Home - qdidactic.com
Didactica si proiecte didacticeBani si dezvoltarea cariereiStiinta  si proiecte tehniceIstorie si biografiiSanatate si medicinaDezvoltare personala
referate sanatateSanatatea depinde de echilibrul dintre alimentatie si activitatea fizica - Hipocrate





Medicina Medicina veterinara Muzica Psihologie Retete Sport


Psihologie


Qdidactic » sanatate & sport » psihologie
Psihanaliza si copilul



Psihanaliza si copilul





Francoise Dolto

"Psihanaliza si copilul"


Evolutia Instinctelor


Diferitele Stadii.

Fiecare instinct, pulsiune biologica primitiva, tine de un dat ce caracterizeaza toate manifestarile vietii: ritmul (alternare de faze de repaus si de excitatie). Fazele de repaus sunt numite "mute", fazele de excitatie corespund aparitiei impulsurilor. Faptul este valabil in aceeasi masura pentru foame si libido. Impulsurile instinctuale vor fi asadar supuse repetitiei.

Instinctele de conservare nu-si pot amana mult timp satisfacerea fara a pune in pericol insasi viata subiectului si din cauza aceasta energia pe care individul o desfasoara pentru potolirea lor nu poate fi orientata in alta directie.

Dimpotriva, instinctele sexuale pot fi intarziate si energia lor transformata in beneficiul altor activitati.

Am vazut ca din punct de vedere freudian sexual nu inseamna genital, iar calificativul de genital nu se refera decat la anumite manifestari ale sexualitatii, cele mai tarzii si mai implinite din dezvoltarea copilului ("cautarea placerii") apare insa foarte devreme.



Placerea pe care o provoaca excitarea ritmata a unei zone oarecare a corpului trebuie calificata drept sexuala, chiar daca nu tinde spre unirea a doi gameti. Intr-adevar, principiul pulsional care, in copilarie, are drept scop excitarea zonelor erogene, foarte numeroase (pot corespunde intregului corp), nu difera de cel care, mai tarziu, va fi legat de viata sexuala genitala a adultului si ale cari manifestari au ramas de neinteles pana la Freud.

Suptului propriu-zic (in afara alaptarii) ii urmeaza suptul degetelor, al tocului, al tigarii si sarutul, act hedonist caruia nu I se poate nega calificativul erotic.

Nu exista criteriu obiectiv mai bun al dezvoltarii fiintei umane decat criteriul afectiv - comportamentul individului in raport cu obiectivul iubirii sale.

Pentru a da nume acestor epoci succesive ale dezvoltarii individuale, Freud le-a ales pe acelea care evoca partea corpului asupra careia este efectiv centrat hedonismul momentului.

Motiv pentru care in psihanaliza distingem succesiv stadiile oral, anal, falic, numite deasemenea stadii pregenitale. Le succede o asa-zisa stare de latenta care, in regiunea noastra climatica, este plasata aproximativ intre 7 si 13 ani.

Urmeaza apoi pubertatea si, in sfarsit, stadiul genital propriu-zis care, in regiunile noastre, cunosc maxima inflorire in jurul varstei de 17-18 ani.

Istoricul acestor stadii de organizarea provizorie permite intelegerea bazelor comportamentului ulterior nu numai in cazul indivizilor considerati normali, dar si in cazul acelora care prezinta anomalii, de la simple ciudatenii pana la tulburari grave ale adaptarii la societate.

Stransa dependenta a dezvoltarii generale de dezvoltarea libidinala explica acest corolar ineluctabil al varstei adulte: o tulburare functionala in sfera genitala este in mod necesar legata de tulburari ale comportamentului afectiv si, invers, tulburari psiho-afective care sunt intotdeauna insotite de un comportament sexual caracteristic.

De aceea, in intricarea de simptome remarcata atunci cand subiectul bolnav vine la doctor, orice terapeutica avand in vedere contracararea sau diminuarea simptomului functional nu actioneaza decat ca un poliativ. Iar atitudinea afectiva a medicului ce calmeaza patern prin duritatea sa nelinistea nurala a bolnavului, nu actioneaza din punct de vdere psihic decat prin sugestie; daca aceasta atitudine poate inca parea singura posibila in multe cazuri prea grave sau prea vechi, nu trebuie sa ascundem ca eficacitatea sa terapeutica este factice.


Stadiul oral

Acesta este numele dat fazei de organizare libidinala care se intinde de la nastere pana la intarcare si care sta sub semnul zonei erogene bucale. (Am putea de asemena spune "stadiul bucal" cu conditii sa se retina ca este vorba de intreaga zona de "intretaiere" aerodigestiva (apucare cu buzele, cu dintii, gustare, deglutitie, emitere de sunete, aspiratie si expiratie a aerului . )). Nevoia fiziologica de a suge apare inca din primele ore ale vietii, desi satul, sugarul continua in timpul somnului sa-si suga buzele in timp ce aspectul sa exterior linistit si satisfacut exprima voluptatea.

Placerea suptului independenta de necesitatile alimentare este o placere autoerotica. Este tipul de placere narcisica primara, auto-erotism originar, subiectul neavand inca intuitia unei lumi exterioare, diferita de el. Daca I se ofera prilejul sa-si satisfaca aceasta placere, copilul se ataseaza de acest obiect ocazional; sanul sau biberonul cu care ii place atata sa se joac, chiar cand nu mai este lapte, pe care ii place sa le suga fara efortul aspiratiei sau al deglutitiei.

Copilul iubeste ca pe el insusi ceea ce i se pune in gura (sanul, tetina) si prin extensie (caci nu are intuitia limitelor propriului sa corp) pe mama sau pe doica intotdeauna legata in mod necesar de placerea suptului si cu care se identifica astfel. De altfel, toate momentele senzatiei de placere, astfel asociata acestor senzatii ea devine in intregime un obiect de iubire.

Incetul cu incetul copilul se identifica cu mama sa conform unui prim tip de relatie care va dainui, de altfel, toata viata, chiar dupa ce vor aparea altele. Acesta este stadiul oral in prima sa forma pasiva.

Apar apoi primele cuvinte care se cer recompensate de adulti si paralel cu ele dentitia, insotita de durere si care necesita o calmare prin muscare, inclusiv a sanului matern. De modul in care reactioneaza mama in aceste momente si de faptul daca intarcarea se face ca urmare a muscarii depinde modul de manifestare a viitoarei agresivitati a copilului. Daca intarcarea se face tarziu si brusc, copii raman legati de acest stadiu - copiii mari care isi sug degetele).

Formarea caracterelor egoiste de tip captativ se raporteaza la stadiul oral: in viata genitala, subiectul cauta, fara deosebire a priori de sex, afectiunea exclusiva a unei fiinte alese conform relatiei obiectuale orale. Aceasta va trebuie sa se comporte precum mama/doica subiectului si sa ofere confort pe toate planurile.

La nevrozatul pe care regresiunea libidinala il aduce la stadiul oral, identificarea inconstienta a subiectului cu obiectul face ca pierderea acestuia din urma sa antreneze nevoia de a muri - melancolia. La adultul sanatos care face o regresiune (obiectala nu libidinala), crizele de bulimie pot sa inlocuiasca actul sexual, iar anorexia mentala sa simbolineze refuzul sexualitatii.

Gandirea in stadiul oral.

Se stiu foarte putine despre aceasta in aceasta perioada din motive evidente insa se poate infera ca procesul mental imbraca aici forma onirica preudo-halucinatorie. Aceasta ipoteza rezulta din doua observatii: adultii psiho-nevrati ale caror simptome se raporteaza la acest stadiu prezinta halucinatii unde le apare in general obiectul iubirii, sugarii de cateva zile carora le este foame plang si cauta cu gura, intinzandu-si buzele, pentru a apuca sanul - pare a fi o halucinatie tactila.


