman, psihiatru, asistent social, preot, dar asta nu inseamna ca toti vor consilia cu succes.

Profesionistii, datorita experientei lor, au o mai mare probabilitate de a avea success, caci competentele si preocuparile, mai mult decat gradatiile si certificatele, sunt chei ale realizarilor.

Interesant de retinut este ca odata "imbolnavit", individul capituleza in fata fortei de supunere a drogului, isi dezactiveaza scuturile, renunta la dorinta de a se apara.

Primul element de autoterapie este sa acceptam ca avem o problema si sa ne mobilizam vointa de a o rezolva. Abia de aici inainte intervin terapiile curative cu metode specializate, efectuate de persoane din institutii abilitate.


Consilierea ca modalitate de interventie


In general sunt trei faze ale consilierii¹:

construirea unei relatii;



exploatarea aprofundata a problemelor;

exploatarea solutiilor alternative.

Consilierea profesionala procedeaza treptat de la o faza la alta, cu trecere intre cele 3 stadii. In functie de rezolvarea problemelor, intre consilier si consiliat se ajunge la a 4 a faza - evaluarea.

De multe ori, inainte de primul interviu, un consilier nu are cunostinta de problemele clientului. Problema este care trebuie sa fie obiectivele consilierului la primul interviu? Intr-o astfel de situatie, consilierul trebuie sa incerce sa creeze o relatie si sa inceapa sa exploreze problemele clientului. Orice interviu are scopul si obiectivele lui si consilierul trebuie sa fie atent tot timpul si sa se concentreze asupra lor. De multe ori, prima problema care este prezentata de catre client poate sa nu fie cea care il ingrijoreaza cel mai mult. Clientii, cateodata, prezinta probleme pe care le cred ei socialmente acceptabile, ca sa vada cat de intelegator si obiectiv este consilierul.

Pentru ca procesul sa fie util, clientul trebuie sa ajunga la o serie progresiva de afirmatii constiente in urmatoarele etape:

constientizarea problemei - (am o problema);

relatia cu consilierul - ( cred ca acest consilier ma va ajuta);

motivatia - ( cred ca pot sa imi imbunatatesc situatia);

conceptualizarea problemei - (problema mea nu este neobisnuita, are insa



Prelipceanu Dan, Ghid de tratament in abuzul de substante psiho-active, Editia aIIa,

Editura Info Medica, Bucuresti 2002, pag 163



componente specifice) ;

explorarea strategiilor alternative - (vad ca sunt multiple cai de actiune pentru imbunatatirea situtiei mele);

selectionarea strategiei - ( cred ca aceasta metoda o sa ma ajute si doresc s-o incerc);

implementarea - ( aceasta problema ma ajuta);

evaluarea - ( desi aceasta problema imi rapeste mult timp si un mare efort, merita s-o incerc).


Etapa a I-a  - Constientizarea problemei

In aceasta etapa, clientul trebuie sa-si spuna: "am o problema, trebuie sa fac ceva in legatura cu situatia mea". Daca oamenii au probleme, refuza sa recunoasca ca au probleme, nu o sa fie motivati pentru a face eforturi de a se schimba. Pentru persoanele care neaga existenta problemei, schimbari constructive nu pot sa apara, numai daca consilierul gasesete o cale sa-l convinga ca problema exista ( de obicei asistentul social exploreaza de ce clientul neaga existenta problemei si aduna dovezi care documenteaza despre existenta ei). Uneori, o persoana care recunoaste existenta problemei, poate incerca sa o rezolve singura, fara sa primeasca ajutor de la altii. O persoana cu o problema este detinatorul problemei si de aceea, are dreptul sa decida cum s-o rezolve. Daca decide s-o rezolve singur, consilierul trebuie sa-i respecte decizia, dar sa arate ca este disponibil in continuare, spunandu-i ca daca vreodata se hotaraste sa mai vorbeasca despre aceasta problema dar nu numai, usa acestuia ii va fi intotdeauna deschisa.


