Contractul de mandat

CONTRACTUL DE  MANDAT

Notiune, caractere juridice, conditii de validitate.

Intinderea mandatului

Notiune. Mandatul este contractul in temeiul caruia o persoana numita mandant, imputerniceste pe o alta persoana numita mandatar, sa incheie in numele ei si pentru ea anumite acte juridice.

Caractere juridice. Mandatul poate fi atat gratuit si in acest caz unilateral, cat si cu titlu oneros si in acest caz sinalagmatic.

Mandatul este un contract intuitu personae, deoarece imputernicirea se bazeaza pe increderea pe care mandantul o are in mandatar.

Este in principal un contract consensual care se incheie valabil prin simplul acord de vointa al partilor. Art. 1533 C. civ. admite chiar mandatul tacit care rezulta din imprejurari de fapt neindoielnice cu privire la vointa de a contracta.     

Forma contractului. Fiind un contract consensual, contractul de mandat se incheie prin simplul acord de vointa fara a fi necesara indeplinirea unei anumite formalitati. Cum am precizat anterior, legea recunoaste si mandatul tacit precum si cel dat in forma verbala.

Inscrisul ce constata acest contract se numeste imputernicire sau procura si el contine numai vointa mandantului ca mandatarul sa indeplineasca in numele si pe seama lui anumite acte juridice precizate in acest inscris.

Daca actul la care urmeaza sa participe mandatarul in numele mandantului trebuie incheiat in forma autentica pentru validitatea lui (donatie, ipoteca, vanzare teren etc) atunci si mandatul trebuie sa fie tot autentic, cele doua acte formand un tot indivizibil. Mandatul va trebui sa imbrace forma autentica chiar daca actul in vederea caruia s-a incheiat acest contract nu este un act solemn ad validitatem, ci forma autentica este rezultatul acordului partilor.

Cand mandatul este un act consensual, consimtamantul partilor poate fi exprimat expres, dar si tacit cand rezulta din imprejurari de fapt care exprima intentia neindoielnica a partilor (cazul mandatului tacit). Oferta de mandat special este expresa in toate cazurile, iar acceptarea ofertei poate fi expresa sau tacita (constand in executarea mandatului de catre mandatar).

Literatura juridica cunoaste si mandatul aparent ; in cazul acestui tip de mandat, desi nu exista o vointa a mandantului de a fi reprezentat, tertii contracteaza cu mandatarul cu credinta scuzabila si legitima ca acesta il reprezinta pe mandant. In cazul mandatului aparent, fie nu a existat niciodata un contract de mandat, fie a existat un mandat, dar acesta a incetat, fie mandatarul depaseste limitele imputernicirii primite de la mandant. Atata timp cat exista buna-credinta a tertilor contractanti, mandatul aparent produce efecte ca un mandat normal cu precizarea ca, desi tertul contractant are o actiune directa impotriva mandantului, acesta din urma nu se poate indrepta direct impotriva tertului decat daca a ratificat actul incheiat prin mandat aparent, caz in care mandatul aparent devine cu efect retroactiv un mandat obisnuit (cu reprezentare). Daca mandantul nu ratifica actul, mandatarul va raspunde fata de mandant daca i-a provocat acestuia un prejudiciu, in temeiul raspunderii civile delictuale, sau al gestiunii de afaceri (daca mandatarul a fost in culpa).

Dovada mandatului. Dovada mandatului se face diferit dupa cum mandatul este expres sau tacit.

In cazul mandatului expres, dovada se face potrivit dreptului comun atat intre parti cat si in raporturile cu tertii contractanti. Cat priveste formula bun si aprobat in cazul actului sub semnatura privata, aceasta nu este necesara, mandatul neavand ca obiect bunuri consumptibile si nici sume de bani ; nici intocmirea actului in dublu exemplar nu este necesara intrucat imputernicirea sau procura cuprinde numai oferta de mandat, nu o conventie sinalagmatica. Dovada acceptarii mandatului se face chiar prin faptul executarii acestuia de catre mandatar.