Stadiul anal

Pentru copiii intre un an si trei ani, noua raporturi din zece cu adultii sunt hranirea si deprinderea curateniei sfincterelor.

Al doilea an de viata al copilului, fara a detrona complet zona erogena bucala, va da importanta zonei anale. Se poate remarca simtirea unei placeri nedisimulate o data cu eliberarea spontana a sfincterelor. Acum in functie de reactia de multumire sau nemultumire a mamei, daca copilul si-a murdarit sau nu scutecele, desi actul ramane in sine placut, apar sentimente contradictorii ce se asociaza cu prezenta mamei - este prima descoperire a unei situatii ambivalente.

A-si face nevoile atunci cand adultii o cer devine un mod de recompensare, din partea copilului pentru mama, iar acest control dobandit asupra propriilor sfincterelor dau copilului sentimentul de putere. Astfel a-si face nevoile la ore fixe dupa cum este indrumat reprezinta pentru copil o renuntare. Interdictia de a se juca cu propriile excremente in numele unui dezgust al adultilor represinta o noua renuntare. Insa el nu va renunta la o placere decat pentru o alta - imitarea adultului iubit.

Tipul de relatie inaugurat asupra excrementelor nu poate dusparea si astfel el se orienteaza asupra unor obiecte asupra carora, asa cum se intampla cu excrementele, numai, el copilul, are drept de a face orice. Apoi comportamentul se deplaseaza asupra jucatului in nisip si al balacitului in murdarie, apa noroi. Atitudinea adultului fata de aceste activitati determina din nou dezvoltarea ulterioara a copilului si consolideaza sentimentul de ambivalenta de la sfarsitul stadiului oral.

Astfel, in virtutea imitarii, el dezvolta o placere rautacioasa din a tipa, a lovi, a arunca obiecte cand observa ca atitudinea lui il nemultumeste pe adult. In acest mod imitarea reuseste.

Pentru o educatie corecta copilului vor trebui sa I se acorde ore zilnice in care, liber de orice constrangere parinteasca copilul va putea sa se joace oricat de brutal si de zgomotos ii va placea. In caz contrar in dezvoltarea ulterioara el va ramane legat de o nevoie permanenta de pedeapsa.

De stadiul anal se leaga formarea unor trasaturi de caracter de tipul constiinciozitatii, sobrietatii, spiritului de ordine, sau, in caz contrar se vor gasi aici indaratnicii, incapatanatii, exigenta in curatenie. Interesul mentru materiile fecale se va sublima la pictori, sculptori, colectionari, bancheri etc.

In ceea ce priveste iubirea este exprimata prin una din alternativele a domina sau a fi dominat, este important ca obiectul iubirii sa fie fie foarte slab, fie foarte puternic.

Gandirea in stadiul anal

Aceasta varsta, cea a initierii ambivalente, este sensibilizata la perceperea cuplurilor antagonice. Copilul va stabili cu ceea ce il inconjoara o serie de relatii calificate in functie de atitudinea obiectului fata de copil, dupa ce acesta l-a identificat cu ceva cunoscut. Totul este bun sau rau, iar ceea ce este rau este pedepsit, cu exceptia adultului in fata caruia cedeaza pentru ca are nevoie in fiecare moment de el. Observam aici o actiune de amanare a dorintelor; atunci cand privesc adultul, aceste pulsiuni si reactii vor fi deplasate asupra unor obiecte care il amintesc - cand procesul se produce prin asociere, suntem la sursa simbolismului, iar daca se produce prin reprezentare (papusa, animal), suntem la sursa fetisismului si a totemismului la copil.

Orientarea sentimentelor asupra obiectelor confera acestora o realitate subiectiva intrucat copilul nu are inca notiunea de obiectiv.

Se observa, asadar, in stadiul anal o gandire caracterizata de mecanisme de indentificare si de proiectie.


Stadiul falic

Inca din faza orala asistam la trezirea zonei erogene falice atat la baiat cat si la fata. Cauza ocazionala este poate excitarea naturala provocata de mictiune careia i se adauga atingerea repetata din timpul toaletei. Cel mai adesea aceasta masturbatie primara a sugarului este putin evidenta si inceteaza de la sine, pentru a nu mai reaparea decat in al treilea an de viata.

Masturbarea secundara apare o data cu disciplinarea sfincterului vezical. Interzicerea acestei masturbatii secundare determina in mare parte persistenta sau revenirea in timpul celei de-a doua copilarii a incontinentei urinare, insotind sau nu sugerea degetului mare.

Curiozitatea sexuala incepe insa dinaintea celui de-al treile an de viata. Ea urmareste mai intai sa afle de unde vin copiii. Intrebarea este de obicei evitata de adulti care vorbes de barza sau de magazin, dar copilul descopera destul de repede ca mama are burta mare inainte de nasterea unui fratior, apoi ca alapteaza.

Urmeaza apoi faza de ce-urilor si schitarea unor teorii variate in functie de cunostintele anatomice la aceasta varsta: conceptie digestiva; nastere prin defecatie cu rezerva unui rol patern neclar, dar probabil, rareori confirmat, inca mai rar declarat de adultul educator. Urmatoarea etapa este exprimata de intrebarea: ce diferenta exista intre un baiat si o fata? Si in acest caz adultii evita, de obicei, raspunsul. De aceea copilul incearca sa gaseasca de unul singur o explicatie. Una dintre aceste explicatii este legata de observarea faptului ca baietii "fac pipi din picioare", fetitele banuind ca le va creste si lor ceea ce acum le lipseste si se interpreteaza o superioritate a baiatului.

Baietii pana la varsta de cinci-sase ani cred ca si fetitele au penis, dar unul mai mic, insa chiar si dupa aceasta varsta cand observa ca fetele nu au asa ceva, continua credinta intr-o mama care are penis. Mamei nu-I poate lipsi ceea ce a dat. Fetelor le lipseste pentru ca mama lor le-a pedepsit.

Gandirea in stadiul falic

Cu cat copilul creste, cu atat mama se ocupa mai putin de el, ceea ce duce la dezvoltarea unor fantasme si masturbatii avand ca obiect pe mama. Apoi copilul observa activitatile mamei si mediteaza asupra cuvintelor care insotesc argumentarea lipsei tipului de a se ocupa de el. El rememoreaza cuvintele mamei intr-un mod ritmat, uneori cu voce tare, si il fac pe copil sa dobandeasca doua notiuni de importanta considerabila. Prin amanarle mamei cu "mai tarziu", "dupa ce mananci", "maine", copilul capata notiunea timpului chiar daca aceasta nu este inteleasa decat ca si amanare. Abia mai tarziu incepe sa perceapa notiunea de trecut dar fara utilizari corecte. Apoi copilul invata sa observe cauzele numeroase ale miscarilor si actelor adultului. Isi da seama ca acelasi obiect are mai multe intrebuintari si dezvolta astfel in sine nevoia de generalizare bazata pe cautarea numeroaselor motivatii legate de un singur obiect. "La ce foloseste asta?" devine laitmotivul sa in fata a tot ce-l intereseaza. Se rupe astfel pentru prima oara de interesul exclusiv pentru lucruri aflate in raport cu el insusi. Va veni o zi in care va intreba la ce foloseste penisul, iar nedumerirea in raport cu lipsa lui la fete poate duce la angoasa primara de castrare.