Etapa a II-a - Relatia cu consilierul

Aceasta etapa depaseste prima etapa, ca si celelalte etape ale procesului consilierii. Pentru ca aceasta consiliere sa fie eficienta, clientul trebuie sa ajunga la punctul unde gandirea lui va functiona astfel: ''cred ca acest consilier ma va ajuta''. Daca clientul insa gandeste altfel, procesul va esua. In timpul procesului, mai ales la intalnirile initiale , consilierul trebuie sa fie atent la tipul de relatie care se creeaza intre el si client:

consilierul sa stabileasca o atmosfera confortabila, neamenintatoare, unde clientul sa se simta in siguranta, pentru a-si comunica in totalitate problemele, simtindu-se acceptat ca persoana;

in contactele intiale cu clientul, consilierul trebuie sa se prezinte pe sine nu ca o persoana aroganta, ci ca o persoana intelegatoare si isn cunostinta de cauza, care poate sa ajute pe cei care doresc sa iincerce asta;

sa fie calm, sa nu-si exteriorizeze surpriza sau rasul, atunci cand clientul isi expune problemele. Sa fie moralizator, fara judecati. Sa arate respect pentru valorile clientului si nu sa incerce sa i le impuna pe ale lui; sa se comporte cu clientul de la egal la egal, deoarece, daca acesta se simte inferior, nu va fi motivat sa-si expuna problemele;

consilierul sa foloseasca cuvinte care sa fie intelese de client si fara sa-l ofenseze pe acesta. Tonul vocii sale trebuie sa transmita mesajul ca il intelege pe client si ii pasa de sentimentele lui. Sa nu consilieze rude sau prieteni, pentru ca va fi tentat sa se implice emotional si sa pastreze confidentialitatea asupra problemelor impartasite de clientul sau.




Etapa a III-a - Motivatia

Daca un client nu este motivat sa se schimbe, aceasta schimbare nu poate avea loc. In consiliere, variabila cheie in determinarea faptului daca un client se va schimba sau nu, este motivatia clientului de a se schimba si de a face efortul necesar pentru aceasta. Un consilier trebuie sa incerce sa-i motiveze pe oamenii apatici sau descurajati, avand o acceptare completa pentru persoanele descurajate; are o atitudine de neblamare, astfel ca persoana descurajata nu mai simte nevoia sa minta, sa poarte o  masca; transmite empatie ; are posibilitatea sa patrunda imaginativ iin viata clientului. Are obligatia sa transmita clientului faptul ca este interesat in progresele lui si ca are incredere in capacitatea acestuia de a progresa; sa aiba capacitatea de a fi un bun ascultator care nu judeca, astfel incat clientul sa-si poata exprima liber sentimentele; sa intareasca eforturile facute de persoana descurajata, sa ajute persoana respectiva sa vada falsitatea si consecintele negative ale afirmatiilor de autoinvinuire.



Etapa a IV-a - Conceptualizarea problemei

Pentru ca o consiliere sa fie eficienta, clientul trebuie sa recunoasca ca problema sa este una neobisnuita. Multi clienti au tendinta sa-si considere situatia atat de complexa, incat devin anxiosi sau emotivi. Pentru a-si ajuta clientii sa-si conceptualizeze problema, consilierul trebuie sa exploreze in totalitate problemele, impreuna cu clientul. Multi consilieri fac greseala de a sugera solutia, fara sa cerceteze in profunzime; la cercetarea problemei, clientul si consilierul trebuie sa tina cont de importanta acesteia, precum si de capacitatile fizice si mentale ale clientului, pentru a o putea solutiona. Tratarea subiectelor inacceptabile socialmente trebuie facuta cu tact, care ar trebui sa fie o calitate esentiala a unui consilier competent.


Etapa a V-a - Explorarea strategiilor de rezolvare

Dupa ce o problema este analizata iin profunzime, urmatorul pas este considerarea solutiilor alternative. Rolul consilierului este sa indice solutiile alternative posibile si apoi, impreuna cu clientul, sa exploreze avantajele, dezavantajele, consecintele. Clientul trebuie ajutat sa constientizeze ca exista mai multe cai de rezolvare.


