Modalitati de depistare a traficantilor de droguri

MODALITATI DE DEPISTARE A TRAFICANTILOR DE DROGURI

Pentru depistarea traficantilor si a drogurilor, organele de politie apeleaza la mijloace diverse care depend de complexitatea fenomenului, de modul de organizare si de specificul organelor cu atributii in acest domeniu, de capacitatea si competenta profesionala a acestora si de experienta pe care o au in acest gen de activitate. Depistarea traficantilor presupune o activiate complexa, organizata minutios si uneori de lunga durata, in care investigatiile si verificarile au o mare importanta[1].

§1 METODE TACTICE

1.1  Investigatorii sub acoperire

In conditiile in care modalitatile concrete de pregatire ori de savarsire a infractiunilor prezinta forme tot mai diversificate, in fata carora posibilitatile de descoperire devin anevoioase, introducerea in Legea nr. 143/2000 privind combaterea traficului si consumului ilicit de droguri a institutiei “investigatorului acoperit” s-a impus cu necesitate[2]. Astfel, conform art. 21 din Legea nr. 43/2000, “procurorul poate autoriza folosirea investigatorilor acoperiti pentru descoperirea faptelor, identificarea autorilor si obtinerea mijloacelor de proba, in situatiile in care exista indicii temeinice ca a fost savarsita sau ca se pregateste comiterea unei infractiuni dintre cele prevazute in prezenta lege”.

Notiunea de investigator acoperit este definita chiar de lege. Astfel, in conformitate cu art. 1 lit. k) din lege, investigatorii acoperiti sunt “politisti special desemnati sa efectueze, cu autorizarea procurorului, investigatii in vederea strangerii datelor privind existenta infractiunii si identificarea faptuitorilor si acte premergatoare, sub o alta identitate decat cea reala, atribuita pentru o perioada determinatata”.

Din modul de definire se pot desprinde conditiile cumulative pe care trebuie sa le intruneasca persoana care poate fi investigator acoperit:

- sa aiba calitatea de politist. Aceasta conditie rezulta chiar din dispozitiile legale intrucat se prevede ca doar politistii special desemnati pot fi autorizati sa efectueze investigatii sub o alta identitate decat cea reala. De asemenea, in art. 22 al legii, care reglementeaza activitatea pe care investigatorii acoperiti o pot desfasura, se prevede expres ca aceasta calitate o pot avea doar politistii, textul legal fiind “politistii din formatiunile de specialitate, care actioneaza ca investigatori acoperiti…pot procura droguri, substante chimice, esentiale si precursori, cu autorizarea prealabila a procurorului, in vederea descoperirii activitatilor infractionale si a identificarii persoanelor implicate in astfel de activitati”.

Dispozitii asemanatoare sunt cuprinse si in C. proc. pen. Conform art. 224 indice1 alin. 1) “ in cazul in care exista indicii temeinice si concrete ca s-a savarsit sau ca se pregateste savarsirea unei infractiuni contra sigurantei nationale prevazute in Codul penal si in legi speciale, precum si in cazul infractiunilor de trafic de stupefiante si de arme, trafic de persoane, acte de terorism, spalare a banilor, falsificare de monede ori alte valori, sau a unei infractiuni prevazute in Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie, cu modificarile si completarile ulterioare, ori a unei alte infractiuni grave care nu poate fi descoperita sau ai carei faptuitori nu pot fi identificati prin alte mijloace, pot fi folositi, in vederea strangerii datelor privind existenta infractiunii si identificarea persoanelor fata de care exista presupunerea ca au savarsit o infractiune, investigatori sub o alta identitate decat cea reala”, in timp ce alin. 2 arata ca “investigatorii sub acoperire sunt lucratori operativi din cadrul politiei judiciare”. Potrivit art. 2 din Legea nr. 364/2004 privind organizarea si functionarea politiei judiciare, politia judiciara este constituita din “ofiteri si agenti de politie, specializati in efectuarea activitatilor de constatare a infractiunilor, de strangere a datelor in vederea inceperii urmaririi penale si de cercetare penala”, acesia avand si calitatea de organe de cercetare ale politiei judiciare. De asemenea, ca organe de cercetare ale politiei judiciare functioneaza “lucratori specializati din Ministerul Administratiei si Internelor anume desemnati de ministrul administratiei si internelor, cu avizul favorabil al procurorului general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, si isi desfasoara activitatea sub autoritatea procurorului general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie sau sunt desemnati si functioneaza in alt mod, potrivit unor legi speciale”.

In Regulamentul de aplicare a dispozitiilor Legii nr.143/2000 sunt prevazute o serie de masuri de combatere a traficului de droguri si masuri de eficientizare a luptei impotriva traficului de droguri ce se intreprind de organelle vamale in zona proprie de competenta, asa incat s-a pus in discutie posibilitatea ca un lucrator vamal sa poata fi investigator acoperit. S-a considerat ca aceasta situatie nu este posibila pentru ca legea

prevede expres ca doar politistii pot avea aceasta calitate iar organelor vamale le sunt stabilite numai atributii de constatare si posibilitatea de a propune si participa prin Serviciul Antidrog din cadrul Directiei Generala a Vamilor, impreuna cu organelle abiliate la efectuarea livrarilor supravegheate, care potrivit art. 42 din Regulament se efectueaza cu personalul specializat din structurile Ministerului de Interne[3].