In cazul mandatului tacit, care rezulta din imprejurari de fapt care exprima intentia neindoielnica a partilor de a contracta, dovada se poate face prin orice mijloc de proba atat intre parti cat si fata de tertii contractanti.

Daca nu s-a putut dovedi existenta mandatului, raporturile dintre parti vor fi solutionate pe temeiurile gestiunii de afaceri sau imbogatirii fara just temei.

Conditii de validitate. Se impun cateva precizari in legatura cu capacitatea partilor, pe langa conditiile generale de validitate pe care trebuie sa le indeplineasca un contract de mandat.

Mandantul trebuie sa aiba capacitatea de a incheia el insusi actele pe care mandatarul le incheie in numele sau. Astfel daca mandatarul urmeaza sa incheie in numele mandantului un act de administrare sau conservare, mandantul trebuie sa aiba numai capacitatea necesara incheierii acestor acte ; daca actul ce urmeaza a fi incheiat de mandatar in numele mandantului este un act de dispozitie, mandantul trebuie sa aiba capacitate deplina de exercitiu. Cum s-a precizat in doctrina, anularea actului pentru nerespectarea regulilor in materia capacitatii poate fi invocata si de mandatar, nu numai de catre cel in favoarea careia a fost instituita nulitatea ca masura de protectie.

Mandatarul trebuie sa aiba capacitate deplina de exercitiu in toate cazurile.

Obiectul si intinderea mandatului. Mandatul, ca orice contract, trebuie sa aiba un obiect determinat, posibil si licit. Obiectul acestui contract il formeaza incheierea de acte juridice de catre mandatar pentru mandant (acceptarea sau renuntarea la mostenirea la care este chemat mandantul ; incheierea unui anumit contract etc), pe cand actele materiale pot avea numai un caracter accesoriu (predarea bunului vandut ; plata pretului ; receptia unei lucrari etc).

Actele juridice strict personale nu pot forma obiectul unui contract de mandat (de ex. intocmirea testamentului).

In ceea ce priveste intinderea contractului, art. 1535 C. civ. arata ca mandatul poate fi general sau special.

Mandatul special este acela dat pentru una sau mai multe operatiuni juridice anume determinate ( de exemplu pentru a vinde un bun sau pentru a reprezenta o persoana in toate procesele ce i se vor intenta), iar mandatul general este acela prin care mandatarul este imputernicit sa se ocupe de toate afacerile mandantului.

Daca obiect al mandatului il formeaza incheierea actelor de dispozitie, acesta trebuie sa fie un mandat special. Mandatarul nu poate incheia acte juridice de dispozitie (de. ex. o vanzare-cumparare, o tranzactie, un contract de ipoteca, o donatie etc) pe seama mandantului daca dispune numai de o procura generala din partea acestuia.

Mandatul general nu confera mandatarului puteri nelimitate, ci acesta se refera numai la acte de administrare si conservare.

Indiferent de intinderea mandatului (general sau special), mandatarul nu poate depasi, in indeplinirea mandatului, limitele puterilor ce i-au fost conferite de mandant.

Actul cu sine insusi si dubla reprezentare. In practica se intalnesc situatii cand o persoana actioneaza in calitate de mandatar al altei persoane si ajunge sa incheie actul pentru care a fost mandatat chiar cu sine insusi, in nume propriu (de ex. incheie o vanzare in calitate de mandatar al vanzatorului, pe de o parte, si in calitate de cumparator in nume propriu, pe de alta parte). Aceasta situatie a fost denumita de doctrina drept act cu sine insusi. Aceste contract este valabil atata timp cat nu exista pericolul neglijarii intereselor mandantului.

Este de asemenea posibil ca un act juridic sa fie incheiat de una si aceeasi persoana in calitate de mandatara a doua persoane (vanzator si cumparator de exemplu), situatie denumita dubla reprezentare.