Etapa a VI-a - Selectia strategiei

Dupa ce consilierul si clientul au discutat efectele si consecintele strategiilor posibile, este esential ca,  clientul, sa traga concluzii. De obicei, clientul are drept la autodeterminare, adica sa aleaga un curs al actiunii intre mai multe alternative. Rolul consilierului este sa ajute clientul sa inteleaga posibilele consecinte ale fiecarei alternative, dar el nu da sfaturi si nu alege alternative pentru client, pentru a nu genera dependenta clientului de consilier, cerand sfatul acestuia pentru aproape toate deciziile pe care le va lua iin viitor. Este datoria consilierului sa sugereze si sa exploreze toate alternativele viabile pentru client.


Etapa a VII-a - Implementarea strategiei ( aplicarea, punerea in practica)

Consilierea va avea succes numai daca un client isi urmareste hotararea de a incerca o solutie. Daca se intampla acest lucru, cauzele trebuie investigate si trebuie sa se realizeze un plan de strategii: consilierul trebuie sa realizeze niste contacte realiste, explicite, cu clientul ; cand acesta isi selecteaza o alternativa, el trebuie sa stie clar care sunt sarcinile ce trebuie indeplinite si de catre cine.


Consilierea este facuta cu clientul si nu pentru client Clientul trebuie sa aiba raspunderea realizarii celor mai multe sarcini pentru imbunatatirea situatiei proprii. O regula de urmat, este aceea in care clientul trebuie sa-si asume raspunderea pentru acele sarcini pentru care are capacitatea de a le duce la indeplinire, in timp ce consilierul le va realiza pe acelea ce depasesc puterile clientului. Pentru unele sarcini pentru care clientului ii lipseste increderea sau experienta, este bine sa se asume jocurile de rol mai intai, deoarece acestea sunt generatoare de siguranta.


Etapa a VIII-a - Evaluarea

Daca schimbarea constructiva este apta pentru a fi indelungata sau permanenta, clientul trebuie sa traga concluzia ca, desi calea aceea i-a luat mult timp si efort, a meritat. Una dintre marile surprize ale tinerilor consilieri, este aceea ca multi clienti, dupa ce se hotarasc sa-si imbunatateasca situatia, nu-si mai respecta angajamentele si nu se mai tin de lucrurile planificate. Nu este bine sa pedepsesti clientii pentru asta, pentru ca produce ostilitate si nu are rezultate constructive. Nu trebuie de asemenea acceptate scuze, pentru ca acestea nu duc decat la o linistire temporara a constiintei, apoi la esec. Chiar daca se realizeaza sau nu scopurile propuse, o mare atentie trebuie acordata incheierii unei relatii. Daca clientul mai are probleme pe care consilierul nu le poate rezolva, este necesara indrumarea acestuia la un alt specialist. Ca o recomandare finala: un consilier trebuie sa transfere cazul sau sa-l discute cu un alt consilier in oricare din situatiile urmatoare:

daca consilierul simte ca nu este capabil de empatie fata de respectivul client;

daca consilierul crede ca clientul alege o alternativa gresita;

daca consilierul crede ca problema este de alta natura si el nu este competent s-o rezolve;

daca o relatie functionala nu se poate stabili.

Un consilier competent stie ca el poate sa lucreze si sa ajute anumiti oameni si nu pe toti si ca este in interesul consilierului si al clientului sa transfere altuia acele cazuri unde el nu poate ajuta.

In prezent, in Romania, actiunile educative de prevenire si informare sunt la inceput, iar cele terapeutice, de dezintoxicare, recuperare si reinsertie se desfasoara cu dificultate.

De remarcat, ca pana la sfarsitul anului 1998, nu se realizase nici un studiu epidemiologic la scara nationala, datele provenind de la nivel local, in urma evaluarii calitative a fenomenului. Cele mai pertinente informatii privind dinamica internarilor, impactul asupra consumatorilor si rezultatele interventilor terapeutice, deocamdata continua sa fie oferite de catre unele spitale implicate, Centrul de Calcul si Statistica Medicala din Ministerul Sanatatii si de catre Laboratorul de analiza toxicologica din cadrul Institului de Medicina Legala - "Mina Minovici".