- politistul sa fie desemnat special sa efectueze aceasta activitate. Aceasta conditie rezulta din dispoziitile legii intrucat el actioneaza pentru o perioada de timp sub o alta identitate decat cea reala. Desemnarea investigatorilor sub acoperire trebuie s1 se faca pritr-un ordin intern al coducatorului organului din care face parte persoana in cauza, in care sa fie mentionate identitatea reala, identitatea sau identitatile de acoperire si durata de exercitare a acestei atributii de serviciu. Este necesar ca pentru fiecare caz in parte in care lucreaza sub acoperire investigatorul sa primeasca sarcini si prerogative concrete, in vederea evitarii posibilitatii de depasire a abilitari primite si eventualelor abuzuri. Pentru desemnare politistilor care vor lucra sub acoperire sunt necesare nasuri temeinice de recrutare, selectie si instructie, fiind necesar a se avea in vedere si gradul de pregatire profesionala, onestitatea, motivarea, abilitatile de negociator, disponibilitatea de a lucra in echipa, rezistenta la stres.

Ceea ce caracterizeaza activitatea investigatorului acoperit este imprejurarea ca actioneaza sub alta identitate decat vea reala, astfel ca desemnare aacestuie e obligatorie[4].

- consimtamantul politistului care urmeaza sa fie investigator acoperit. Aceasta conditie nu este prevazuta in mod expres de catre lege, insa ea poate fi dedusa, deoarece nimeni nu poate fi obligat sa exercite o misiune atat de periculoasa fara a fi de acord. Consimtamantul poate fi dat in scris sau verbal ori poate fi obtinut in mod tacit, atunci cand politistul nu are nicio obiectie cu privire la desemnarea sa[5].

In ce priveste procedura autorizarii investigatorului sub acoperire, din dispozitiile legale mentionate mai sus rezulta ca autorizarea este de competenta exclusiva a procurorului si aceasta are loc numai in faza de urmarire penala, nu si a judecatii, scopul acesteia fiind descoperirea faptelor, identificarea autorilor si obtinerea nijloacelor de proba.

Conditiile necesare pentru autorizarea folosirii investigatorului acoperit:

- sa existe indicii temeinice ca a fost savarsita sau ca se pregateste comiterea unei infractiuni. Asa cum prevede art. 21 din Legea nr. 143/2000, nu este necesara existenta unor probe, ci doar a unor indicii, informatii suficient de convingatoare in sensul pregatirii sau savarsirii unei infractiuni.

Notiunea de “indicii temeinice” ne este definita de legea sus-mentionata, asa incat acestea pot fi orice date existente in cauza din care sa rezulte presupunerea ca s-a comi sau ca se pregateste comiterea unei astfel de infractiuni.

Formatiunile specializate in combaterea traficului si consumului de droguri desfasoara o activitate ampla de culegere de informatii pentru a cunoaste daca se deruleaza activitati care pregatesc savarsirea unei infractiuni sau, daca s-au comis infractiuni incriminate de Legea nr.143/2000, activitate denumita generic in diferite moduri: culegere de informatii, activiate informativ-operativa, supraveghere informativa. Acestea se pot realiza prin: obtinerea de relatii de la diferite persoane care au cunostinta despre pregatirea savarsirii unor infractiuni sau despre imprejurarea ca s-a comis o infractiune; obtinerea de relatii din zvonuri care circula in diferite medii si locuri; receptarea informatiilor provenite din mijloacele de comunicare in masa; informatii rezultate din observarea directa, prin panda operativa, filaj, razii, filter, legitimarea si identificarea unor persoane necunoscute; informatii rezultate din activitatea de cercetare, urmarire penala sau judecata din diferite cause penale. Pentru obtinerea unor indicii temeinice, politistii din cadrul formatiunilor specializate trebuie sa cunoasca si sa exercite supravegherea informativa permanenta a obiectivelor, locurilor si mediilor favorabile si pretabile la traficul si consumul illicit de droguri, ca: spitale (indeosebi cele care au centre de dezintoxicare a persoaneleor narcodependente), scoli, licee, centre universitare, hoteluri, baruri, discoteci, sali de spectacole, sali de jocuri mecanice, locuri de plasare si de gazduire a prostituatelor[6].

Potrivit art. 68 indice 1C. proc. pen., “sunt indicii temeinice atunci cand din datele existente  in cauza rezulta presupunerea rezonabila  ca  persoana  fata  de  care  se  efectueaza  acte  premergatoare  sau  acte  de urmarire penala a savarsit fapta”.

In doctrina exista opinii diferite in ce priveste indiciile temeinice. Astfel, sunt definite ca fiind elementele de fapt care provin din alte izvoare decat din mijloacele legale de proba, cum ar fi o plangere, un denunt, un raport informativ, surprinderea in apropierea locului faptei; acestea pun accentul pe o presupunere rezonabila ca individul a savarsit fapta, ceea ce implica o atentie sporita in analiza datelor existente in caua in ceea ce priveste sursa lor si increderea ce li se poate acorda. Pe de alta parte se sustine ca, pentru a se emite ordonanta motivata de autorizare a investigarii sub acoperire, nu este suficienta doar suspiciunea organelor de urmarire penala, bazata pe presupuneri care, oricat de rezonabile ar putea parea la un moment dat, s-ar dovedi in final ca fiind subiective, ci trebuie ca temeinicia indiciilor sa fie concretizata, obiectivizata in unele elemente de fapt de natura materiala, care, desi nu constituie mijloace materiale de proba, sa poata conduce indubitabil la acestea[7].

Pentru a se putea folosi investigatorii sub acoperire legea impune conditia ca datele si indiciile existente in momentul solicitarii autorizarii procurolului sa fie temeinice, iar in lipsa unei definitii expres prevazute, urmeaza ca acestea sa fie appreciate in fiecare caz in parte.

- infractiunea savarsita sau care se pregateste a fi comisa sa fie una din cele reglementate de Legea nr.43/2000. Asadar, investigatorii sub acoperire nu pot fi folositi in cercetarea oricaror infractiuni, textul de lege stabilind ca pot fi autorizati daca a fost savarsita sau daca se pregateste comiterea unei infractiuni in legatura cu drogurile. Art. 224 indice 1 C. proc. pen. (introdus in Codul de procedura penala ulterior aparitiei Legii nr.43/2000) a extins competenta folosirii investigatorilor sub acoperire si la alte tipuri de infractiuni (coruptie, spalare de bani, spalare de bani, trafic de persoane, terorism).

