Tipologia investigarii ADN

Tipologia investigarii ADN. Prima prezentare a structurii ADN s-a facut in anul 1950 de catre James Watson si Francis Crick. Molecula de ADN este foarte mare fiind compusa din 4 tipuri de nucleotide: adenina, citozina, guanina si timina.

Clasificarea urmelor biologice:

- probe cu inalt grad de precizie in identificarea profilului ADN: sangele, lichidul seminal, saliva

- probe cu potential in definirea profilului ADN: fluidul vaginal, secretiile nazale, parul, bucati de carne, celule ale pielii, urina, parti de corp, oase

- probele cu potential in analizele ADN mitocondrial. Orice probe care nu se preteaza la alte analize, pot fi analizate prin analizele ADN mitocondriale.

Particularitati ale CFL. Obiectele sau suporturile purtatoare de urme biologice care se ridica in vederea analizarii ADN vor fi verificate pentru a fi puse in evidenta alte urme importante, cum ar fi urmele papilare. Pentru fiecare proba se va folosi un tip special de recipient care sa ofere o conservare optima si un transport sigur. Sangele lichid, tesuturile, organele sau oasele se containerizeaza si se refrigereaza in vederea transportarii in conditii optime. Petele de sange aflate pe obiecte vor fi uscate inainte de impachetat si trimise laboratorului. Parul trebuie colectat cu grija pentru a evita ruperea tijei sau atingerea radacinii, furnizoare de informatie genetica. Se folosesc manusi si pensete adecvate, acestea fiind curatate cu tampoane cu alcool.

Efectuarea expertizelor ADN. Se desfasoara prin 2 metode:

- analiza prin metoda enzimei de restrictie. Este necesara o cantitate suficienta de ADN ce este supusa izolarii si purificarii cu ajutorul unor detergenti si enzime cu mare specificitate, cum ar fi proteinaza K³.

- analiza prin metoda reactiei in lant a polimerazei (PCR). Avantajul acestei metode fata de metoda cu enzime de restrictie consta in sensibilitatea acesteia, putandu-se folosi o singura molecula de ADN pentru a fi amplificata.