Motivatia - orice act comportamental integrat are o anumita baza motivationala

Prin termenul de motivatie se desemneaza un intreg ansamblu de "entitati" psihice care reflecta oscilatiile, disonantele si deficitele ce apar in cadrul diferitelor componente ale sistemului personalitatii, determinand subiectul sa actioneze in directia inlaturarii lor si restabilirii echilibrului. Luata global, motivatia reprezinta, asadar, forta motrice interna a comportamentului si activitatii, conferindu-ne caracterul de fiinte active si relativ autonome.

Orice act comportamental integrat are o anumita baza motivationala, iar motivatia devine o lege generala de organizare a comportamentului. Elementul central al structurii motivationale este trebuinta.

Aceasta exprima nevoia puternic consolidata de ceva anume: hrana, apa, aer, odihna, miscare, adapost, informatie, frumos etc. Nesatisfacerea indelungata a unei trebuinte duce la perturbari majore ale echilibrului psihic al personalitatii. De aceea, trebuintele, prin actualizare, genereaza cele mai puternice motive sau mobiluri de actiune. Genetic, trebuintele umane se impart in doua grupe mari: primare sau innascute (aici intrand, in primul rand, trebuintele biologice si fiziologice) si secundare sau dobandite (aici intrand trebuintele de cunoastere, trebuintele estetice, trebuintele religioase, trebuintele morale). Luand drept criteriu urgenta si ordinea de satisfacere, A. Maslow a construit "piramida trebuintelor", larg acceptata in psihologie. In forma ei finala, piramida cuprinde 8 clase, care, in ordine, de jos in sus, sunt urmatoarele:

I - trebuinte biologice􀃎II-trebuinte de securitate 􀃎III - trebuinte de afiliere sociala 􀃎 IV - trebuintele Eului􀃎V - trebuinte de

autorealizare􀃎VI - trebuinte de cunoastere􀃎VII - trebuinte estetice􀃎VIII - trebuinte de concordanta.

Din analiza acestei piramide se degaja urmatoarele aspecte si relatii: 1) o trebuinta este cu atat mai improbabila, cu cat este mai continuu satisfacuta; 2) o trebuinta nu apare ca motiv decat daca cea anterioara ei a fost satisfacuta; 3) efectul perturbator al nesatisfacerii cronice a unei trebuinte este cu atat mai mare, cu cat trebuinta respectiva se situeaza mai aproape de baza piramidei; 4) activarea si satisfacerea trebuintelor se subordoneaza legii alternantei - o trebuinta odata satisfacuta se retrage, lasand locul alteia. Pe langa trebuinte, in alcatuirea sferei motivationale a omului intra alte doua componente: interesele si idealurile. Interesele realizeaza legatura noastra selectiva si relativ stabila cu diferite aspecte ale realitatii si domenii de activitate; idealurile reprezinta forta de proiectie si propulsie a etaloanelor si modelelor de devenire a propriei personalitati.

Dupa efectul in timp pe care il are satisfacerea lor, trebuintele pot fi impartite in pozitive, care contribuie la mentinerea echilibrului personalitatii sau la stimularea si mentinerea proceselor de dezvoltare, si negative, care determina degradari si tulburari serioase ale tabloului psihocomportamental (exemplu, trebuinta de alcool, trebuinta de droguri etc.).

Raportata la performanta activitatii, motivatia pune in evidenta o anumita intensitate optima - optimum motivational. In principiu, activitatile usoare si mai putin atragatoare prin continutul lor reclama o motivatie mai puternica, iar cele dificile si atractive prin continut reclama o stare de motivatie mai slaba.