- infractiunea nu poate fi descoperita sau suspectii nu pot fi identificati prin alte mijloace. In cazul infractiunilor privind traficul dr droguri, sunt rare situatiile in care sesizarea organelor de cercetare penala se face prin plangere sau denunt, intrucat in cazul acestor tipuri de infractiuni, partile implicate nu au niciun interes sa se denunte una pe alta, astfel ca trebuie gasite alte mijloace prin care infractiunea sa poata fi descoperita sau suspectii sa poata fi identificati, unul dintre aceste mijloace fiind chai folosirea investigatorului sub acoperire. Pentru a fi utilizati investigatorii sub acoperire, este necesar ca din informatiile avute la dispozitie sa rezulte ca nu exista alte ai, metode sau mijloace prin care infractiunea sa poata fi descoperita sau suspectii sa poata fi identificati.

Se pune intrebarea ce se intampla in situatia in care aceste infractiuni puteau fi descoperite sau suspectii puteau fi identificati prin alte mijloace si totusi sunt folositi investigatori sub acoperire: mai sunt valabile actele intocmite de acestia?

S-a considerat ca daca se dovedeste ca infractiunea putea fi descoperita fara a fi folositi investigatori sub acoperire, actele intocmite de investigatorul sub acoperire trebuie inlaturate din cauza, intrucat nu este indeplinita una din conditiile necesare pentru autorizarea folosirii investigatorilor sub acoperire. S-a apreciat ca se impune modificarea textului legal in sensul de a permite folosirea investigatorilor sub acoperire inca de la inceput, in acele situatii in care timpul nu ar permite desfasurarea investigatiei dupa metodele clasiec sau cand aceasta nu poate asigura secretizarea investigatiei[8].

- scopul folosirii investigatorilor acoperiti este de a desfasura activitati pentru descoperirea faptelor, identificarea autorilor si obtinerea mijloacelor de proba. Aceasta conditie, care este enuntata expres in lege, creeaza pe de-o parte, cadrul limitative in care pot fi utilizati investigatorii acoperiti, iar, pe de alta parte, instituie cadrul sarcinilor si atributiilor cu care sunt abilitati investigatorii acoperiti. Cadrul limitativ al utilizarii investigatorilor acoperiti este dat de faptele ce au ca obiect traficul si consumul illicit de droguri, iar acestia pot desfasura numai activitatile necesare in vederea descoperirii faptelor, identificarii autorilor si obtinerii mijloacelor de proba. Autorizarea se da pentru investigarea unui caz concret, iar investigatorului acoperit ii este interzis sa-si depaseasca competentele care i-au fost conferite. S-a considerat ca nu se poate o astfel de autorizatie in alt scop decat cel prevazut de lege[9].

Procedura autorizarii folosirii investigatorilor sub acoperire trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:

- existenta unei cereri de autorizare. Cererea de autorizare poate fi facuta de catre organul de cercetare specializat in combaterea traficului de droguri, iar aceasta trebuie sa imbrace forma scrisa. S-a considerat ca aceasta trebuie sa contina: numele institutiei emitente, numarul dosarului, imprejurarile din care rezulta existenta conditiilor pentru autorizare, datele si indiciile privitoare la faptele si persoanele fata de care exista exista presupunerea ca au comis infractiuni incriminate de Legea nr.143/2000, care anume infractiuni se prefigureaza a se comite ori care s-au savarsit, descrierea motivelor pentru care nu este posibil ca faptele ilicite ori autorii sa fie descoperiti prin alte cai, mijloace si metode, in ce consta identitatea acoperita a investigatorului, activitatile propriu-zise pe care urmeaza sa le desfasoare investigatorul acoperit si durata necesara folosirii investigatorilor acoperiti. Chiar daca legea nu prevede, s-a considerat ca trebuie comunicate si actele premergatoare efectuate in cauza respectiva, pentru ca procurorul sa poata lua o decizie in cunostinta de cauza[10].

REFERAT: Drept constitutional - subiecte si raspunsuri pentru examen REFERAT: Omisiunea sesizarilor organelor judiciare - arte 263 Cod penal

Autorizarea folosirii investigatorului acoperit revine in exclusivitate procurolului, insa aceasta nu este conditionata de existenta unei cereri din partea organului de cercetare penala. Astfel, procurorul poate da o asemenea autorizatie si in lipsa unei cereri exprese din partea organului de cercetare penala.

- actul de autorizare a folosirii investigatorilor acoperiti. In legatura cu acest act, legea prevede doar imprejurarea ca trebuie sa fie in forma scrisa, fara a se face referire la denumirea sa ori la continutul acestuia[11]. In conformitate cu dispozitiile art. 224 alin. 2) din Codul de procedura penala, procurorul se pronunta asupra autorizarii folosirii investigatorului sub acoperire prin “ ordonanta motivata”. Intrucat nu se prevede actul prin care procurorul se pronunta in cazul in care respinge cererea de autorizare a folosirii investigatorului sub acoperire, astfel ca, in aceasta situatie, s-a considerat ca, in conformitate cu art. 203 alin 1 C. proc. pen., procurorul este obligat sa emita o rezolutie motivata[12]

Actul prin care se autorizeaza folosirea investigatorilor sub acoperire trebuie sa cuprinda urmatoarele elemente: data si locul intocmirii; numele, prenumele si calitatea celui care o intocmeste; cauza la care se refera; obiectul actului, temeiul legal al acestuia, indiciile temeinice si concrete care justifica masura si motivele pentru care este necesara; activitatile pe care le poate desfasura investigatorul sub acoperire; persoanele fata de care exista presupunerea ca au savarsit o infractiune; identitatea sub care investigatorul sub acoperire urmeaza sa desfasoare activitatile autorizate; alte mentiuni prevazute de lege; semnatura celui care a intocmit-o.

