Clasificarea devierilor de comportament

CLASIFICAREA DEVIERILOR DE COMPORTAMENT

Clasificarile uzuale ale devierilor de comportament se intemeieaza pe diverse criterii: factorii cauzali, frecventa pe grupe de varsta, desfasurarea pe faze, semnificatia sociala etc, de unde numarul mare al acestora.

D. Ozunu (1995) distinge doua orientari fundamentale in clasificarea devierilor de comportament: orientarea psihiatrica (defineste devierile drept caracteropatii) si orientarea psihologica-biopsihologica (considera devierile de comportament fie ca expresii ale inadaptarii la mediu, fie le deduce din modificarile survenite in structura celulara a centrilor nervosi).

Dupa criterii simptomatologice, comportamentul deviant poate imbraca urmatoarele forme: -comportament instabil;

-comportament impulsiv;

-comportament agresiv;

-comportament pervers/aberant;

-comportament reactiv.

Din imbinarea criteriului etiologic cu cel al psihopedagogic rezulta urmatoarea clasificare a devierilor de comportament:

. devieri de comportament care tin de constitutia psihopatoida ( Aici intra copiii strazii, care din punct de vedere clinic, apartin tipurilor clasice de perversi, schizoizi, cicloizi, epileptoizi si diferitelor combinatii ale acestora. Copiii pot fi recunoscuti dupa: inafectivitate sau hiperafectivitate, autism, amoralitate sau labilitate morala accentuata, impulsuri de a schingiui animalele, de a chinui pe fratii mai mici sau pe alti copii, lingusire, minciuna, exaltare, atitudini obscene, perversiuni sexuale, tendinte de a se constitui in bande, etc.

. devieri de comportament ce tin de modificarile structurii neuropsihice, dobandite prin suferinte encefalice pre- sau postnatale, proprii unei categorii restranse numeric si partial educabile. Caracteristicile sunt manifestari precum: neliniste motorie, dispersie si labilitate psihica, negativism, tendinte de chiul, vagabondaj, minciuna, etc.

. devieri de comportament ce decurg din schimbarile negative survenite in conditiile de mediu fizic si social. Factorii cauzali ii regasim in carentele mediului familial, in influenta negativa a prietenilor, in dezacordul dintre educatia scolara si cea familiala sau in regimul de viata inadecvat, dezorganizat al elevului.

. devieri de comportament ce tin de schimbarile patologice produse in ambii termeni (individ-mediu), ce determina manifestari greu recuperabile. In acest caz factorii endogeni si cei exogeni isi conjuga efectele distructive.

Tipologia simptomatologica a devierilor de comportament opereaza cu criteriul sferei psihicului predominant afectata. Astfel, devierile de comportament se pot localiza dupa cum urmeaza: - in sfera relationala -copii cu indisponibilitate de comunicare

in sfera afectivitatii -copii cu reactii afective extreme, irascibili, inerti, pasivi

Document online: Sociologie economica rurala - intrebari Proiect: Cauzele violentei din scoli - factorii de mediu sau familiali

in sfera dezvoltarii intelectuale -copii cu ostilitate fata de invatatura

in sfera volitionala -tutelare excesiva sau lipsa de control asupra copilului

Surprinse in evolutia lor, ce comporta grade diferite de fixare, devierile de comportament trec prin trei stadii. Acestea sunt:

tulburari de comportament usoare (de gradul I), tipice fiindu-le actele de indisciplina ocazionale, in scoala sau in familie. Sunt considerate pseudotulburari de comportament, dar pot deveni comportamentale daca nu se iau la timp masuri de corectare, de echilibrare stabila a relatiilor cu cei din jur, de asanare a unor focare etiologice endogene sau exogene;

tulburari de comportament mijlocii (de gradul II), manifestarile deviante ale copilului se integreaza in comportament, de aceea se corecteaza mai greu.

tulburari comportamentale grave (de gradul III), sunt inclusi elevii delicventi, viciosi, turbulenti, deviati moral.

A. Berge (1972) clasifica defectele copilului dupa criteriul efectului pe care acestea il

produc asupra celor din jur. Astfel,

-defecte sacaitoare (agitatie, nesupunere, furie)

-defecte umilitoare (obraznicia, lenea)

-defecte respingatoare ( gelozia, hotia, tulburarile sexuale)

-defecte ,,indiferente" (egoismul, orgoliul, lacomia, plictiseala)

Dupa simptomul prevalent, I. Strachinaru (1969), deosebeste:

-conduite de evaziune sau de demisie (dezacord, conflict cu mediul, la care elevul raspunde prin retragere, refugiu in el insusi

-conduite de dominare, agresive sau revendicative se desfasoara pe fundalul egocentrismului, principalele forme de manifestare fiind mania si agresivitatea

-conduite perverse se intind de la forme mai putin periculoase (plansul artificial) sa altele grave (denunturi, violuri).