Semnatura ca obiect al cercetarilor criminalistice

SEMNATURA CA OBIECT AL CERCETARILOR CRIMINALISTICE

Conform definitiei DICTIONARULUI EXPLICATIV AL LIMBII ROMANE,semnatura este ,,numele unei persoane scris de propria sa mana sub textul unui act special, al unei scrisor i”.

Semnatura de tip grafic reprezinta mai mult un mijloc de atestare a identitatii persoanei, fiind o manifestare de vointa a scriptorului in vederea aparitiei, modificarii sau stingerii unui raport juridic.

Individualitatea semnaturii este una dintre proprietatile acesteia ce face posibila identificarea autorului si se bazeaza pe calitatea semnaturii de a fi proprie unei anumite persoane si in acelasi timp diferita de oricare alta. Dupa cum un om constituie o creatie unica printre semenii sai, la fel semnatura acestuia se va deosebi de semnaturile tuturor celorlalte persoane.

Inca din primele faze de formare, semnatura e bine particularizata datorita faptului ca reflecta caracterul individual al scrisului din care rezida. Acestor note grafice, puternic individualizate pe care semnatura le ,, mosteneste” inca de la inceput de la scris, vor aduce contributia originalitatea constructiilor induse de autor, modificarile survenite in urma exersarii repetate, starea psihico-fiziologica a autorului in timpul formarii deprinderii, influenta mediului extern.

Semnatura nu are un caracter individual. Ea are si proprietatea de a se mentine constanta in sensul ca grupul de particularitati care o definesc subzida timp indelungat in acelasi ansamblu. Aceasta insusire este denumita stabilitate.

Formarea stereotipului dinamic are drept consecinta automatizarea miscarilor scripturale, ceea ce face ca semnatura sa-si pastreze aceleasi caracteristici la fiecare executie. In acelasi timp se constata ca deprinderea formata manifesta mobilitate si elasticitate pentru a se putea mentine ca atare in conditile unor schimbari ale mediului intern si extern care se repercuteaza asupra sa [1].

Aceasta posibilitate determina fenomenul de variabilitate naturala a scrisului. Mecanismul semnaturii va reflecta tendinta generala a fenomenelor vietii de a nu se repeta mecanic sub nici o forma. Aceasta face ca semnaturile aceleiasi persoane sa prezinte intre ele unele deosebiri fiind imposibila executia a doua semnaturi identice. Acest aspect carcterizeaza chiar si semnaturile executate in serie (una dupa alta) sau la mici intervale de timp, e vorba de asa numita variabilitate de moment a semnaturii.

Dar automatizarea miscarilor prin care se realizeaza o semnatura nu va permite aparitia unor elemente total diferite de cele manifestate in mod obisnuit. Astfel, de exemplu, elementele constant unghiulare din alcatuirea unei semnaturi nu se vor transforma ca efect al unei variabilitati in semnele arcadate.

In privinta manifestarii variabilitatii este constatat faptul ca aceasta vizeaza mai mult anumite semne grafice decat altele. Actiunea variabilitatii nu vizeaza la fiecare executie toate caracteristicile definitorii ale semnaturii, ci doar o parte din acestea. Gratie acestei forme de manifestare, o semnatura va prezenta intodeauna o grupare de carcteristici operante, chiar daca ansamblul respectiv nu va avea de fiecare data aceeasi alcatuire.

Caracterul automat al gestului de a semna, schematizarea si prescurtarea pe care le induce actiunii, eliminanad tot ceea ce este de prisos pentru desfasurarea acesteia confera semnaturii insusirea de a reflecta naturaletea executiei.

Notiunea de naturalete inseamna toate atributele pe care le genereaza un act grafic liber, adica bazat pe deprindere consolidata in timp.

Naturaletea de executie a unei semnaturi nu trebuie confundata cu autenticitatea acesteia, notiune ce exprima calitatea unei semnaturi de a apartine in mod cert unei anumite persoane, insusirea de a fi proprie acelui individ si nu altuia.

In plan grafic, atributul autenticitatii s-ar putea traduce prin capacitatea oricarei semnaturi de a reda intr-o imagine aparent simpla, un grup de caracteristici, irepetabil in ansamblul sau, ce confera constructiei unicitatea sa inconfundabila.

Ca orice deprindere, gestul de a semna se desfasoara liber, cu spontaneitate, imprejurare ce imprima oricarei semnatura autentca, constituind un atribut esential al acesteia.