- durata autorizarii. In conformitate cu dipozitiile art. 21 alin. 2) din Legea nr. 43/2000 si ale art. 224 indice 2 alin. 2) C. proc. pen., autorizarea este data pentru o perioada de cel mult 60 de zile, astfel ca ea poate fi emisa si pentru o perioada mai scurta, in functie de circumstantele cuzei. Calculul duratei de 60 de zile se face cu aplicarea regulilor prevazute in art. 186 alin. 1 si 2 din C. proc. pen., “ la calcularea termenelor pe ore sau pe zile nu se socoteste ora sau ziua de la care incepe sa curga termenul, nici ora sau ziua in care acesta se implineste”. Intrucat legea nu stabileste modul de calcul –pe zile “libere” sau zile “pline”- se aplica regulile generale prevazute in Codul de procedura penala.

Potrivit art. 21 alin. 2) din Legea nr. 43/2000 aceasta autorizare poate fi prelungita pentru motive temeinic justificate, fiecare prelungire neputand depasi 30 de zile. Prelungirea duratei autorizarii se face in aceleasi conditii precum acordarea autorizatiei initiale, pentru motive temeinic justificate. Legea nr. 143/2000 nu limiteaza numarul prelungirilor, ci prevede numai durata acestora. Codul de procedura penala insa prevede ca durata totala a autorizarii, in aceeasi cauza si cu privire la aceeasi persoana, nu poate depasi 1 an. Actul prin care se autorizeaza prelungirea folosirii investigatorilor acoperiti, cuprinde si mentiunile privind durata pentru care s-a acordat prelungirea respectiva, precum si motivele prelungirii.

Legea nr. 43/2000 nu numai ca a introdus in legislatia procesual penala din tara noastra o noua institutie, cea a investigatorului sub acoperire, ci introduce si un nou concept, si anume colaborator al investigatorului sub acoperire.

Potrivit art. 22 din aceasta lege, politistii din formatiunile de specialitate, care actioneaza ca investigatori acoperiti, precum si colaboratorii acestora pot procura droguri, substante chimice esentiale si precursori, cu autorizarea prealabila a procurorului, in vederea descoperirii activitatilor infractionale si a identificarii persoanelor implicate in astfel de activitati. Asadar, si in cazul colaboratorilor investigatorului sub acoperire este necesara o autorizare din partea procurorului, care poate fi obtinuta in acelesi conditii ca pentru investigatorului sub acoperire.

S-a sustnut ca, prin intoducerea in Codul de procedura penala a art. 224 indice 1 alin. 2) privind investigatorii sub acoperire, dispozitiile art. 22. alin. 1) din Legea nr.43/2000 privind colaboratorul investigatorului sub acoperire sunt implicit abrogate. Acest punct de vedere nu a fost insa impartasit deoarece, in primul rand, art. 224 indice 1 alin. 2) C. proc. pen. Prevede doar cine poate fi investigator sub acoperire, notiunile de investigator sub acoperire si cea de collaborator al investigatorului nefiind identice, iar in al doilea rand, faptul ca in Codul de procedura penala nu s-a reglementat institutia colaboratorului investigatorului sub acoperire nu poate conduce la concluzia ca in acest mod s-au abrogate dispozitiile dintr-o lege speciala ce reglementeaza institutia investigatorului sub acoperire[13].

1.2.Livrarea supravegheata

O metoda specifica folosita de politie pentru depistarea traficantilor o constituie “livrarea controlata”, cand drogurile sunt lasate intentionat sa treaca prin filtrele organelor de control, pentru ca, prin urmarirea persoanelor care le transporta, sa se ajunga in final la marii traficanti sau la alte persoane implicate, la retelele si filierele organizate de acestia, la mijlocele si metodele folosite[14].

Astfel, conform art. 20 din Legea nr 43/2000, Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie poate autoriza, la soliictarea institutiilor sau organelor legal abilitate, efectuarea de livrari supravegheate, cu sau fara substituirea totala a drogurilor sau a precursorilor.

Livrarea supravegheata este definita de lege si consta in metoda folosita de institutiile sau organelle legal abilitate, cu autorizarea si sub controlul procurorului, care permite trecerea sau circulatia pe teritoriul tarii de droguri sau precursori, suspecti de a fi expediati illegal, sau de substante care au inlocuit drogurile ori precursorii, in scopul descoperirii activitatilor infractionale si al identificarii persoaneleor implicate in aceste activitati. Asa cum rezulta din definitia livrarii supravegheate, scopul acestei institutii de drept procesual penal este acela de a descoperi intreaga retea de traficanti, incepand de la cultivator, producator si pana la distribuitor, cumparator si consumator.

Livrarile supravegheate trebuie sa indeplinesca urmatoarele conditii:

- existenta unei cereri din partea unor institutii sau organe legal abilitate. Conform legii, institutiile sau organelle abilitate care pot formula astfel de cereri sunt: structurile specializate din cadrul Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, Inspectoratul General al Politiei Romane, Inspectoratul General al Politiei de Frontiera si Autoritatea Nationala a Vamilor[15].

- autorizarea procurorului. Livrarile supravegheate pot fi autorizate numai de catre un procuror din cadrul Directiei de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism, directie ce functioneaza ca o structura cu personalitate juridica, specializata in combaterea infractiunilor de criminalitate organizata si terrorism, in cadrul Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie.