In domeniul terapeutic, inspirandu-se din lunga experienta a asociatiilor similare occidentale, ANIT - Romania este pe punctul de a crea, cu ajutorul organismelor nationale, cu sprijin financiar din tara si strainatate, un lant terapeutic complet: clinici moderne de dezintoxicare fizica cu circuit inchis si personal de specialitate; centre de zi, pentru continuarea tratamentului de intretinere, asociat cu psihoterapie de grup, psihoterapie individuala, sedinte de psihodrama, sedinte de terapie ocupationala, respectiv ergoterapie; comunitati terapeutice absolut necesare pentru dezintoxicarea psihica, situate in zone indepartate de orice mediu toxicogen, unde timp de cateva luni, indrumati de personal specializat, pacientii sa se resocializeze prin autogospodarire, cursuri de reorientare profesionala, etc.







STUDIU   DE CAZ

PREZENTAREA CAZULUI


Situatia prezentata in studiul de fata reprezinta unul din cazurile care au suscitat un interes deosebit, in cadrul unei asociatii prahovene care are ca scop orientarea si consilierea persoanelor dependente de droguri.

Tanara s-a prezentat la biroul asociatiei pe data de 14 octombrie 2004. La vizita initiala, aceasta a solicitat informatii despre efectele folosirii drogurilor, motivand ca i-ar fi necesare prietenei sale, care este consumatoare de droguri. Tanara este in varsta de 20 de ani, cu o constitutie armonioasa si demonstreaza o dezvoltare intelectuala peste medie. In cadrul acestei prime vizite, tanara a primit informatiile cerute, verbal, fiindu-i oferite si o serie de materiale tiparite, precum si o colectie de adrese internet si brosuri.

Dupa aproximativ 2 luni, tanara a revenit, prezentand o atitudine diferita si negand vizita anterioara. In aceasta situatie, tanara s-a prezentat ca fiind consumatoare de heroina injectabila, de aproximativ 1 an. In varsta de 20 de ani, copil unic la parinti si provenind dintr-o familie organizata, tanara este domiciliata in Ploiesti, fiind studenta in Bucuresti la o universitate particulara.

Familia de provenienta dispune de resurse materiale suficiente pentru mentinerea unui trai decent.

Tatal este imbarcat pe vas, ceea ce il face sa lipseasca de acasa perioade lungi de timp, de ordinul lunilor. Mama, devenita in majoritatea timpului cap de familie, ea insasi avand un serviciu solicitant, la o banca, ofera fiicei o incredere tradusa printr-o lipsa de control si supraveghere; a considerat ca simpla asigurare a resurselor materiale este suficienta pentru copil. Orientarea catre o universitate din Bucuresti, impusa de parinti, a fost resimtita de tanara ca o incercare a mamei de a scapa de responsabilitatea de a o sustine si ingriji. Tanara urmeaza cursurile unei facultati (Facultatea de drept) care nu ii place, ea neavand de fapt nici un ideal profesional. La intrebarea ce i-ar placea sa lucreze, tanara nu gaseste nici un raspuns. Aflata inca din perioada adolescentei intr-o stare de libertate si permisivitate, tanara este o clienta veche a discotecilor si a barurilor de noapte. A inceput viata sexuala intamplator, la varsta de 16 ani, cu un partener care nu reprezenta nimic pentru ea din punct de vedere afectiv, impulsul fiind de curiozitate si dorinta de maturizare.

In primul an de facultate, in Bucuresti, tanara a trecut printr-o situatie psihotraumatizanta:

Intr-o seara si-a vizitat un coleg, de origine araba, student in Romania. In timpul acestei vizite, domiciliul arabului a fost tinta unui jaf, organizat de o banda rivala, formata din 5 cetateni iranieni, care, dupa ce au eliminat orice posibilitate de comunicatie, au devastat apartamentul si au violat-o pe tanara.

Traumatizata fizic si psihic si speriata ca familia din Ploiesti ar putea afla ceea ce i s-a intamplat, tanara traieste o perioada dificila, este dominata de rusine, teama, sentimente de culpabilitate si se simte amenintata de o posibila infectare cu HIV.

In aceste circumstante, la indemnul unui tanar de 24 de ani, cunoscut intr-o discoteca si caruia ii marturiseste evenimentele prin care a trecut, tanara experimenteaza injectarea cu heroina, pentru a obtine stari speciale si pentru a putea suporta mai usor amintirea evenimentelor traumatizante.