Mandatul in interes comun se intalneste in cazul in care alaturi de interesele mandantului, mandatarul urmareste si interese proprii (de ex. vanzarea unui bun stapanit in coproprietate de mandant si de mandatar).

Document online: Contract de afiliere Referat: Contractul de donatie

Efectele contractului de mandat

Contractul de mandat produce efecte atat intre partile contractante cat si fata de tertii contractanti.

Efectele contractului intre mandant si mandatar

Obligatiile mandatarului. Mandatarul are urmatoarele obligatii:

1. Obligatia de a indeplini mandatul Aceasta obligatie este prevazuta sub sanctiunea daunelor-interese. Potrivit art. 1540 al. 1 C.civ., mandatarul raspunde nu numai pentru dol ci si pentru culpa comisa in executarea mandatului.

Obligatia mandatarului de a indeplini mandatul este o obligatie de diligenta si nu de rezultat, astfel ca mandatarul trebuie sa efectueze tot ce ii sta in putinta pentru a executa mandatul, dar daca nu incheie actul juridic proiectat, raspunderea lui nu va fi angajata.

Culpa mandatarului in executarea mandatului se apreciaza diferit dupa cum mandatul este gratuit sau cu titlu oneros. Daca mandatul este cu titlu oneros, culpa lui va fi apreciata dupa criteriul diligentei unui bun proprietar in abstracto, iar daca mandatul este gratuit, criteriul raspunderii este mai putin riguros, apreciindu-se in concreto, in functie de diligenta depusa in rezolvarea propriilor sale treburi.

Odata culpa stabilita, intinderea raspunderii sale va depinde de intinderea prejudiciului cauzat mandantului prin neexecutarea sau executarea necorespunzatoare a obligatiei sale.

Daca tertul contractant din contractul incheiat de mandatar pentru mandant, nu isi indeplineste obligatiile pe care si le-a asumat prin acest contract, raspunderea mandatarului nu va fi angajata decat daca se poate retine culpa lui in alegerea tertului sau daca exista in mandat o clauza de garantie din partea sa.

Mandatarul nu raspunde de pieirea fortuita a unui bun incredintat de mandant.

Daca mai multi mandatari au fost imputerniciti printr-un mandat unic, acestia nu sunt tinuti in mod solidar la executarea contractului, decat daca s-a prevazut in mod expres acest lucru.

2. Obligatia de a da socoteala. Mandatarul trebuie sa dea socoteala mandantului de actele indeplinite de el in puterea mandatului.

De asemenea, mandatarul este obligat sa remita mandantului tot ceea ce a primit in calitate de reprezentant (bunuri, documente, sume de bani chiar daca acestea nu s-ar cuveni mandantului).

Sumele de bani incasate de mandatar pentru mandant in temeiul mandatului sunt producatoare de dobanzi de la data la care sunt solicitate de mandant, iar daca au fost utilizate de mandatar in interes propriu, chiar de la data utilizarii  lor, fara necesitatea unei puneri in intarziere.

Dreptul mandantului la restituirea sumelor de bani sau altor bunuri care i se cuvin si care au fost primite de mandatar in puterea mandatului, se prescrie in termenul general care curge de la data incetarii contractului de mandat.

3. Obligatia de a raspunde pentru faptele persoanei substituite in executarea mandatului. Fiind un contract intuitu personae, mandatarul trebuie sa indeplineasca personal obligatiile asumate. Mandantul poate ingadui mandatarului, in mod expres, sa-si substituie o alta persoana in executarea mandatului. Mandatarul va raspunde pentru faptele persoanei care l-a substituit, atunci cand facultatea de substituire nu i-a fost conferita de mandant si chiar cand mandantul a permis substituirea, iar mandatarul a ales o persoana vadit incapabila sau insolvabila. Daca i s-a permis substituirea si s-a precizat si persoana care il va substitui pe mandatar, mandatarul va raspunde daca si-a substituit o alta persoana decat cea convenita cu mandantul.