Pentru obtinerea autorizatiei sunt necesare urmatoarele date: solicitarea de efectuare a unei livrari supravegheate venita din partea unor autoritati straine competente, a Directiei Generale a Vamilor sau propuneri ale organelor de politie care doresc o livrare supravegheata de droguri; date referitoare al tipul si la cantitatea de drog ce face obiectul acestei masuri; data la care transportul urmeaza sa intre in Romania si, eventual, punctual de trecere a frontierei folosit; mijlocul de transport si ruta de deplasare propusa; date despre suspectii implicati in transportul de droguri ce face obiectul livrarii supravegheate; numele ofiterilor de politie care coordoneaza activitatea, precum si ale eventualilor functionari straini care participa la actiune pe teritoriul Romaniei; date referitoare la politistii sub acoperire sau straini sau la informatorii care, eventual,sunt infiltrati in caz, in situatia in care legea permite.

- existenta unui control al procurorului. Toate livrarile supravegheate se fac sub controlul direct al procurorului din cadrul D.I.I.C.O.T., pe toata durata desfasurarii acestei actiuni, care coordoneaza intregul colectiv de specialisti.

Pentru a se realiza scopul livrarii supravegheate, se for efectua activitati de filaj, iar “marfa” se va urmari pe intreg cuprinsul tarii, pana la iesirea din tara, unde va fi preluata de organele abilitate straine, care vor continua urmarirea acesteia pana la destinatie. Este de preferat ca, in cazul in care punctual final al operatiunii nu este in Romania, sa nu se intervina pentru confiscarea drogurilor, numai in situatii extreme, cand exista riscul major de pierdere a transportului. Se va proceda in acest mod, deoarece scopul pentru care se organizeaza aceste livrari supravegheate este sa fie identificata si prinsa intreaga retea infractionala. Daca punctual final al livrarii supravegheate este Romania, se va organiza prinderea in flagrant a participantilor la activitatea infractionala[16]

- efectuarea unor astfel de actiuni cu sau fara substituirea totala a drogurilor ori a precursorilor. Asadar, livrarile supravegheate, in functie de particularitatile concrete ale fiecarui caz in parte, sunt de 2 feluri:

a) cu substituirea totala sau partiala a drogurilor ori a precursorilor. In aceasta situatie, drogurile sau precursorii sunt inlocuiti total sau partial cu alte produse de catre persoanele implicate in livrarile supravegheate, atunci cand exista riscul sa se piarda urma transportului sau drogurile sa nu ajunga la destinatie, urmand a se aprecia acest lucru de la caz la caz.

b) fara substituirea drogurilor ori a precursorilor. In acest caz, drogurile sau precursorii care fac obiectul livrarii supravegheate sunt lasati asa cum sunt, expedierile ilicite fiind autorizate si interceptate de organele abilitate in acest sens de lege.

Reezultatele obtinute in cazul livrarii supravegheate vor fi consemnate de catre organul care a efectuat operatiunea intr-un referat sau raport cu propuneri corespunzatoare, care va fi inaintat procurorului si in care se vor face precizari cu privire la punctual de iesire din tara a transportului, cantitatea de droguri si tipul drogurilor sau precursorilor care au parasit teritoriul Romaniei si daca au existatincidente pe parcursul desfasurarii operatiunii[17].

1.3. Supravegherea sistemelor de telecomunicatii si informatii

In vederea descoperirii activitatii infractionale, a identificarii persoanelor implicate si a obtinerii mijloacelor de proba, Legea nr.43/2000 privind combaterea traficului si a consumului illicit de droguri permite interceptarea sistemelor de telecomunicatii si informatice in anumite situatii si conditii. Astfel, conform art. 23 din lege, cand sunt indicii temeinice ca o persoana care pregateste comiterea unei infractiuni dintre cele prevazute in lege sau care a comis o asemenea infractiune foloseste sisteme de telecomunicatii sau informatice, organul de urmarire penala poate, cu autorizarea procurorului, sa aiba acces pe o perioada determinata la aceste sisteme si sa le supravegheze. Exista reglementari asemanatore si in Codul de procedura penala. (art. 91 indice 1-91 indice 5).

Avand in vedere dispozitiile cuprinse in Legea nr. 143/2000, precum si cele cuprinse in Codul de procedura penala, pentru interceptarea sistemelor de telecomunicatii si informatice este necesara indeplinirea urmatoarelor conditii:

- formularea unei cereri in acest sens. Din interpretarea dispozitiilor art.23 alin. 1) din Legea nr. 143/2000, ar rezulta ca cererea pentru supravegherea sistemelor de telecomunicatii si informatice trebuie formulata de organele de urmarire penala, in timp ce dispozitiile art. 91 indice 1 alin. 1) C. proc. pen. Prevad ca cererea se formuleaza de procuror. In prezent, avand in vedere dispozitiile din Legea nr. 281/2003, cererea trebuie facuta de catre procurorul care efectueaza sau supravegheaza urmarirea penala[18].

Cererea trebuie sa cuprinda urmatoarele elemente: denumirea institutiei emitente; numarul dosarului; data formularii cererii; aratarea motivelor de fapt si de drept pentru care este necesara interceptarea sistemelor de telecomunicatii si informatice; detele 5i indiciile temeinice privind pregatirea sau savarsirea unei infractiuni in legatura cu drogurile.

- infractiunea care se pregateste a fi comisa sau care a fost comisa sa fie una din cele reglementate de Legea nr. 143/2000. Aceasta conditie rezulta din dispozitiile art. 23 din Legea nr. 143/2000: “..pregateste comiterea unei infractiuni dintre cele prevazute de prezenta lege sau care a comis o asemenea infractiune”.

