Psihologie
Schizofrenul - natura schizofreniei - personalitatea exterioara a schizofrenuluiNatura schizofreniei este inteleasa prin diferite moduri de raportare a individului la gradul si limitele de percepere a realitatii, a existentei animalice si a vietii morale. Absenta starii de detasare, a lipsei de promptitudine actionala, a momentului tranzitoriu generat de starea de expectativitate, tendinta de izolare exagerata, care indica deficitul de adaptare la realitate (timiditatea, introversiunea), mimica, nu mai corespund sentimentului trait. Instabilitatea emotionala (teama, frica, ura, pasivitatea), reprezinta atitudinea care se abate de la experienta obisnuita, fiind specifica shizofreniei. Schizofrenia apare in situatia dezorganizarii si a instabilitatii familiale, in cazul respingerii brutale manifestata de catre unul dintre parinti, la moartea parintilor si lasarea fara sprijin afectiv, daca aceste cauze se suprapun pe tulburari cerebrale mostenite. Deoarece caracteristicile comportamentului normal constau in "a trai in armonie" cu mediul ambiental, orice comportament, care nu respecta atitudinea si sentimentele profunde ale ordinii sociale, va reprezenta un comportament anormal. Schizofrenul (schizofrenicul) nu-si poate controla comportamentul in mod rational, actele sale criminale fiind determinate de "tulburari sau deficiente mentale", astfel ca nu-si poate coordona starea psihica, ideile elementare, stimulii din organele perceptive, evenimentele fiziologice. Individul nu mai are capacitatea de a aprecia consecintele prejudiciabile ale faptelor sau prescriptiile si interdictiile cuprinse in lege. Criminalul schizofren isi intrerupe brusc, pentru o perioada de timp sau definitiv, actul criminal inceput, devenind insensibil la chinurile victimei. Schizofrenul este considerat o persoana incapabila mintal, care nu poate sa-si supravegheze comportamentul si din aceasta cauza nu este pedepsit penal (nu raspunde penal), urmand ca impotriva acestuia sa se adopte o masura de siguranta (atat pentru a fi ocrotit, cat si pentru a fi impiedicat sa comita fapte grave). Boala psihica a individului inlatura starea de responsabilitate deoarece este "incapabil sa aprecieze" gravitatea faptelor savarsite. Izbucnirea de violenta este brusca si socanta, acesta folosind un limbaj obscen (coprolalie). In aspectul fiziologic al schizofrenului se identifica o reducere a lobului frontal si a talamusului. Debutul schizofreniei apare rar anterior adolescentei si in mod frecvent in adolescenta, chiar pana la varsta de 30 de ani, dar poate aparea si dupa varsta de 45 de ani. Comportamentul schizofrenului se caracterizeaza prin lipsa de masura in tot ceea ce face: consum exagerat de apa (intoxicatia cu apa), halucinatii auditive si vizuale pe teme religioase, prezentarea precipitata a unor evenimente bizare, comportament dezorganizat, afectivitate plata si inadecvata. Schizofrenia se manifesta in 5 tipuri: paranoic, dezorganizat, catatonic, nediferentiat si rezidual. a) Personalitatea exterioara a schizofrenului Comportamentul schizofrenului se dizolva dintr-un proces natural intr-unul decadent, primitiv. Actionand in baza unei "comenzi" oculte care se regaseste doar in mintea sa, acesta participa la acte de violenta nedefinite, nejustificate, nestapanite, paralizante, brutale, absurde, victima fiind o persoana apropiata, iubita (mama). Cruzimea acestuia alterneaza cu blandetea excesiva, schizofrenul fiind lipsit de criteriile unei aprecieri echilibrate a realitatii. Se poate ajunge la un comportament brutal care sa tinda spre autodistrugerea individului sau la manifestarea unei cruzimi animalice fata de alte fiinte. O parte dintre schizofrenici adopta in mod inconstient o stare inerta (catatonica), impasibila la orice interventie a stimulilor externi, fiind detasati de mediul ambiental.