Dobandind mai multe cunostinte apare dorinta de a face "precum cei mari", iar aceasta dorinta naste ambitia de a compensa propria inferioritate prin ocolul pe care il reprezinta exploatarea practica a cunostintelor sale. Este fara indoiala baza afectiva a interesului crescand pe care individul il va aveal pentru a invata, a cunoaste si a valoriza "Cunoasterea".

O alta descoperire: a mortii. Urmarind animalele descopera moartea ca imobilitate. Ca si explicatie I se da faptul fie ca au fost batrane, fie ca in lupta cu altele au fost ucise si trage concluzia ca a ucide inseamna a imobiliza. De aceea se joaca de-a ucisul doar din ambitie si din atotputernicie sadica. A reduce la stadiul de lucru inanimat tot ceea ce misca, acesta este sensul uciderii.

Cerintele adultilor de "a fi cuminte" prin tacere si nemiscare, apoi concentrarea la scoala asupra unor activitati care cer nemiscare sunt rareori altceva pentru copilul cuminte decat mutilare dinamica, reducere la starea de obiect fecal, moarte impusa si indurata. Compulsiunile masturbatorii ritmate, ticurile, balbaielile, insomnia, enurezia, encoprezia sunt ultimele refugii ale libidoului acestui muribund social, supus toturii unei educatii perverse.

In ceea ce priveste sensul adevarat al mortii, copilul trebuie sa vada murind un animal sau o fiinta iubita pentru a intelege sensul absentei fara intoarcere, pierderea definitiva. Iar faptul ca adultul, care poate face atat de multe, nu poate impiedica moartea sau a-l aduce inapoi pe cel mort, il readanceste pe copil in misterul nasterii. Remarcati coincidenta cronologica dintre aparitia angoasei de castrare si descoperirea mortii.

Fata sau baiat, copilul pe care mama il neglijeaza - cel putin in ochii lui de mic despot indragostit - isi da seama ca nu constituie singura ei preocupare, nici unicul scop al activitatii ei. Are un rival in persoana tatalui, atunci cand nu sunt frati si surori, rival cu care desi era considerat pana acum o fiinta puternica, mama petrece timp bucuroasa, iar el, copilul, se loveste de "Du-te si joaca-te, lasa-ne". se poate spune ca fata este mai ascultatoare, mai putin agresiva si mai putin zgomotoasa decat baiatul. Inca incepand din stadiul anal si accenduindu-se in stadiul falic in ceea ce priveste jocul se observa adoptarea de comportamente sexuale conforme caracterelor specifice ale sexului aflate inca in stare incipienta pe plan genital.

Incepand cu trei ani si jumatate spre patru ani la fete, iar patru ani spre patru ani si jumatate la baieti copiii incep sa se poarte ca niste indragostiti fata de parintii de sex opus, insa acestia se simt neputinciosi in fata evidentei afectiuni pe care parintii si-o poarta unul altuia.


Urmeaza o alta intrebare: ce fac adultii impreuna? Acest mister al intimitatii parintilor se intalneste cu inca unul ramas fara raspuns: rolul tatalui in conceperea copiilor. Daca copilul doarme cu parintii in camera sau ii surprinde pe acestia in timpul actului sexual interpreteaza totul ca pe o lupta in care mama este infranta, poate chiar ucisa, sangele ciclului menstrual, atunci cand il vede, confirmandu-i ipoteza. Exista aici ceva ce ii depaseste puterea de intelegere si il umple de indoiala. El nu poate face nici legatura intre aceasta lupta si misterul nasterii.

Complexul oedipian va trebui sa se stinga prin inceputul dezvoltarii insusirilor corespunzatoare fiecarui sex, iar acest lucru este ajutat si de intrarea in activitate a perioadei de latenta.


Faza de latenta

Faza de lanteta, in mod normal "muta" sau aproape "muta", in privinta manifestarilor si a curiozitatilor sexuale, este folosita pentru dobandirea cunostintelor necesare luptei pentru existenta, pe toate planurile. Intra in joc progresiv facultatile de sublimare.

Refularea interesului sexual erotic va permite personalitatii eliberate sa-si desfasoare intreaga activitate  constienta si preconstienta pentru cucerirea lumii exterioare. In timpul acestei perioade se va produce sinteza elementelor primite si integrarea lor in ansamblul personalitatii, ireversibil marcata de pecetea apartenentei la grupul masculin sau feminin al umanitaii. Inclusiv inconstientul va participa la achizitia culturala. Complexul lui Oedip va fi progresiv si complet disociat, tabu-ul incestului integrat clar in viata imaginara.importanta si valoarea sublimarilor din faza de latenta este mare, caci modul, nevrotic sau normal, in care un copil foloseste aceasta perioada face componentele arhaice precum si pe cele perverse ale sexualitatii sale sa se fixeze sau nu.

La aparitia pubertatii, achizitii sociale nefavorabile vor ingreuna dezvoltarea, caci copilul nu va putea avea, in mod legitim, incredere in el. Si se va spune despre acest copil ca nu se dezvolta, ca este "la varsta critica".


Stadiul genital

Vom asista la aparitia unei sexualitati normale sau perverse sau a unei nevroze mai mult sau mai putin pronuntate, in functie de evolutia individului.

Masturbatia (tertiara) este insotita acum de fantasme indreptate spre obiecte din afara familiei. Puberatatea aduce o data cu prima ejaculare la barbat si a fluxului menstrual la fete impreuna cu dezvoltarea glandelor mamare la fata intelegerea rolului barbatului si al femeii in procreare.

Le mai ramane puberilor sa invete sa-si centreze tandretea si emotiile asupta unei singure persoane apoi sa faca o alegere si sa o fixeze pentru siguranta vitala a copiilor care se vor naste eventual dintr-o intalnire concentrata, corporala, emotionala si genitala reusita. In lipsa nasterii copilului substitutul sau afectiv va fi opera lor sociala comuna pentru ca, in acest stadiu, fecunditatea este caracteristica implinirii.

Inteligenta

Desi exista adeseori relatii stranse si o corespondenta evidenta intre dezvoltarea afectiva si nivelul mental, experienta arata ca lucrurile nu stau mereu asa. Interesul intelectual ce rezulta din pulsiunea libidinala vrea ca subiectul sa tolereze aceasta pulsiune cel putin atata timp cat se formeaza interese substitutive si pana cand aceste interese produc prin ele insele satisfactii afective, in afara respectului adultilor. Numai atunci interesul sexual care ii corespunde se va putea stinge de la sine, printr-o refulare fara pericol; posibilitatea de sublimare este astfel dobandita.

Gandirea in stadiul genital

In stadiul genital gandirea se aracterizeaza prin bun simt, prudenta, obiectivitate a observatiei. Este gandirea rationala.

Obiectivitatea spre care va nazui individul va fi aceea a aprecierii tuturor situatiilor, afectelor, fiintelor si a lui insusi la adevarata valoare.

Stadiul genital oblativ se caracterizeaza prin fixarea libidinala asupra obiectului heterosexual, in vederea vietii in doi, fecunda, si a protectiei copilului (sau a substitutului acestuia). Aceasta fixatie poate merge la adultul implinit, pana la abandonarea totala, sincera, adica mergand pana in inconstient, a instinctelor propriei conservari pentru a asigura protectie, conservare si dezvoltare libera a vietii fizice si psihice a copilului.