In toate cazurile, legea permite mandantului sa actioneze direct si impotriva substituitului. Substituitul nu are o actiune directa impotriva mandantului, ci numai o actiune oblica ; in doctrina se admite ca, in cazul in care substituirea a fost permisa prin clauza expresa, cu sau  fara indicarea persoanei substituitului, acesta din urma are o actiune directa impotriva mandantului.

Obligatiile mandantului. Mandantul are doua obligatii majore:

1. Obligatia de a dezdauna pe mandatar de cheltuielile facute. Art. 1574 C.civ. are in vedere cheltuielile facute (sumele avansate de mandatar pentru executarea mandatului, cheltuieli necesare si utile) de mandatar in legatura cu executarea mandatului. Mandantul nu se poate elibera de aceasta obligatie daca mandatarului nu i se poate imputa nici o culpa in executarea mandatului si chiar daca operatiunile realizate de mandatar nu au atins rezultatul urmarit (desi a depus diligenta necesara, actul juridic proiectat nu s-a putut realiza).

Aceste sume de bani platite de mandatar pentru executarea mandatului sunt purtatoare de dobanzi din ziua avansarii lor de catre mandatar, fara a fi necesara punerea in intarziere.

De asemenea, art. 1549C. civ.  prevede ca mandantul este obligat sa dezdauneze pe mandatar pentru pierderile suferite cu ocazia executarii mandatului, daca acesta nu are nici o culpa in producerea lor. Legiuitorul are in vedere daunele suferite de mandatar in conexiune cu executarea mandatului

2. Obligatia de plata a remuneratiei In cazul mandatului oneros, mandantul este obligat sa plateasca mandatarului onorariul promis.

Aceasta obligatie este dependenta de indeplinirea obligatiilor asumate de mandatar, dar va exista si atunci cand mandatarul nu a reusit sa realizeze rezultatul scontat fara a i se putea imputa vreo culpa acestuia, obligatia mandatarului fiind o obligatie de mijloace si nu de rezultat.

Mandantul va putea refuza plata remuneratiei numai daca dovedeste culpa mandatarului in indeplinirea mandatului ; daca operatia juridica ce a facut obiectul mandatului a fost realizata de mandatar dupa incetarea mandatului, dar a fost ratificata de mandant care se foloseste de ea, mandantul va fi obligat sa plateasca remuneratia cuvenita mandatarului.

Mandatarul are un drept de retentie asupra bunurilor primite de la mandant pentru executarea mandatului pana la achitarea integrala a sumelor cu titlu de despagubiri sau onorariu pe care mandantul i le datoreaza.

Daca mai multi mandanti au imputernicit un mandatar pentru o operatie juridica comuna, legea prevede solidaritatea acestora pentru toate efectele mandatului.

Efectele contractului fata de terti 

Raporturile dintre mandant si terti. Actele juridice incheiate de mandatar in numele si pe seama mandantului produc efecte direct in persoana mandantului.

Desi tertul contracteaza in fapt cu mandatarul, el contracteaza in drept cu mandantul : mandantul devine titular al dreptului real sau de creanta din contractul incheiat, personal obligat in calitate de debitor al tertului contractant, patrimoniul sau fiind cel care va suferi in mod direct consecintele actului juridic incheiat de mandatar cu tertul.

In persoana mandatarului, actul juridic respectiv nu produce nici un efect juridic, daca mandatarul a respectat limitele imputernicirii primite. In acest caz, mandantul nu va fi obligat sa suporte efectele actului juridic incheiat de mandatar in numele sau numai daca dovedeste o intelegere frauduloasa intre mandatar si tertul contractant.

Potrivit art. 1546 al. 1 C.civ., mandantul suporta direct efectele acestor acte numai in masura in care mandatarul a actionat in limitele puterilor conferite. Mandantul nu raspunde pentru actele incheiate de mandatar in afara puterilor ce i-au fost conferite, exceptand cazul in care ratifica expres sau tacit aceste acte. Daca mandantul nu ratifica aceste acte si tertul nu poate invoca in favoarea sa teoria mandatului aparent, mandantul poate fi obligat prin aceste acte numai pe temeiul gestiunii de afaceri (daca sunt indeplinite conditiile gestiunii) sau al imbogatirii fara just temei. Actele incheiate in aceste conditii, de catre mandatar cu depasirea limitelor mandatului creeaza efecte juridice pentru mandatar care va raspunde fata de tert pentru indeplinirea actului juridic incheiat in aceste conditii.