Inchis in autismul sau, schizofrenul traieste izolat de mediu si isi construieste un univers propriu, fara restrictii si interdictii, avand un caracter ireal, fara logica, iar limbajul devine fara inteles. Anomalia calitativa a afectivitatii este definita de comportarea complexa, fara sens, sentimentele fiind contradictorii, iar exprimarea acestora pare disociata si instabila. Individul nu intelege sensul cuvintelor si nu se poate controla, indiferent de intensitatea sau gravitatea amenintarilor sau a pericolelor care ar trebui sa-l constranga. Delirul de persecutie dobandeste o semnificatie mistica, schizofrenul insistand asupra necesitatii purificarii oamenilor de orice pacat. In exaltarile sale, schizofrenul executa acte de cruzime fara o motivare logica sau fara nici un motiv (crime fara motiv). Anomalia cantitativa a afectivitatii consta in reducerea pana la absenta a sentimentelor. Schizofrenul comunica greu cu mediul ambiental si in general, in mod inadaptat, manifestand tulburari afective: instabilitate si inadaptare emotionala. Tipul paranoid de schizofrenie - se caracterizeaza prin idei delirante si halucinatii auditive privind starea de persectie sau de grandoare, stimulate de gelozie sau religiozitate. Prin violenta criminala individul isi implineste "dorintele" fara sens si fara limite. Tipul dezorganizat - se caracterizeaza prin limbaj plat si comportament dezorganizat, cuvintele si actiunile sale avand un caracter bizar, fragmentar. Tipul catatonic - se caracterizeaza prin activitate motorie excesiva, bizarerii, stari agresive, manifestari lipsite de sens si de scop, ecolalie (repetarea bolnavicioasa a unor cuvinte, a unor expresii) si ecopraxie (imitarea bolnavicioasa a miscarilor altei persoane). Tipul nediferentiat - se caracterizeaza prin: comportament anormal, lipsit de limbaj delirant, dar si de activitate motorie excesiva. Tipul rezidual - se caracterizeaza prin: comportament anormal ramas dupa unul sau mai multe episoade de schizofrenie, individul devenind excentric si fiind stapanit de idei bizare, dezorganizate. b) Personalitatea interioara a schizofrenului Schizofrenul creaza conflicte ce nu au la baza un sens actional precis, devenind "infractor" fara vointa sa (o personalitate psihopata). Factorul intelectiv consta in exprimarea confuza a gandirii individului, in imposibilitatea adaptarii reactiilor la stimulii externi. Acesta devine impasibil sau foarte atent la acte nesemnificative, lipsite de relevanta pentru propria viata sau pentru activitatea sociala. Desi poate avea un vocabular elevat, exprimarea cuvintelor este dezarticulata, lipsita de sens logic, opunandu-se ratiunii. Individul reduce involuntar sensul actelor, rolul persoanei sale, a raporturilor cu mediul, la starea de simple fantezii, incontrolabile. Psihologia activitatii sale mentale dezvaluie faptul ca schizofrenul este incapabil "sa ignore sau sa selecteze stimulii externi", astfel ca va face orice efort pentru a se implica in raspunsuri nechibzuite, nemasurate. Factorul volitiv consta in absenta oricarui interes fata de propria sa persoana sau fata de altii, precum si fata de regulile sau prescriptiile sociale. Factorul afectiv consta in absenta emotiei, a sentimentului de vinovatie sau a proceselor de constiinta dupa comiterea actelor antisociale. Faptele schizofrenului sunt arbitrare, executate la intamplare, infatinsandu-se ca simple actiuni animalice. c) Natura schizofreniei Factorii care determina debutul precoce sau debutul tardiv al schizofreniei sunt: deteriorarea cognitiva; maladii cerebrovasculare; deficitele senzoriale.
|