Principiile care stau la baza incriminarii si sanctionarii faptelor grave contra pacii si omenirii

PRINCIPIILE CARE STAU LA BAZA INCRIMINARII SI SANCTIONARII FAPTELOR GRAVE CONTRA PACII SI OMENIRII

§. 1. LEGALITATEA INCRIMINARII SI LEGALITATEA PEDEPSEI [1]

Cu prilejul judecarii unor criminali de razboi in procesele de la Nürnberg si Tokyo, printre apararile formulate s-a sustinut si motivul ca judecata s-ar desfasura dupa reguli,si anume cele prevazute in statute, care nu existau la data savarsirii faptelor. Astfel, s-a obiectat ca procedandu-se in acest mod se incalca principiul legalitatii incriminarii si al legalitatii pedepsei, cat si principiul universal al neretroactivitatii legilor penale.

Acestea sunt motivele pentru care Tribunalele au respins aceste obiectii prin invocarea unor acte si reglementari juridice internationale, potrivit carora razboiul era considerat ,inca mai inainte de inceperea acestuia, drept crima internationala, iar o serie de fapte contra umanitatii savarsite pe timp de razboi erau de asemenea prevazute in reglementari juridice internationale anterior adoptate[2].

Dupa judecarea acelora care s-au facut vinovati de crime contra pacii si omenirii cu prilejul ultimei conflagratii mondiale, principiul legalitatii incriminarii si cel al legalitatii pedepsei au fost prevazute in mod expres in acte juridice internationale[3].

2. CARACTERUL UNIVERSAL AL REPRESIUNII PENALE IMPOTRIVA CELOR VINOVATI DE CRIME CONTRA PACII SI OMENIRII

Prin acest principiu se consacra dreptul unui stat de a pedepsi pe cei care au savarsit asemenea infractiuni chiar daca faptele nu au fost savarsite pe teritoriul sau ori impotriva sa ori a cetatenilor sai. Nu este necesar nici ca faptuitorul sa fie cetatean al respectivului stat ori rezident pe teritoriul sau.

§. 3. PRINCIPIUL NEACCEPTARII TEORIEI ACTULUI DE STAT SI AL ORDINULUI IERARHIC

Teoria actului de stat ca temei al imposibilitatii tragerii la raspundere penala a reprezentantilor unui stat se fundamenteaza pe ideea  unei suveranitati absolute[4].

Pornind de la aceasta idee, sustinatorii teoriei „actului de stat” au ajuns la concluzia ca o persoana fizica nu poate fi facuta raspunzatoare si supusa jurisdictiei unui alt stat, pentru fapte ori acte savarsite ori indeplinite, din insarcinarea ori cu incuviintarea autoritatilor competente ale statului pe care el il reprezinta, deoarece actul sau este un „act de stat”.

Teoria „actului de stat” acceptata fara rezerve ar transforma dreptul international intr-o forma fara fond si l-ar face total ineficient, motiv pentru care nu este acceptata.

Nici ordinul superiorului ierarhic nu poate fi invocat pentru inlaturarea raspunderii penale a celor care au savarsit infractiuni contra pacii si omenirii[5].

Tribunalele de la Nürnberg si Tokyo au respins insa in mod expres aceasta scuza, precizand ca imprejurarea ca o fapta a fost comisa in conformitate cu un ordin superior primit de faptuitor, in conditiile in care era evident caracterul lui criminal, poate avea cel mult relevanta unei circumstante atenuante. In cazul infractiunilor internationale, cum sunt si infractiunile contra pacii si omenirii, ordinul superiorului nu poate fi niciodata invocat[6]. Se admite totusi, ca in situatii de exceptie, concrete, ordinul superiorului poate inlatura raspunderea penala, daca se face dovada ca acel care a savarsit fapta, executand astfel un ordin ierarhic superior, s-a aflat in imposibilitatea de a se sustrage executarii (constrangerea fizica sau morala)[7].

§. 4. IMPRESCRIPTIBILITATEA INFRACTIUNILOR CONTRA PACII SI OMENIRII

Infractiunile contra pacii si omenirii nu sunt prescriptibile nici sub aspectul raspunderii penale, nici sub aspectul executarii pedepselor, asa cum sunt celelalte infractiuni.

Imprescriptibilitatea crimelor contra pacii si omenirii s-a stabilit prin Conventia adoptata de Adunarea Generala a O.N.U. la 26 noiembrie 1968[8].

Codul penal roman prevede in art. 121 alin. 1 ca prescriptia nu inlatura raspunderea penala in cazul infractiunilor contra pacii si omenirii, si, tot astfel, in art. 125 alin. 2 se prevede ca prescriptia nu inlatura executarea pedepselor pronuntate pentru infractiuni contra pacii si omenirii.