Tanara s-a confruntat in lunile urmatoare primei injectii cu heroina cu o problematica multipla: dependenta de drog, sentimentele de culpabilitate fata de parinti si fata de ea insasi, dorinta de a reveni la viata de dinainte si imposibilitatea de


a renunta la relatia cu tanarul respectiv, care-i procura heroina si cu care se mutase intr-o garsoniera din Bucuresti, fara stirea parintilor.

In acest context situational, tanara s-a prezentat la sediul asociatiei, cerand ajutor si confidentialitate.

Tanara a acceptat si chiar a solicitat in mod expres cura de dezintoxicare. Urmand cura de dezintoxicare  nonsubstitutiva in cadrul sectiei de specialitate, simptomatologia de sevraj a fost cu depasita. Avand experienta precedentelor recaderi care survenisera invariabil dupa 1- 4 luni de abstinenta, atunci cand considerase ca dependenta psihica este usor de depasit fara nici un ajutor, tanara accepta cu bucurie propunerea de a fi inclusa in programul de terapie de postcura ambulatorie.

Pe data de 15.03.2005 tanara s-a prezentat la fundatie impreuna cu familia unde a fost din nou evaluata bio-psiho-social de catre echipa terapeutica alcatuita din medic, psiholog si asistent social. Monitorizarea metabolitilor opiaceelor in urina confirma abstinenta. Evaluarea psiho-sociala indica motivatia solida de mentinere a abstinentei si nivelul bun de insertie sociala.  

I s-au propus sedinte bisaptamanale de terapie individuala, familialia        Punctul de plecare al sedintelor terapeutice a fost reprezentat de identificarea si formularea corespunzatoare a problemelor tinerei, cu participarea activa a persoanelor de suport (familie, partener de cuplu, grup de prieteni).

Terapia individuala a fost de tip cognitiv comportamental avand drept principal obiectiv identificarea stimulilor si a situatiilor de risc crescut si dezvoltarea abilitatilor necesare pentru a le face fata.

Terapeutul impreuna cu pacienta au incercat identificarea celor mai frecvente situatii care au determinat recaderile anterioare. Tanara a identificat drept un potential pericol in primul rand grupul de prieteni consumatori care au generozitatea de a oferi o prima doza gratuita dar si petrecerile (debutul consumului in discoteca) sau situatiile conflictuale cu prietenul si familia.

Odata clarificate situatiile de risc terapeutul impreuna cu clienta au incercat schitarea unor modalitati de coping eficiente, care au fost exersate si in temele pentru acasa.



CONCLUZII 


Situatia persoanelor dependente de drog se numara printre problemele sociale importante cu care societatea romaneasca se confrunta. S-a incercat rezolvarea acestei probleme prin introducerea de masuri de dezintoxicare si supraveghere medicala, psihologica, sociala care sa ajute la reintegrarea sociala a consumatorilor de droguri. Din lucrarea de fata s-au putut desprinde cateva concluzii, care vor fi prezentate in continuare:

Accentul este deplasat dinspre pedeapsa spre consiliere, asistenta, tratament si reintegrare sociala. Cele mai importante instrumente sunt: programul integrat de asistenta a consumatorilor si a consumatorilor dependenti de droguri, circuitul integrat de asistenta a consumatorilor si a consumatorilor dependenti de droguri, programul terapeutic si circuitul terapeutic

  • Rolul central revine unitatilor medicale, psihologice si sociale, scopul interventiei acestor institutii fiind ameliorarea starii de sanatate, inlaturarea dependentei psihice, fizice, inlaturarea riscurilor asociate consumului si reintegrarea sociala a consumatorului. Aceasta perspectiva pare a fi construita pe ideea ca persoana dependenta de droguri nu este neaparat asociala sau antisociala, un "inamic" al societatii , care trebuie pedepsit si izolat, ci