Art. 91 indice 1 alin. 2) C. proc. pen., care a fost introdus in Codul de procedura penala ulterior aparitiei Legii nr.143/2000, prevde ca “interceptarea si inregistrarea convorbirilor sau comunicarilor effectuate prin telefon sau prin orice mijloc de comunicare pot fi autorizate in cazul infractiunilor contra sigurantei nationale prevazute de Codul penal si de alte legi speciale, precum si in cazul infractiunilor de stupefiante, trafic de arme, trafic de persoane, acte de terorism, spalare de bani, falsificare de moneda sau de alte valori, in cazul infractiunilor prevazute de Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie, cu modificarile si completarile ulterioare, in cazul unor infractiuni grave ori al infractiunilor care se savarsesc prin mijloace de comunicare electronica”.

- interceptarea si inregistrarea se impun pentru stabilirea situatiei de fapt ori pentru ca identificarea sau localizarea participantilor nu poate fi facuta prin alte mijloace ori cercetarea ar fi mult intarziata. Asadar, doar daca sunt indeplinite aceste conditii se poate autoriza interceptarea sistemelor de telecomunicatii si informatice ale suspectilor, si nicidecum in toate cazurile privind traficul de droguri.

- autorizarea interceptarii sistemelor de telecomunicatii si informatice. Cu toate ca Legea nr.143/2000 prevede ca autorizarea acestor sisteme se face de catre procuror, ca urmare a modificarilor legislative intervenite intre timp, in prezent, autorizarea interceptarii sistemelor de telecomunicatii si informatice se acorda de catre judecator, conform art. 91 indice 1 alin. 1) C. proc. pen.

Competenta de a acorda aceste autorizatii revine presedintelui instantei care ar fi competenta sa judece cauza in prima instanta sau de la instanta corespunzatoare in grad acesteia in a carei circumscriptie se afla sediul parchetului din care afce parte procurorul care efectueaza sau supravegheaza urmarirea penala. In cazul in care presedintele lipseste, autorizatia se da de catre judecatorul desemnat de catre acesta printr-o decizie a presedintelui.

- durata autorizarii. In conformitate cu art. 91 indiec 1 alin. 3) C. proc. pen., autorizatia se da pentru durata necesara interceptarii si inregistrarii, dar nu mai mult de 30 de zile. Autorizatia poate fi reinnoita, fie inainte, fie dupa expirarea celei anterioare, in aceleasi conditii, pentru motive temeinic justificate, insa fiecare prelungire nu poate depasi 30 de zile.

Durata totala a interceptarilor si inregistrarilor autorizate, cu privire la aceeasi persoana si aceeasi fapta, nu poate depasi 120 de zile, conform art. 91 indice 1 alin. 5) C. proc. pen..

1.4. Procurarea de droguri, substante chimice esentiale si precursori

Pentru a patrunde in lumea traficantilor, trebuie intreprinse o serie de masuri care sa convinga persoanele cu care intra in contact organele de cercetare penala ca acestia sunt, la randul lor, traficanti ori consumatori de droguri.

Potrivit art. 22 din Legea nr. 143/2000, politistii din formatiunile de specialitate, care actioneaza ca investigatori acoperiti, precum si colaboratorii acestora pot procura droguri, substante chimice esentiale si precursori, cu autorizarea prealabila a procurorului, in vederea descoperirii activitatilor infractionale si a identificarii persoanelor implicate in astfel de activitati.

Pentru ca organul de urmarire penala sa poata procura droguri, substante chimice, esentiale si precursori, trebuie indeplinite urmatorele conditii:

- persoana care procura astfel de substante trebuie sa aiba calitatea de investigator acoprit sau de colaborator al acestuia. Asa cum rezulta din textul de lege, doar doua categorii pot procura in mod legal droguri, substante chimice, esentiale si precursori de la traficanti.

Prima categorie se rfera la politistii care fac parte din formatiunile speciale de crima organizata si care au, in acelasi timp, si calitatea de investigatori acoperiti.

Cea de-a doua categorie de persoane se refera la colaboratorii investigatorului acoperit. Nu este necesar ca acestia sa fie tot politisti din cadrul formatiunii de crima organizata, aceasta calitate putand-o avea orice persoana, inclusive unii dintre traficantii sau consumatorii de droguri[19].

- autorizarea prealabila a procurorului. Pot fi procurate droguri, substante chimice, esentiale si precursori doar in situatia in care investigatorul sub acoperire sau colaboratorul acestuia este autorizat in acest sens de procurorul care efectueaza urmarirea penala. Autorizatia se emite de procuror inainte de procurarea drogurilor sau a altor astfel de substante, de regula odata cu autorizarea investigatorului sub acoperire, dar aceasta poate fi data si separate,in special in cazul colaboratorilor investigatorului acoperit.

- scopul procurarii unor astfel de substante este acela de a descoperi activitatile infractionale si de a fi identificate persoanele implicate in traficul de droguri.

In situatia in care infractiunea a fost descoperita ori traficantii au fost identificati prin alte mijloace, nu poate fi autorizata o astfel de activiate, instanta de judecata avand obligatia sa verifice toate aceste aspecte, iar in cazul in care nu sunt respectate toate conditiile aratate mai sus, trebuie sa inlature aceste probe din dosar[20].

1.4. Alte metode folosite

Pentru depistarea traficului de stupefiante se efectueaza supravegheri si verificari, verificari de registre, corespondente si evidente financiar contabile, inclusive cele pe suport informatic, care ar putea avea legatura directa sau indirecta cu bunurile importate, exportate sau tranzitate pe teritoriul national. De asemenea, se efectueaza supravegherea si verificarea operativa a cladirilor, terenurilor, unde ar putea sa se gaseasca stupefiante sau precursori, precum si prelevarea de probe in vederea identificarii si expertizarii bunurilor ce au facut obiectul operatiunilor vamale[21].

