Caracterizarea generala a infractiunilor contra autoritatii

Caracterizarea generala a infractiunilor contra autoritatii

1. Obiectul juridic generic si material al infractiunilor contra autoritatii

A. Obiectul juridic generic al infractiunilor contra autoritatii il constituie valoarea sociala care nu poate fi ocrotita fara asigurarea prestigiului si respectului datorat autoritatii acestor organe sub toate formele sale de manifestare.

Autoritatea publica[1] este conferita organelor publice sau este exprimata prin insemne, simboluri, ca si prin regimul juridic pe care il implica. Aceasta reprezinta o importanta valoare sociala, a carei respectare riguroasa trebuie aparata si prin mij­loace de drept penal. Incalcarea autoritatii organelor statului submineaza increderea de care aceste organe trebuie sa se bucure, slabeste capacitatea de actionare a acestor organe, diminueaza credibilitatea de care trebuie sa se bucure in fata ceta­tenilor actiu­nile acestor organe.

Ocrotirea penala are in vedere, fireste, numai acele organe care reprezinta in sens juridic o autoritate oficiala, recunoscuta, avand potrivit legii si anumite com­petente care ii confera dreptul de a‑si impune vointa si de a emite acte producatoare de consecinte juridice[2].

Pe langa acest obiect juridic generic, fiecare infractiune va avea si un obiect juri­dic special, constand intr‑un anumit fascicul de relatii sociale, a caror existenta si dezvoltare sunt legate de aprecierea valorii sociale specifice in vederea careia a fost incriminata fapta respectiva.

B. Obiectul material. Unele din infractiunile care fac parte din acest grup pot avea si un obiect material, ca de exemplu: infractiunea de ultraj cu violenta, port nelegal de decoratii sau semne distinctive, sustragerea sau distrugerea de inscrisuri etc.

2. Subiectii infractiunilor

A. Subiectul activ al acestor infractiuni este, in general, necalificat. In unele cazuri, legea prevede o anumita calitate a faptuitorului care caracterizeaza o moda­litate agravata a infractiunii, cum ar fi: calitatea de functionar ori alt salariat, in cazul sustra­gerii sau distrugerii de inscrisuri, calitatea de custode, in cazul ruperii de sigilii, precum si in cazul sustragerii de sub sechestru.

Aceste infractiuni sunt susceptibile de savarsire de regula in participatie, atat sub forma coautoratului, cat si sub forma instigarii sau a complicitatii. Infractiunea de port nelegal de decoratii sau semne distinctive nu poate fi savarsita decat in propria persona si deci este susceptibila de participatie numai sub forma de instigare si complicitate.

B. Subiect pasiv al infractiunilor contra autoritatii este organul public a carui auto­ritate a fost pusa in pericol prin savarsirea faptei.

Uneori ca subiect pasiv secundar apare si persoana fizica avand o anumita ca­litate (functionar), asupra careia se rasfrange actiunea faptuitorului.

3. Latura obiectiva

A. Elementul material al laturii obiective la infractiunile contra autoritatii, se rea­li­zeaza de regula printr‑o actiune (de exemplu: actiunea de lovire a unui functionar pur­tator al autoritatii publice, aflat in exercitiul functiunii), care poate fi unica sau for­­mata din mai multe actiuni alternative (de exemplu: ultrajul, ruperea de sigilii s.a.).

Pentru intregirea elementului material se prevad de regula si unele cerinte esen­tiale. Astfel, in unele cazuri se mentioneaza cerinta ca actiunea sa fie savarsita "fara drept", de exemplu: uzurparea de calitati oficiale si portul nelegal de decoratii sau semne distinctive.

B. Urmarea imediata consta, de regula, in savarsirea actiunii incriminate si in crearea in acest mod a unei stari de pericol pentru valoarea sociala ocrotita de lege, adica pentru autoritatea organelor publice. Unele norme de incriminare prevad pro­du­cerea unor rezultate (de exemplu, distrugerea de inscrisuri, distrugerea unui sigiliu legal aplicat, vatamarea corporala a functionarului etc.).

C. Raportul de cauzalitate. Intre actiunea incriminata si urmarea imediata trebuie sa se constate o legatura de cauzalitate; cel mai adesea legatura de cauzalitate rezulta din insasi materialitatea faptei.

4. Latura subiectiva

Toate infractiunile contra autoritatii se savarsesc cu intentie, care poate fi directa sau indirecta. Exceptie face numai infractiunea de sustragere sau distrugere de inscrisuri, care, in una dintre modalitatile ei de savarsire, poate fi comisa si din culpa [art. 242 alin. (2)].

Latura subiectiva a infractiunilor contra autoritatii nu include vreun mobil sau scop.

Stabilirea lor insa de catre organele judiciare permite o mai corecta individuali­zare a sanctiunii.

5. Forme. Modalitati. Sanctiuni

A. Forme. Infractiunile contra autoritatii, fiind infractiuni comisive, care se savar­sesc cu intentie, pot cunoaste o desfasurare in timp, astfel incat in cazul lor sunt posi­bile atat actele pregatitoare, cat si tentativa. In ceea ce priveste actele pregati­toare, potrivit regulii generale, nu sunt pedepsite. Tentativa este pedepsita, dar numai in cazul infractiunii de sustragere sau distrugere de inscrisuri.

B. Modalitati. Infractiunile contra autoritatii prevad una sau mai multe modalitati normative in varianta simpla a infractiunii. Unele din infractiunile contra autoritatii prevad si modalitati agravate, ca de exemplu: ultrajul. Circumstanta agravanta in asemenea cazuri este fie calitatea speciala a subiectului, fie mijloacele de realizare a elementului material.

C. Sanctiuni. Toate infractiunile contra autoritatii sunt sanctionate cu pedeapsa inchisorii, ale carei limite variaza de la o infractiune la alta. In unele cazuri pedeapsa inchisorii este prevazuta alternativ cu amenda. Legea nu prevede pentru aceste infractiuni pedepse complementare.

6. Aspecte procesuale

Privitor la aspectul procesual, actiunea penala in cazul tuturor infractiunilor contra autoritatii se pune in miscare din oficiu.