Raporturile dintre mandatar si terti. Deoarece mandatarul nu lucreaza pentru sine, ci in numele si pe seama mandantului, intre acesta si tertii contractanti nu se nasc raporturi juridice directe.

Daca mandatarul a depasit limitele mandatului, iar tertul a avut cunostinta de aceasta, el nu este tinut sa raspunda fata de tert, presupunandu-se ca acesta a contractat asumandu-si riscurile. Daca, dimpotriva, tertul a fost de buna-credinta si nu a cunoscut limitele mandatului, mandatarul este tinut sa raspunda direct fata de acesta cu privire la valabilitatea actelor incheiate.

Daca mandatarul cat si tertul contractant au fost de buna-credinta, necunoscand incetarea mandatului, actele juridice incheiate in aceste imprejurari sunt valabile si obliga pe mandant (mandatul aparent).

Incetarea contractului

Pe langa cazurile generale de incetare a obligatiilor contractuale (executarea, implinirea termenului etc), contractul de mandat inceteaza si in urmatoarele cazuri prevazute de art. 1552 C.civ. :

. Revocarea mandatului. Mandantul poate revoca mandatul oricand deoarece acesta este singurul in masura sa aprecieze daca interesele sale sunt aparate corespunzator sau nu. Daca sunt mai multi mandanti, atunci revocarea se va face cu consimtamantul tuturor.

Revocarea poate interveni oricand indiferent ca mandatul este cu titlu gratuit sau cu titlu oneros ; daca mandatul este cu titlu oneros, mandatarul poate solicita despagubiri, daca revocarea este neprevazuta sau abuziva. De asemenea, daca mandatul este in interes comun, revocarea va da nastere la despagubiri pentru mandatar, daca nu se dovedeste culpa mandatarului in indeplinirea mandatului si daca clauza de revocare unilaterala nu a fost prevazuta expres in contract.

Revocarea se poate face atat expres cat si tacit, fara a fi necesara indeplinirea unei anumite forme. Art. 1555 arata ca numirea unui nou mandatar pentru aceeasi afacere echivaleaza cu revocarea tacita a celui dintai, noul mandat  producandu-si efectele de la data notificarii revocarii primului mandat. Astfel, revocarea tacita poate rezulta din orice imprejurari care denota intentia neindoielnica a mandantului in revocarea mandatului.

Revocarea care a fost comunicata doar mandatarului nu este opozabila tertilor, astfel ca actele incheiate de acestia cu buna-credinta sunt valabile si produc efecte fata de mandant, acesta avand insa un drept de regres impotriva mandatarului. Fata de terti, revocarea produce efecte de la data comunicarii ei.

. Renuntarea mandatarului. Indiferent ca este gratuit sau cu titlu oneros, mandatarul poate renunta la mandat printr-o notificare adresata mandantului in acest sens.

Daca renuntarea a produs o paguba mandantului, mandatarul este obligat sa o repare, exceptand cazul cand continuarea mandatului i-ar fi produs lui insusi o dauna. Ca si revocarea unilaterala, renuntarea mandatarului este prevazuta prin norme imperative si nu poate fi inlaturata printr-o clauza contractuala contrara.

. Moartea, interdictia, insolvabilitatea sau falimentul uneia din parti. Art. 1552 pct. 3 C.civ. prevede ca mandatul inceteaza in oricare din aceste cazuri.

In cazul decesului mandatarului, succesorii acestuia sunt obligati sa instiinteze pe mandant de acest lucru si sa ingrijeasca de interesele lui pana ce mandantul va numi un nou mandatar sau va fi in masura sa preia el aceste atributii.