Rolul sexualitatii in dezvoltarea persoanei

Am incercat sa aruncam o privire de ansamblu asupra aparitiei tutror activitatilor la copil, ca si asupra modului sau de a percepe realitatea. Asadar cautarea placerii erotice senzuale nu este singura preocupare a copilului, nici chiar in ochii psihanalistilor, asa cum vor unii sa creada. La fiecare varsta insa nu exista gand, senstiment sau fapta a individului care sa nu presupuna o cautare hedonista. Nu exista viata sanatoasa fara viata sexuala sanatoasa si invers, iar sanatatea sexuala nu se masoara dupa activitatea erotica fiziologica a individului - acesta nu este decat un aspect, celalalt este cel afectiv.

Nu exista activitate care sa nu fie sustinuta afectiv de sentimente in raport cu scopul ei, constient sau inconstient. Subiectul educatiei ca si al oricarei psihoterapii este folosirea libidoului individului in asa fel incat acesta sa se simta fericit, iar bunastarea sa subiectiva sa se acorde cu bunastarea celorlalti si chiar sa o favorizeze. Se va incerca demonstrarea urmatoarei constatari clinice: energia libidinala, deviata de la scopurile sale sexuale, insufleteste toate activitatile individului.

Din descrierea anterioara a stadiilor se poate trage concluzia ca pulsiunile si descarcarile libidinale nu au importanta atat in ele insele, cat in virtutea afectelor pe care le produc. Pentru copilul care nu are inca "varsta ratiunii", adica simt moral (Supra-Eu), concluziile experientelor sunt reglate de principiul brut placere-neplacere. Ceea ce aduce placere va fi repetat, ceea ce aduce neplacere va fi evitat.

Impulsurile instinctuale se vor lovi de obstacole. Daca aceste obstacole sunt normale sau nu copilul nu isi poate da seama. Abia la pubertate acestea produc o criza care produce conflicte familiale mai mult sau mai putin insemnate chiar daca parintii sunt foarte toleranti. Pentru adolescent lupta normala dintre propriile instincte si Supra-Eu sunt greu de suportat, insa vor fi mai usor de idnurat daca sunt transferate asupra altora, iar parintii sunt cei mai usor de ales.

Bineinteles ca exista si cazuri in care parintii inrautatesc situatia putand declansa nevroze mai mult sau mai putin acute. Aceste nevroze se manifesta intre 18 si 25 ani si coincid cu primele incercari de raporturi afective in afara "casei" si cu sentimentele de vinovatie pe care incercarile respective le produc.

Un copil nu poate fi ajutat prin interdictii, ci cel mult prin permiterea dezinteresului liber si spontan fata de  placerile interzise sau putin agreate in mediul social. Acest dezinteres se obtine nu prin severitate, ci prin mari compensatii libidinale si sentimentale pe care supunerea le aduce copilului in schimbul restrictiilor acceptate. Adultul nu trebuie sa uite ca un copil este diferit fata de el, ca cerintele societatii in care este integrat copilul difera de cel pe care adultul si-l atribuie, iar restrictiile personale ale adultului, pe care el si le-a impus dintr-o etica personala nu sunt intotdeauna aceleasi cu ale copilului. Simplul fapt ca un copil se simte iubit si respectat de un adult il va determina pe acesta sa respecte la randul lui, sa ii faca placere sa il imite atata timp cat aceasta atitudine va fi in acord cu dezvoltarea sa spontana si originala. Crescand, el va putea sa-si permita alegerea unui mod de viata uneori complet diferit de cel al adultului educator.

In ceea ce priveste medicul, singura atitudine valabila pentru el este aceea de a avea o atituine afectiva obiectiva de simpatie umana nascuta din stima si respect pentru semeni sau, fie ca in forul sau interior aproba sau nu. Numai asa si cu conditia sa aiba cunostintele stiintifice necesare, va putea pune un diagnostic si emite o judecata privind durata, desfasurarea si sfarsitul bolii.

De aceea toti cei care se ocupa de tulburarile de comportament, de tulburarile organice functionale, educatorii, trebuie sa aiba notiuni despre rolul vietii libidinale si sa stie ca educatia sexualitatii este fermentul adaptarii individului la societate.



Importanta perioadei falice in patogenia persoanelor nevrozate

In primele perioade ale sexualitatii, orala si anala, adultii nu pretind suprimarea totala a satisfactiilor hedoniste. Daca mama sau educatoarea nu sunt nevrozate nu vor impune cu severitate educatia sfincterelor, ci progresiv. In cazul impunerii severe, cand individului nu ii este permisa placerea, care este condamnata, nu inseamna ca acesta este eliberat de preocuparile anale. Dimpotriva libidoul blocat in incostient nu mai este disponibil pentru investirea activitatilor sociale practice ale Eului si nici zonei erogene falice care trebuie sa succeada cronologic zonei anale in a detine intaietatea placerii.

In perioada orala si anala acceptand sa renunte partial la satisfacerea pulsiunilor sale instinctuale copilul gaseste mijlocul de a cuceri prietenia adultilor fara a fi obligat sa-si inabuse complet interesul pentru functiile digestive indispensabile vietii organice. Achizitiile culturale si experientele personale duc la formarea nucleului constient al personalitatii, Eul copilului care isi manifesta initiativele libere, lovindu-se de interdictiile adultului educator si de legile fizice ale lumii exterioare, din aceste ciocniri rezulta o angoasa primara. Apoi, daca educatorul nu este nevrozat, iar copilul este normal din punct de vedere somatic, prin mecanisme de aparare aceste angoase sunt depasite in favoarea nasterii unor atitudini reactive ce iau forma trasaturilor de caracter si a sublimarilor.

In periaoda falica intervine un fapt nou: neputinta copilului de a deplasa (fara regresiune) spre o alta parte erogena investirea libidinala cuvenita falusului, ridicat la rang de zona erogena electiva. Pentru baieti ca si pentru fete zona genitala devine centrul de interes sexual, care nu este totusi complet detasat de vechile fixatii erotice.

Primordial din punct de vedere fiziologic este ca sexualitatea infantila sa ajunga la faza predominantei zonei genitale. Respectarea evolutiei sale naturale este necesara din punct de vedere cultural pentru adaptarea normala a copilului la viata sociala ulterioara ce pretinde dezvoltarea fiziologica si sentimentala a individului, adica dezvoltarea sa libidinala. Din pacate, se intampla de multe ori ca adultul, ignorant sau nevrozat, sa submineze la copil investirea de interes erotico-afectiv pentru sfera genitala, inca de la primele ei manifestari. Copilul sanatos psihic ajuns in stadiul falic este capabil sa-si controleze nevoile, este agil, indemanatic, vorbeste bine, asculta si observa mult, gaseste placere in a imita ceea ce vede, pune intrebari, asteapta raspunsuri corecte in lipsa carora isi imagineaza explicatii magice.



Interdictiile curente ale masturbarii

Ce mijloace foloseste adultul cand il surprinde pe copil facand gestul "ingrozitor" care il socheaza?

Exista mai intai simpla interdictie fara explicatii, care, daca nu ar fi facuta pe un ton dezaprobator si nu ar veni de la adultul preferat, ar fi cea mai putin traumatizanta. Oricum masturbatia nu reprezinta un pericol pentru dezvoltarea sociala a individului. Nu numai ca adultul dezaproba masturbatia, dar se intampla foarte rar sa nu-si justifice interdictia, caci copilul ii solicita cu inocenta motivul ei, iar daca adultul se limiteaza la "nu e frumos" sau "nu e curat" va ridica un adevarat zid intre el si copilul care ii oferise pana atunci toata increderea.

Rareori copilul nu repeta gestul dezaprobat, oricat de "urat" si de "murdar" , iar atunci adultul recurge la mijloace de constrangere si intimidare:

pedepse corporale;

legarea mainilor in timpul somnului;

amenintarea, in fucntie de varsta copilului, de a-l da pe mana "omului negru", "politistului", "doctorului";

amenitarea cu boli care mutileaza local sau chiar cu moartea;

pedeapsa divina in cazul confesiunii.