Pentru depistarea traficantilor se apeleaza si la ceea ce este denumit “urmarirea zborurilor sensibile”, adica a acelora despre care se detin informatii ca sunt folosite pentru transportul unor produse si stupefiante, ascunse in diferite locuri de pe aeronave. In aceasta situatie, controlul se va efectua atat asupra calatorilor, personalului navigant si a bagajelor acestora cat si asupra aeronavei, verificandu-se cu atentie toate locurile posibile de ascundere a stupefiantelor, folosindu-se specialisti care cunosc caracteristicile tehnice de constructie ale aeronavei[22].

§2. METODE TEHNICO-STIINTIFICE DE DEPISTARE

2.1. Dispozitivele cu raze X/Y

Stupefiantele pot fi detectate cu ajutorul unor dispozitive care folosesc proprietatile razelor X sau Y. Cel mai adesea, aparatura cu raze X este folosita in aeroporturi pentru a verifica contiuntul unor bagaje considerate suspecte. Imafinile realizate sunt transmise pe un ecran de unde sunt prelucrate si analizate de personalul de specialitate.

Si aparatura cu raze Y este deosebit de utila in depistarea drogurilor fiind utilizat in acest sens un foarte performant sistem de detectie pe baza de raze Y, numit Gama Radiographic Detection System. Sistemul este destinat verificarii camioanelor, containerelor cargo si vehiculelor de pasageri, pentru descoperirea produselor de contrabanda si a explozibililor.

Cu ajutorul GaRDS se pot surprinde imagini din orice parte a containerului, pot fi verificate in jur de 30 de camioane pe ora. Sistemul este operabil si in conditii meteo dificile[23].

2.2. Aparatura de examinare neutronica

Depistarea stupefiantelor se poate face si prin examinare neutronica, in acest scop este folosit un aparat de fotografiat special, care poate penetra obiectele metalice. Astfel, pot fi detectate stupefiantele ascunse in continere metalice sau in alte obiecte confectionate din materiale opace. Neutronii sunt absorbiti mai repede de substante organice sau de elementele mai usoare decat metalele. Pentru ca drogurile sunt alcatuite din atomi mai “usori” acestea sunt observate rapid prin intermediul unor radiografii neutronice[24].

2.3. Radarele

Radarul este un sistem de detectie folosit pentru a localiza si identifica obiectele aflate la o anumita distanta. Semnalele radar se “ciocnesc” de obiectele pe care le intalnesc in raza lor de actiune si sunt reflectate catre sursa. Acest system poate determina o serie de proprietati ale obiectelor, cum ar fi distanta, viteza si directia de deplasare, precum si forma lor.

Un radar este format din patru componente principale: un transmitator, o antena, un receptor si un monitor. Transmitatorul produce semnale sub forma de radiatie electromagnetica, dupa care tot ea preia semnalele-ecou pe care le transmite receptorului. Acesta din urma analizeaza semnalele si reda rezultatele pe monitor. Cu ajutorul radarului pot fi interceptate transporturile clandestine aeriene, maritime si rutiere, constituind un ajutor pretios pentru fortele de ordine in combaterea traficului illicit de stuprfiante[25].

2.4. Avioanele AWACS

O alta metoda de descoperire a stupefiantelor este oferita de avioanele AWACS, numite si E-3 Sentry. Aceste avioane au fost proiectate pentru supraveghere, identificare, controlul armamentului, coordonarea operatiunilor militare si pentru comuncatii. E-3 Sentry este un Boeing commercial 707/320modificat, cu un radar sub forma de cupola, care se roteste pentru a recepta informatii de pe suprafata analizata.Radarul are un diametru de 9,1 metrii, grosimea de 1,8 metrii si este tinut la o inaltime de 3,3 metrii desupra fuselajului. Acesta permite supravegherea suprafetei terestre dar si a spatiului aerian,pana in stratosfera, avand o raza de actiune de peste 320 km pentru obiectivele care zboara la joasa altitudine, iar pentru aeronavele care ajung la altitudini mai mari, aceasta raza de actiune depaseste 400 km.

Combiinat cu un subsistem electronic de identificare, radarul E-3 poate detecta, identifica si urmari aeronave inamice sau inoffensive, eliminand ecourile care de obicei deruteaza alte aparate radar traditionale.

Avioanele AWACS sunt folosite de agentiile guvernamentale americane in operatiunile antidrog, datorita faptului ca radarele acestora pot vedea sub un unghi de 360 de grade. Astfel pot fi detectate avioanele mici care transporta ilegal stupefiante, care zboara de obicei la joasa altitudine pentru a evita surprinderea lor de aparatele radar obisnuite. De asemenea, pot fi identificate si urmarite simultan aeronave si nave maritime sau fluviale, contribuind [26]la limitarea activitatilor de contrabanda.

2.5. Satelitii

Pentru interceptarea transporturilor clandestine de stupefiante sunt utilizati satelitii artificiali lansati pe orbita Pamantului.

Perfectionarea tehnicii de telecomunicatii cu ajutorul satelitilor a permis extinderea aplicatiilor sale practice,de o larg raspandire bucurandu-se in prezent teledetectia spatiala, care s-a dezvoltat gratie progreselor realizate in domeniul aparaturii optice de fotografiere de la distante mari, peliculelor fotografice, camerelor de filmat, sistemelor radar de dimensiuni mici si sistemelor automate de inregistrare si transmitere a datelor de la bordul satelitilor.

Avantajele teledetectiei spatiale fata de teledetectia aeriana obtinuta cu ajutorul avioanelor constau in obtinerea de imagini ale unor suprafete mult mai mari, precum si posibilitatea de a furniza imagini al aceleiasi suprafete de teren la intervale scurte de timp, ceea ce permite urmarirea evolutiei in timp a unui anumit eveniment.

Cele mai mari culture de plante din care se obtin droguri se gasesc in zone greu accesibile, cum sunt de exemplu in Thailanda, Birmania si Laos, precum si pe continentele sud-american si African.