In cazul decesului mandantului, mandatarul este obligat sa finalizeze afacerile incepute, daca din intarzierea solutionarii lor ar putea rezulta un pericol sau o paguba pentru mostenitorii mandantului.

Interdictia, insovabilitatea sau falimentul sunt imprejurari care conduc la incapacitati ale partilor ori, partile, de cele mai multe ori, trebuie sa aiba capacitate deplina de exercitiu.

Potrivit art. 71 C. proc.civ., mandatul judiciar nu inceteaza prin moartea sau incapacitatea mandantului, ramanand valabil pana la retragerea lui de catre mostenitori sau de reprezentantul legal.

Efectele incetarii mandatului. Din momentul incetarii contractului, mandatarul nu mai poate reprezenta valabil pe mandant si este obligat sa restituie inscrisul prin care a fost imputernicit cat si toate actele si bunurile primite in temeiul mandatului.

Actele juridice incheiate de mandatar in perioada dintre incetarea mandatului si data cand a luat cunostinta de incetare, sunt valabile daca tertul contractant a fost la randul lui de buna-credinta, necunoscand nici el cauza de incetare a mandatului.

Chiar daca mandatarul a fost de rea-credinta, cunoscand cauza de incetare a contractului si continuand sa contracteze cu tertii, daca acestia din urma au fost de buna-credinta, in temeiul mandatului aparent, actele juridice sunt valabile, obligandu-l direct pe mandant sau pe mostenitorii acestuia, care au insa o actiune in regres impotriva mandatarului.

Mandatul fara reprezentare (conventia de prête-nom)

Notiune. Caracteristici. In practica se intalnesc situatii cand o anumita persoana lucreaza pentru o alta persoana in temeiul unei imputerniciri, insa in raporturile cu tertii el contracteaza ca si cum ar lucra in numele sau si nu in numele altei persoane. Este de fapt un mandat fara reprezentare numit si contract de interpunere intre persoane (conventia de prête-nom).

Un asemenea mandat poate avea drept scop fie ascunderea identitatii mandantului in operatiunea pe care mandatarul o incheie pentru el, fie ocolirea unei prohibitii care nu ii ingaduie personal un asemenea act. Nu poate fi insa intrebuintat in scop ilicit, pentru incalcarea unor dispozitii legale imperative.

In doctrina au existat discutii cu privire la natura juridica a mandatului fara reprezentare ; opinia majoritara este ca un asemenea contract reprezinta un caz de simulatie prin interpunere de persoane, fiindu-i aplicabile regulile din materia simulatiei. Astfel, daca tertul contractant a avut cunostinta de exitenta unui mandat (in temeiul caruia mandatarul desi contracteaza in nume propriu, el este de fapt un reprezentant al mandantului) atunci si el este parte la simulatie, dovada simulatiei de catre mandant, mandatar si tert urmand sa  se faca potrivit dreptului comun ; in acest caz, intre tert si mandant se nasc raporturi juridice directe, specifice mandatului cu reprezentare.

Daca insa tertul contractant a crezut ca mandatarul contracteaza pentru el, nu ca reprezentant al unei alte persoane, el nu este parte la simulatie, pe care o poate dovedi prin orice mijloc de proba si se poate intemeia valabil pe actul public, aparent.

Efectele contractului. Intre mandant si mandatar contractul creeaza efectele unui mandat cu reprezentare.

Daca mandatarul nu-si executa obligatiile, mandantul are un drept la actiunea in declararea simulatiei, pentru a inlatura aparenta data de actul public. Daca actul incheiat de mandatar este intuitu personae, mandantul are dreptul de a cere instantei de judecata obligarea mandatarului la transmiterea dreptului din actul incheiat printr-un nou act sau sa solicite despagubiri.

In cazul acestui contract, intre mandatar si tertii contractanti se nasc raporturi juridice directe specifice actului incheiat, iar intre mandant si terti nu se naste nici un fel de raport juridic.