Manifesta severitate fata de masturbatia infantila cei care au un Supra-Eu arhaic, corespunzator stadiului anal, in timp cei cu un Supra-Eu genital nu o gasesc decat imperfecta, nesatisfacatoare.

Adevarul este ca mastubatia normala, departe de a obosi copilul, ii calmeaza tensiunea libidinala falica, a carei dovada sunt erectiile, produce copilului o destindere fizio-afectiva.

Dupa cum am mai spus, ceea ce conteaza, in perioada falica, de la 3 la 5 ani, nu sunt atat manifestarile exterioare ale sexualitatii, cat modul de relatie obiectala pe care le exprima. De aceea in perioada oedipiana, respectarea masturbatiei este esentiala.

Singurul argument valabil pe care este intelept sa il folosim este pudoarea, daca copilul se masturbeaza prea fatis in public, ceea ce se intampla destul rar, spunandu-i ca acesta este unul dintre lucrurile pe care o persoana le face cand este singura. Cel mai bine este sa nu ii dam atentie; cel mai adesea trecatoare, masturbarea va inceta de la sine.

Fie ca masturbatia se pestrece pe fata, fie ca se petrece pe ascuns, important e, pentru a ocroti viitorul afectiv al copilului, ca adultul sa nu i se opuna, nici total, nici in numele unor false principii. Acesta trebuie sa se poata masturba atunci cand simte nevoia fara sa intervina, venita din exterior si niciodata necesara educatiei, notiunea de culpabilitate sau de pericol.




Complexul lui Oedip


In mod normal, copilul de trei ani nu mai are nimic dintr-un mic salbatic - are caracter, observatie, minte, ocupatii, mod de a gandi, posibilitati afective care adesea sunt dirijate spre relatii sociale - libidoul sau este asadar bine folosit. Intr-un cuvant el nu mai este un sine avid de satisfactii hedoniste dezordonate si imediate - are un Eu. La un copil normal, sanatos, masturbatia nu va fi aproape deloc publica, nici frecventa, iar adultul nu trebuie sa ii dea atentie.

Am abordat problema interdictiilor obisnuite ale masturbarii. Le-am numit "castratoare" pentru ca isi propun suprimarea activitatii genitale a copilului. Orice interdictie a adultilor care incearca nu numai sa suprime total masturbarea, dar sa si patrunda inutil in imaginatia copiilor si in proiectele lor fantastice pentru a le trece prin filtrul ratiunii se numi interventie castratoare. Ea nu va face decat sa accentueze angoasa inevitabila si normala  a individului in acest moment greu al dezvoltarii sale. Fata de aceasta angoasa copilul trebuie sa invete sa se apere si nu sa capituleze, nu inca. Efectul inevitabil - intrarea in joc a rivalitatii oedipiene care, la randul ei va declansa un complec de castrare.

In cele mai fericite cazuri copilul va rezolva complexul lui Oedip inainte de a intra in faza de latenta, insa in cele mai multe cazuri acest conflict nu se rezolva si acesta la pubertate isi va relua rolul castrator - subiectul se mai poate elibera de el, acum.

Angoasa de castrare

Nelinistea pe care copilul o simte la constatarea ca fetita nu are penis il impinge mai intai sa ascunda marturia propriilor simturi, iar apoi primul rezultat este de a desconsidera fetele. Insa atat fata, cat si baiatul continua sa considere ca mama are penis, caci este mai puternica. O data insa admis faptul ca nici mamele, femeile, n-au penis urmeaza intrebarea "de ce" - iar raspunsul va fi "pentru ca au fost pedepsite", iar motivul gasit de copii pentru aceasta este pentru ca nu au fost cuminti. Astfel severitatea adultilor poate determina cresterea inutila a angoasei.

Observam asadar ca angoasa de castrare are ca punct de pornire o interpretare falsa a realitatii, este o interpretare careia nu I se poate sustrage nici un copil din cauza ca pericolul pe care-l inventeaza este motivat de forta magica atribuita adultilor si de inferioritatea sa reala fata de ei.

Este important ca conflictul rezultat din refuzul de fi castrat sa aiba loc in Eul constient. Copilul este constient de nelinistea lui, el o refuza cu buna stiinta. O interpeteaza ca venind din exterior si gandirea lui cere sa-I gaseasca o cauza. In aceasta consta angoasa de castrare; ea trebuie net diferentiata de ceea ce vom numi complexul de castrare - inconstient. Angoasa de castrare are multe consonante pozitive pentru sexualitatea careia ii favorizeaza dezvoltarea. Lucru care nu se intampla in cazul complexului de castrare.

Lupta impotriva angoasei de castrare

Consecinta: nasterea complexului lui Oedip, al carui rezultat este complexul de castrare.

Putem spune ca angoasa de castrare tine de trei factori:

descoperirea diferentelor falice, conforma sexelor;

puterea magica atribuita parintilor;

o inferioritate reala si generala fata de adult.

Primul dintre acesti factori este singurul invariabil, ceilalti doi pot fi redusi. Al doilea factor: adultul declarat rau va fi parintele castrator; in ceea ce il priveste pe celalalt, adultul bun, copilul va incerca sa ii obtina ajutorul si protectia. In ceea ce priveste al treile factor, copilul va incerca sa il remedieze.

In lupta angoasei de castrare atitudinea baiatului si fetei vor fi diferite.

Baiatul

Lupta impotriva angoasei de castrare. Dificultati.

Faptul ca a fost favorizat de natura il face pe baiat sa atribuie penisului o si mai mare valoare.

Cum sexualitatea este inca din punct de vedere calitativ sadica, captativo-agresiva manifestarile si jocurile se vor conforma acestor caracteristici.

Mama ramane totusi obiectul iubirii efective. El vrea sa o cucereasca si sa o faca mandra de el si abia in a doilea rand pe tata. Inclusiv toate activitatile de socializare ale baiatului sunt insufletite de prezeta mamei. Aceasta explica tristetea copilului cand mama este suparata, iar fara ca parintii sa banuiasca copilul se crede vinovat.

Incet incet baiatul avanseaza de la singuratate cautand tovarasia altor baieti de varsta lui sau mai mari. Incidentele neplacute pentru mandria sa, intamplari nefericite (rani, cucuie), cateodata accidente constituie pretul cuceririlor sale barbatesti. Insa fata de mama el inca mai plange fiind linistit, alintat si gasind solutii alaturi de ea. Baiatul ajunge astfel - in mod firesc - sa depaseasca adevarate greutati fara sa recurga la magia ajutoarelor imaginare.

Ispravile copilului in campul simbolic ludic sau in domeniul cultural, social, scolar, constituie pentru el relaxari euforice ale pulsiunilor sexuale. Scopul hedonist primitiv este el insusi sublimat in scop sentimental. Acest comportament baietesc si cavaleresc va avea consecinte afective importante. Baiatul isi va supraestima tatal si va fi gelos pe el facand tot posibilul pentru a castiga afectiunea mamei. Supra-Eul incepe astfel sa se contureze in forul sau interior.

Cu cat insa baiatul se dezvolta in scopul declarat de a placea mamei, de a fi ca tata, cu atat fantasmele oedipiene devin mai clare, insa se lovesc de o realitate contrara - inferioritatea varstei. Apoi, mama este a tatalui - fantasme razboinice, agresive, brutale fata de tata, replici de genul "n-avem nevoie de tine, noi doi" etc.