Unica modalitate de a descoperi culturile ilegale din aceste perimeter precum si transportul acestora pe pietele de desfacere este aceea a folosirii satelitilor de supraveghere, insa depistarea acestora de multe ori nu are o finalitate practica deoarece intins pe suprafata teritoriilor, lungimea frontierelor maritime sau terestre nu permit autoritatilor sa intervina pentru a distruge culturile clandestine si a-I trage la raspundere pe cei implicati in traficul de stupefiante[27].

2.6. Cainele detector de droguri

Drogurile si implicit traficantii pot fi descoperiti cu ajutorul cainelui detector de droguri (special dresat pentru depistarea stupefiantelor). De exemplu, la aeroportul Orly din Paris, primul caine coibanesc german dresat pentru a detecta cocaina, putea cerceta pasagerii si incarcatura unui avion in zece minute. Asadar in fata valizer, el le zgarie cu labele pe cele care contin droguri[28].

Relativ recent s-a impus necesitatea clasificarii teoretice si practice a expertizelor odorologice, odorologia fiind acea ramura a criminalisticii care se ocupa cu studierea sicercetarea urmelor de miros ce au legatura cu savarsirea unei fapte penale, provenite de la anumite substante, procese sau de la oameni.

Pentru identificarea locului unde se gasesc substante stupefiante si descoperirea persoanelor care le detin, se folosesc caini special dresati pentru depistarea drogurilor. Folosirea acestora in descoperirea si prelucrarea urmelor,si mai ales in examinarea comparata a mirosurilor ridicate si consrvate, este o practica destul de des folosita in depistarea stupefiantelor.

Pentru a fi eficienta, aceasta metoda trebuie utilizata cu operativitate, iar urmele de miros sa fie corect ridicate, conservate si analizate.

Cainii antidrog sunt folositi in special la urmatoarele activitati:

controlul autovehiculelor ale caror conducatori sunt semnalati ca se ocupa cu traficul de stupefiante;

controlul coletelor, pachetelor si sacilor postali din magaziile punctelor vamale, porturilor si aeroporturilor;

controlul navelor maritime intrate in porturile romanesti, a trenurilor ce intra sau tranziteaza teritoriul tarii;

controlul persoanelor care se prezinta in punctele pentru controlul trecerii frontierei si sunt suspecti pentru detinerea sau traficarea de stupefiante;

controlul unor trenuri pentru identificarea stupefiantelor ascunse;

efectuarea perchezitiilor domiciliare la locuintele si dependintele apartinand persoanelor suspectate ca detin stupefiante,etc.

In esenta principalele avantaje ale folosirii cainelui in cautarea, detectarea si semnalarea drogurilor sunt:

- posibilitatea efectuarii unui control riguros si rapid asupra autovehiculelor;

- posibilitatea cainelui de a patrunde in locuri unde omul nu poate sa ajunga fara sa produca modificari sau daune;

- rentabilitatea efectuarii controlului, atat la materialele containerizate, cat si la orice tip de material;

- se apreciaza ca un caine poate efectua in 30 de minute controlul a 400-500 de colete sau geamantane;

- eliminarea erorilor aproape in totalitate in cazul folosirii unui caine special antrenat;

- dotarea naturala a analizatorului olfactiv al cainelui.

Prin ajutorul pe care il ofera personalului vamal, politiei de frontiera si celorlalte organe judiciare in depistarea celor ce se ocupa cu traficul de stupefiante, cainele special dresat in acest scop a reusit sa se impuna rapid ca un eficient mijloc de lupta antidrog[29].

§3. IDENTIFICAREA TOXICOMANILOR

Pentru identificarea toxicomanilor in mod operativ, pana la efectuarea unei investigatii medico-legale, trebuie stiute urmatoarele:

a) cand se apropie momentul injectarii sau ingerarii, deci nevoia de drog, la toxicomani apar simptome ca lacrimari, curgeri nazale, dureri, mancarimi, caacaturi, staei de teama, transpiratii, frisoane, dilatarea pupilelor, irascibilitate, agitatie, nervozitate

b) toxicomanii aflati sub influenta stuprfiantelor sunt somnolenti, apatici, putin comunicativi, privesc in gol si se izoleaza pentru a “gusta placerea” stupefiantului

c) diversele obiecte aflate in preajma drogatului, asupra sa (pipe cu care s-a fumat, resturi de tigari, fiole groase, etc) sau mirosurile specifice ii pot trada pe cei care au consumat stupefiante

d) urmele lasate de instrumentele de administrare (intepaturi, cruste, cicatrici) pe membrele superioare sau inferioaresunt indicii ca este vorba de toxicomani, ceea ce presupune examinarea medicala.

De asemenea, identificarea toxicomanilor este posibila si pe baza registrelor aflate la proprietarii de farmacii si angajatii acestora; retetele cu timbru sec onorate de policlinici, spitale si farmacii in care, pentru aceeasi persoana, sunt trecute, la intervale de timp scurte, diagnostice diferite; carnetele de evidenta a retetelor cu timbru sec distribuite medicilor, care pot duce la descoperirea unor fictivitati si falsuri sau prescriei de stupefiante fara a fi necesare. Aceste nereguli pot fi depistate prin verificarea pe teren a datelor inscrise in carnetele respective.

Condicile de la camerele de garda ofera indicii despre persoanele de serviciu in ale caror schimburi consumul a fost mai mare, depistandu-se “bolnavii” ce frecventeaza mai des aceste locuri pentru a li se administra stupefiante, iar evidentele de la unitatile de interventie si salvare ajuta la identificarea persoanelor care solicita mai des interventia salvarii, acuzand dureri acute, urmarind sa li se administreze stupefiante[30].