membru al corpului social fata de care societatea are responsabilitatea de a-l

  • ajuta sa se vindece si sa se reintegreze. In acest proces un rol esential este jucat de catre specialisti (medici, psihologi, asistenti sociali) care trebuie sa evalueze nevoile consumatorului si sa recomande tratamentul;
  • Consumul de droguri la adolescenti are si o valoare experimentala, adolescentul incercand un mod de viata diferit de cel al adultilor, utilizarea tigarii reprezinta un mod magic de ajungere la atributul de adult, iar satisfactia orala regresiva, infantila fiind de asemenea un simbol al virilitatii;
  • Specialistii (medici psihiatri, psihologi, asistenti sociali) sustin ca, o data descoperite persoanele care consuma droguri isi pierd statutul social, elevii renunta la scoala(exista chiar o presiune externa in acest sens, ei fiind etichetati ca drogati),iar cei care au un loc de munca sunt de regula concediati. Avand in vedere acest aspect si faptul ca timpul pana cand toxicomanii se adreseaza centrelor de dezintoxicare este relativ indelungat, exista un segment de copii si adolescenti care au inceput sa consume, dar sunt greu de identificat;
  • O buna cunoastere a problemelor medicale, sociale, familiale, psihologice si profesionale ale individului face eficienta interventia. O evaluare complexa a tuturor problemelor si nevoilor clientului reprezinta punctul de plecare in demersul de recuperare si presupune din partea echipei de specialisti si intocmirea unui plan de interventie 




























BIBLIOGRAFIE




Abraham, Pavel, Roncov, Adela, Lucia, Carausu, Cornel  "Drogurile- Aspecte juridice si psihosociale"- Editura Mirton Timisoarea 2004 ;


Boroi, Alexandru , Neagu, Norel, Valentin, Radu, Sultanescu  "Infractiuni prevazute de Legea 143/2000 " Bucuresti, Editura Rosseti, 2001;


Campbell, Ross, "Copiii nostri si drogurile ", Bucuresti, Editura Curtea Veche, 2001;


Ciurlica, Mihaela "Managementul de caz in asistenta sociala a persoanelor dependente de drog" Universitatea 'Al.I.Cuza', Iasi , Catedra de Sociologie si Asistenta Sociala;


Dragan, Jenica, "Dictionar de droguri", Editura All Beck Bucuresti 2005;


Dumitrascu, Hanibal, Teoria si practica consilierii antridrog, Curs Master IDD : Prevenirea si Combaterea Consumului de Droguri, Universitatea Bucuresti, Facultatea de Sociologie si Asistenta Sociala, 2005-2006;


Griffith, Edwards, Drogurile o tentatie ucigasa Bucuresti, Editura Paralela 45, 2005;


Lazar, Gheorghita        "Dentologia profesionala a asistentului social in lupta antidrog" , suport curs, Universitatea Bucuresti, Facultatea de Sociologie si Asistenta Sociala, 2006;


Mihai, Sandra, Luminita , "14 Pasi in lumea drogurilor",Bucuresti, [f.e.], 2005;


Mihai, Luminita,  Terapia si Asistenta Persoanelor Toxicodependente, Note de curs, Universitatea Bucuresti, Facultatea de Sociologie si Asistenta Sociala 2005-2006;


Neamtu, George, Stan, Dumitru, "Asistenta sociala Studii si aplicatii" Iasi, Editura Polirom, 2005;


Preda, Marian, Jderu, Gabriel, Mihai, Ioana, Alexandra, "Politici sociale si tendinte in prevenirea consumului de droguri ", Note de curs, Universitatea Bucuresti, Facultatea de Sociologie si Asistenta Sociala, 2006;


Prelipceanu Dan, Ghid de tratament in abuzul de substante psiho-active, Editia aIIa,

Editura Info Medica, Bucuresti 2002:


Zamfir,Catalin, Vlasceanu,Lazar(coord.) "Dictionar de sociologie" Bucuresti, Editura Babel, 1993;


Zamfir,Catalin, "Politici sociale in Romania" Bucuresti, Editura Expert, 1999;



*** Legea nr. 143/2000 privind prevenirea si combaterea traficului si consumului ilicit de droguri.






Contact |- ia legatura cu noi -| contact
Adauga document |- pune-ti documente online -| adauga-document
Termeni & conditii de utilizare |- politica de cookies si de confidentialitate -| termeni
Copyright © |- 2023 - Toate drepturile rezervate -| copyright