Trebuie precizat ca, chiar daca tatal nu se supara culpabilitatea copilului creste, devine absolut independenta de o interventie exterioara: ea nu datoreaza decat functionarii inconstientului.

Treptat, se naste asadar o agresivitate geloasa care se manifesta in atitudini vadit ostile, inconflicte pentru orice fleac si din nimic cu tatal, in nesupuneri fatise menite sa atraga mustrarile acestuia si de care baiatul se va plange mamei. Aceasta atitudine se va manifesta intotdeauna intr-un anumit moment al dezvoltarii oricarui baiat.

Necesitati interioare constrang subiectul sa abandoneze lupta cu tatal sau ori sa sublimeze sa isi orienteze asupra altor obiecte libidoul folosit la inceput in fixarea afectiva de mama. Incestul este castrator din punct de vedere libidinal. Se va incerca demonstrarea aceste concluzii:

daca agresivitatea fata de tata ar ajunge sa triumfe in planul constientului si in realitate, fiul nu s-ar mai putea indentifica cu acesta, iar copilul nu vrea numai sa isi inlocuiasca tatal, ci si sa il imite;

competitia dintre fiu si tata poate astfel urmari liber cucerirea obiectelor de deplasare - a prietenelor tatalui. Insa aceste relatii trebuie sa fie platonice, altfel angoasa de castrare reapare. Competitia cu tata nu poate decat sa dea nastere angoasei de castrare;

daca competitia dintre tata si fiu ar fi reala, nu sublimata, inseamna ca fiul a gasit un alt rival oedipian cu care s-a putut identifica - amplificarea angoasei de castrare;

daca fiul reuseste sa il indeparteze pe tata baiatul ramane fixat afectiv de mama sa, iar in viitor ramane neputincios in incercarile de coit cu orice femeie pe care o iubeste, caci o asociaza in inconstient cu obiectul incestuos tabu.

Rezolvarea complexului lui Oedip. Dificultati.

Iata de ce la baiat Supra-Eul capata foarte curand o mare asprime; faptul se datoreaza necesitatii, vitale pentru virilitate ca pulsiunile heterosexuale ce vizeaza erotismul falic in "sfera" mamei sa fie refulate.

Renuntarea la pulsiunile agresive fata de mama trebuie sa fie insotita de renuntarea la pulsiunile pasive de seducere a tatalui.

Dezinteresul pentru problemele sexuale vine de la sine, fara conflicte. Faptul se datoreaza regresului fiziologic al libidoului ce caracterizeaza perioada de latenta, sau mai degraba unui debit uniform al curentului libidinal care se cheltuieste in intregime in activitatile puse la dispozitie de Supra-Eu. Regresul fiziologiv al libidoului dureaza la copil de la varsta de sapte-opt ani pana la pubertate.

Daca regresul libidinal fiziologic se produce inainte ca baiatul sa se fi detasat afectiv de tata, aumularile din perioda de latenta vor avea drept obiectiv sa atraga simpatia acestuia. La pubertate, trezirea pulsiunilor libidinale masculine agresive il va readuce pe baiar in starea de angoasa. Este vorba de atitudnea denumita uneori complexul de feminitate la barbat. Aceasta atitudine ilustrand u complex al alui Oedip tardiv este intr-o oarecare masura compatibila cu viata sociala in forma sa actuala, dar ea este insotita in inconstient de o destul de puternica inhibitie a agresivittii.

La sae ani, in momentul cand functioneaza complexul lui Oedip, baiatul este intr-adevar inferior tatalui sa in ceea ce priveste forta si mijloacele de cucerire, el trebuie asadar sa admita acest lucru si sa renunte la lupta pentru obiectul iubirii, mama, iar nu sa amane aceasta lupta. Este evident ca, in mometul intrarii in periaoda de latenta copilul nu paote acea o atitudine total obiectiva, dar poate sa fi renuntat la toate sentimentele nefondate si la intreaga agresivitate fata de parinti.

Rezolvarea totala a conflictului oedipian, care elibereaza sexualitatea baiatului pana in constient este insotita de detasare - continuarea dezvoltarii cu aceleasi energii libidnale care I-au servit la investirea obiectelor pe care le paraseate.

Din punct de vedere clinic, depasirea complexului lui Oedip se exprima printr-un comportament social, familial, scolar si ludic bine adaptat, printr-o stare "nervoasa" normala, fara instabilitate, fara angoase, fara cosmaruri sau spaime nocturne si prindisparitia oricarei curiozitati, preocupari sau activitati sexuale solitare. Viata afectiva a baiatului se desfasoara mai ales in afara familiei. Nu exista conflicte accentuate nici cu tatal, nici cu mama.

Importnata castrarii la baiat

Tot ceea ce stanjeneste mecanismele naturale de aparare ale copilului impotriva angoasei de castrare declanseaza reactii afective daunatoare, antisociale, evidente sau nu, caracterizate prin respingerea efortului si refuzul supunerii a reguli. O astfel de mama sau un astfel de tata, cand angoasa vine de la ei, sunt patogeni si actioneaza contrar roului lor de parinte, care consta in "cresterea" copilului. Ei sunt cei care obliga copilul sa regreseze la stadiul pasiv, uretral, anal sau oral, cu comportamentul afectiv corespunzator stadiilor.

Interzicerea sistematica prin ironii sau "argumente" a viselor copilaresti si atotputernice poate juca acelasi rol castrator precum amenintarile de mutilare corporala. La fel si falsa implinire a dorintelor. Curand copilul isi va da seama ca adultii l-au inselat, rezultatele fiind negativismul, imbufnarea, revolte agresive, inhibarea iubirii, retardarea afectiva. Se vor observa inhibitii la munca, mai ales in domeniul scolar; baiatul va fi incapabil sa isi concentreze atentia. La toti acesti copii, masturbatia este o "preocupare", fie ca se ascund ca sa o practice, fie ca rezista "tentatiei". Erotismul fixat asupra lor insisi, afectivitatea blocata in conflicte in interirul familiei semnaleaza nevroza.

Baiatul este mai slab, mai putin descurcaret decat baietii de varsta lui si reactioneaza fie invidiindu-I, fie evitandu-i. Daca I se intampla sa renunte complet la libidoul sexului sau, ii ocoleste pe copiii de aceeasi varsta pentru a se juca cu cei mai mici fata de care se poarta ca un dictator.

In mod obligatoriu complexul de castrare ca actiona ori de cate ori copilul va incerca sa izbandeasca in domeniul activitatilor barbatesti; mai ales daca isi iubeste mama castratoare.

Sexualitatea comparata a fetei si a baiatului in etapele libidnale care preced stadiului falic.

Se poate spune ca in stadiul oral si in cel anal, Eul este "neutru". Fetita, totusi, in decursul aceste prime copilarii, inca di stadiul oral al perioadei sale active, se remarca printr-o cantitate foarte mica de pulsiuni agresive in raport cu cele pasive. Baiatul se dovedeste mai ectiv decat fata: pulsiunile sale se exteriorizeaza mai mult, se epuizeaza mai lent decat cele ale fetei, insituatia cand nu ajung imediat la scopul hedonic.

In stadiul anal sadic, calificat drept acaparator, baiatul se foloseste de agresivitatea musculara pentru a insfaca, fata pentru a aduna.

In stadiul falic caracterizat prin ambitie, baiatul porneste in urmarirea a ceea ce ravneste, fata asteapta cu nerabdare ceea ce doreste; fiecare dintre cei doi pune in aceasta atitudine tot libidoul agresiv de care dispune.


Fata

Lupta impotriva angoasei de castrare. Dificultati.

Cam pe la trei ani si jumatate fata observa ca baietii au "ceva" ce ea nu are. Intai neaga realitatea, apoi va fi preocupata de acest lucru cu convingerea ca ii va "creste" si ei. In majoritatea timpului, mai ales daca are un frate incearca sa vada acel "ceva", sa se joace cu el, caci acestea inseamna, pentru un libido cu predominanta pasiva, a-l avea.

Se simte nedreptatita si, ca si baiatul, o invinovateste pe mama pentru aceasta mutilare sexuala. Dorinta de a avea un penis devine tema fantasmelor sale masturbatoare falice si, conform felului de ambitie care o caracterizeaza, ea "asteapta" cu o speranta arzatoare sa il vada crescand.

Rar se intampla ca fetita sa nu treaca printr-o perioada de exchibitionism - ea vrea sa se arate goala pentru ca toti sa o admire. Daca ceilalti privesc fara sa se mire inseamna ca au ceva de "vazut", un sex ca al baiatului.

Dispretuindu-se pentru lipsa falusului fetitele desteapta primul element al angoasei de castrare, angoasa insotita intotdeauna la fete de sentimentul de vinovatie.

Complexul de castrare la fata nu foate fi insa in intregime paralele si invers cu cel al baiatului, pentru ca in aceasta situatie femeia este cea care joaca rolul adultului rival; or castrarea falica nu mai este pentru femeie o amenintare, ci o realitate. Din aceasta lipsa decurge un sentiment de securitate, fetita se poate identifica, fara nici un pericol pentru sexualitatea sa, cu "cea care nu are" - amenintarea cu castrarea falica nu mai are efect. De aici, urmatoarele elemente diferentiatoare importante:

complexul de castrare la fata, spre deosebire de baiat, dezvolta sexualitatea acesteia;

la fata complexul de castrare se amesteca cu complexul lui Oedip;

la fata angoasa este periculoasa inainte de complexul lui Oedip - ea poate impiedica instalarea normala a acestuia.

Cand fata constata castrarea sa falica isi investeste mama cu o recrudescenta de libido pasiv, in scopul de a-I castiga afectiunea. Dar oricat de rabdatoare ar fi fata ajunge sa descopera ca trebuie sa renunte la penis pentru totdeauna; fetele nu vor avea niciodata penis, nici mama nu a avut niciodata. Dupa aceasta descoperire dezamagitoare masturbarea clitoridiana inceteaza, insa libidoul nesatisfacut trebuie sa isi gaseasca o alta rezolvare. Astfel dezinvestirea zonei erogene falice nu poate avea loc la fata fara compensare. Renuntarea la masturbara clitoridiana este insotita de deplasarea spre fata si corp a interesului purtat altadata clitorisului - ea se impodobeste, "se face frumoasa", pentru a comensa lipsa falusului. Apoi renunta sa ii mai considere pe baieti "rai" si ii spune ca va profita de forta baietilor si a tatilor. Din dorinta de a avea penis fetita se indreapta spre barbati si pentru a castiga admiratia celor pe care ii considera superiori, capabili s-o atraga pe mama sa, care isi pierde din prestigiu o data ce fetita o stie castrata.

Este foarte important ca fetita sa renunte la fantasmele masturbatoare clitoridiene si sa admita, fara amaraciune, ca nu este baiat. Altfel va putea sa isi refuleze sexualitatea falica in numele interdictiilor propriului Supra-Eu, insa cu consecinte asupta vietii sale ulterioare. Solutia fericita este investirea vaginala. In cazul in care zona erogena vaginala devine centrul tulburarilor libidinale ale fetitei, insotite de fantasme oedipiene, asistam la o puternica dezvoltare afectiva si culturala. Fetita se straduieste mult sa se identifice cu mama, din ambitie. Daca mama nu este feminina si nu ii permite acest lucru ca rezultat sunt tulburarile angoasante ale frustrarii falice.

Dezinvestirea libidinala a mamei nu este inca insotita de agresivitate, caci nu exista conflict. Fetita este mai putin sensibilizata la ce spune si ce face mama decat ce vine de la tata insa aceasta iubire pentru tata este inca destul de "platonica" si caracterizeaza in mod normal comportamentul fetitei de cinci-sase ani fata de mama ei. Se va observa in continuare o dorinta de a placea si de a seduce pe adultii mai puternici, iar modalitatea sa de a seduce consta in a-si flata tatal. Lupta astfel impotriva mamei si a baietilor devenind mandra de sexul ei.

Fantasmele lucide feminine "vaginale" influenteaza joaca cu papusile. La trei ani fetita prefera papusile mici, multe, vechi, rupte. La cinci ani nu ii place sa aiba decat una, maxim doua, adesea tot atati cati copii sunt in familie. Le atribuie aceleasi reactii pe care ea le are in mod inconstient. Proiectandu-si astfel sentimentele de vinovatie asupra alteia se debaraseaza de pulsiunile agresive pe care Eul sau nu le poate tolera. Incepe astfel sa-si construasca Supra-Eul care "vorbeste" ca mama, dar a carui severitate nu este decat reflectarea agresivitatii interioare copilului. In acelasi timp fetita devine din ce in ce mai cocheta cu tatal ei si declara deschis ca el ii va fi sot, ca vor avea copii. Complexul lui Oedip este mai putin dramatic la fete decat la baiati, caci, daca ostilitatea fata de mama este mare, ea este inabusita. Iar daca incearca sa-si puna mama in situatii neplacute observa ca tatal o condamna pentru asta. Inaintea perioadei de latenta I se intampla adeseori sa renunte la rivalitatea oedipiana fara sa se poata spune ca a depasit complexul lui Oedip. Daca tatal nu este nevrozat si este afectuos cu fiica ei, iar daca la pubertate o incurajeaza in cultivarea relatiilor cu alti baieti, conflictul se rezolva de la sine.

Descoperind misterul nasterii, fetita este nelinistita de suferinta pe care aceasta o aduce si ii este teama: este a doua faza a complexului de castrare la fata - angoasa de castrare vaginala sau, mai bine spus viscero-vaginala.

Lucrurile se desfasoara bine daca mama nu este nevrozata si isi laca fiica sa se elibereze firesc de sub tutela ei. Daca, dimpotriva, mama submineaza increderea de sine de care fata are nevoie, sentimentele inconstiente de vinovatie fata de mama ii provoaca fetei un complex de castrare vaginala patologic.

La pubertate cand va afla cu mandrie ca datorita ciclului si cresterea sanilor a devenit femeie, rivalitatea cu mama se va solda cu cucerirea libertatii gusturilor, a sublimarilor culturale. Acestea, de mai multe ori, se vor centra in jurul copiilor, iar nasterea ca o consecinta a "iubirii" nu o va mai speria, dimpotriva.

Urmeaza, in cadrul unor indivizi normali, perioada flirtului, care pregateste stadiul dragostei oblative. Chiar la inceputul acestui stadiu, felul cum barbatul va sti sa ii dea incredere in sine, sa o posede fara a o brutaliza, va incheia investirea zonei vaginale prin trairea orgasmului care o va lega senzual de cel care I-l va produce si afectiv de cel care ii va face un copil. Va putea acum, in adancul fiintei sale sa se detaseze de mama sa in mod inconstient, cu care este acum egala, insa va pastra o legatura speciala cu tatal si activitatile sale, oricare ar fi sunt subordonate aprobarii si incurajarii barbatului pe care il iubeste. In stadiile cele mai complete pe care le cunoastem mobilul afectiv al barbatului este de "a oferi din sine" actiunii comune cuplului, pe cand mobilul afectiv al femeii este de "a se oferi" acestei actiuni.

Importanta castrarii la fata

Se observa asadar ca la fata adevaratele pericole ale castrarii preced complexul lui Oedip, si chiar il impiedica sa se cristalizeze in mod normal.

Se pot intampla doua lucruri: sau fata nu accepta inferioritatea falica, nu se bucura ca este fata, sau functionarea mecanismului de aparare care urmeaza devalorizarii penisului nu  este permisa. Identificarea cu mama sau cu o femeie normala este indispensabila pentru producerea erogenitatii vaginale. Aceasta va ridica barierele frigiditatii vaginale a femeii, frigiditatea care este mai curand o non-investire vaginala decat neputinta prin regresiune.

Prima dificultate: complexul virilitatii (insensibilitate vaginala)

In situatiile in care zona erogena vaginala nu a fost niciodata investita cu libido - se observa la fata, dincolo de frigiditatea vaginala, un comportament captator, care se poate indrepta numai asupra mamei, asupra celor doi parinti sau numai asupra tatalui, dar fara incercarea de a rivaliza cu mama prin mijloace feminine. Aceasta lupta se da cu arme culturale si intelectuale care sunt, in mediul social al fetei, apanajul baietilor. Freud a numit complex de virilitate sindromul nevrotic care decurge de aici. Este vorba de o nevroza de caracter: gelozie fata de barbati, dezinteres constient pentru sexualitatea genitala, printr-o dezinvestire masturbatorie clitoridiana. In cazurile in care agresivitatea este interzisa, clitorisul ramane investit, din cauza folosirii pasive a pulsiunilor fata de adultii severi sau indiferenti. Astfel complexul de virilitate poate da nastere la tablouri clinice diferite.

Daca clitorisul a ramas investit cu libido - inferioritatea morfologica reala este pentru fata o ocazie constanta de suferinta inconstienta - se reactioneaza prin negarea angoasei si prin angajarea intr-o lupta ambitioasa plina de rivalitate cu baietii la aceleasi sporturi, activitati si discipline de studiu, practici masturbatorii solitare sau lesbiene.

Daca Supra-Eul nu permite masturbarea vom vedea acele fete devenind la pubertate de-o timiditate bolnavicioasa, pline de fobii, lipsite de incredere in ele insele pana acolo incat nu pot izbandi in activitati pentru care inainte se aratasera dotate. Acestei timiditati extreme in public ii urmeaza in adolescenta si la maturitate neputinta de a rivaliza cu alte femei. In plus, se produce o regresiune spre zonele erogene arhaice asupra carora actioneaza in mod simbolic refuzul sexualitatii genitale. Aparent aceste femei sunt "normale", dar in mod inconstient sunt homosexuale, puternic fixate asupra mamei asa cum au perceput-o in faza anala, mama a carei dragoste o cauta si de care nu suporta sa fei parasite. Daca au copii sunt mame care isi sacrifica totul pentru ei, asa cum isi sacrifica sexualitatea. Daca dezvoltarea copiilor ii indeparteaza de mama, aceasta va suporta o noua frustrare prin distrugerea dragostei lor posesive.

Toate acestea privesc formele complexului de virilitate care au drept punct de plecare stagnarea afectiva a fetei prin fixatie la cei doi parinti (in mod inconstient considerati egal falici) sau numai la mama.

Daca fata este fixata afectiv numai de tata, fara sa fi investit vreodata cu libido zona erogena vaginala, ea nu poate lupta, printr-un narcisism general al fetei si al intregului corp, impotriva angoasei de castrare falica. Complexul de virilitate este atunci foarte puternic, fata prezinta o afectivitate infantila ambivalenta, cu un caracter docil si baietos, dar cu un violent Supra-Eu care ii interzice cea mai mica tentativa de identificare cu mama si seducere a tatalui, ravneste falusul cu o iubire ego-posesiva si incearca sa se identifice cu baietii cautandu-le compania, insa agresivitatea inconstienta o face sa aiba fata de ei un comportament castrator care ii indeparteaza. Este sortita singuratatii. Acest fapt nu se intampla decat in cazurile unor puternice fixatii pregenitale. In orice caz, daca Eul fetei este servit de inclinatii naturale de sublimare intelectuala sau musculara ea poate inregistra o reusita sociabila considerabila. Daca Eul nu are inclinatii pentru puternice compensatii intelectuale sau culturale si nici in domeniul indemanarii manuale sau al dexteritatii musculare comportamentul este infantil, iar relatiile sociale sunt o tesatura de certuri agresive si de impacari pline de tandrete, fara nimic obiectiv, nici in reprosuri nici in atractii (este valabil si pentru barbati).


A doua dificultate: frigiditatea din infantilism afectiv

O data feminitatea acceptata, datorita, asa cum am spus, mecanismului de aparare care consta in reinvestirea cu libido narcisic a totalitatii persoanei, apare la fata o a doua dificultate: refluxul narcisic poate impiedica investirea zonei erogene genitale, fie pentru ca masturbatia a provocat reprosurile severe ale adultilor, fie pentru ca tatal este mort sau a divortat sau nu se intereseaza de copii.

Fata, ale carei pulsiuni agresive sunt slabe dinamic, nu va gasi astfel niciodata mijlocul de a atrage atentia barbatilor. Fiind in momentul acesta in mod normal "inchisa" mamei, ea poate ramane intr-o atitudine narcisica infantila afectiv si cultural. Poate fi vorba de dezinvestirea totala a mamei printr-o adecarata negare libidinala inconstienta: imposibilitatea de a continua identificarea cu o persoana care a dezamagit. Daca in aceasta atitudine narcisica ce in mod normal ar trebui sa fie un stadiu al dezvoltarii libidinale fetita nu gaseste un tata (Pygmalion) care sa formeze si sa faca din ea o femeie, fata se intoarce la autism, in asteptarea a ceva mai bun.

In acest caz, zona vaginala este sensibilizata, dar se poate intampla sa nu fie trezita, oricum nu este sensibilizata electiv: femeile care ar putea deveni sexual perfect normale daca, din punct de vedere afectiv ar gasi barbatul care sa le formeze raman frigide sau pe jumatate frigide toata viata., cu numeroase tulburari functionale psihopatologice in momentele de solicitare libidinala instinctuala.

Daca aceste femei raman virgine, tulburarile nevrotice nu apar decat la menopauza.

Se observa asadar ca, incepand din stadiul falic, dezvoltarea sexualitatii feminine se deosebeste foarte mult de cea a sexualitatii masculine.








Contact |- ia legatura cu noi -| contact
Adauga document |- pune-ti documente online -| adauga-document
Termeni & conditii de utilizare |- politica de cookies si de confidentialitate -| termeni
Copyright © |- 2024 - Toate drepturile rezervate -| copyright

sanatate

Psihologie



Criminalistica

Proiecte pe aceeasi tema


Inteligenta lingvistica, logico-matematica, muzicala-ritmica, spatial-vizuala
Introducere in psihologie
PSIHOLOGIA JUDICIARA - obiectivul psihologiei judiciare si conexiunile interdisciplinare
Dictionar de psihologie jungiana
Importanta consilierii familiei consumatorului de drog pentru depasirea situatiei de criza
Imaginatia - procedeele imaginatiei
Conflictul intre responsabilitatile profesionale si familiale - perspectiva Comunitatii Europene
Procesele de prelucrare-gestionare a informatiilor: Senzatia si perceptia
Psihanaliza si copilul
Psiholog - fisa postului



Ramai informat
Informatia de care ai nevoie
Acces nelimitat la mii de documente, referate, lucrari. Online e mai simplu.

Contribuie si tu!
Adauga online proiectul sau referatul tau.