Home - qdidactic.com
Didactica si proiecte didacticeBani si dezvoltarea cariereiStiinta  si proiecte tehniceIstorie si biografiiSanatate si medicinaDezvoltare personala
referate stiintaSa fii al doilea inseamna sa fii primul care pierde - Ayrton Senna





Aeronautica Comunicatii Drept Informatica Nutritie Sociologie
Tehnica mecanica


Drept


Qdidactic » stiinta & tehnica » drept
Controlul constitutionalitatii legilor - clasificarea controlului constitutionalitatii legilor



Controlul constitutionalitatii legilor - clasificarea controlului constitutionalitatii legilor


Teoria generala.


1. Notiunea si definirea controlului constitutionalitatii legilor

Controlul constitutionalitatii legilor este una din garantiile juridice ale suprematiei constitutiei.

Acest control se include in principiul legalitatii, pentru ca actele normative trebuie sa fie elaborate conform unei proceduri prestabilite si a Constitutiei, pe de o parte, iar pe de alta parte, legea trebuie respectata de toate organele statului. Constitutionalitatea legii inseamna exigenta de legalitate a legii, in raport cu cea a constitutiei, care este si ea o lege.

Controlul este inteles ca:

activitate de verificare a aplicarii principiului conformitatii legii cu constitutia si ca



institutie a dreptului constitutional, care cuprinde reguli reunite datorita aceluiasi obiect de reglementare.

Sunt supuse controlului numai:

legea, ca act juridic al parlamentului;

actele normative cu forta juridica egala cu cea a legii (ordonante, decrete - legi).

Nu se supun acestui control:

actele administrative, pentru ca autoritatile administratiei publice emit aceste acte in executarea legii, iar detalierea dispozitiilor constitutionale se face prin lege.

Actele administrative se supun controlului judecatoresc, in cadrul contenciosului administrativ;

proiectele de legi, pentru ca ele nu sunt legi si pot fi retrase de initiator, pana la inceperea dezbaterilor.

Exista o serie de cauze care determina neconcordante intre constitutie si legi, chiar daca ele sunt de neinteles datorita similitudinii celor care le adopta si anume:

contradictiile sociale;

contradictii intre grupurile politice;

rigiditati exagerate a constitutiei;

nerespectarea regulilor de tehnica legislativa;

armonizarea intereselor federale cu cele ale statelor federate.

Multitudinea organelor care realizeaza controlul inseamna dorinta de a gasi o solutie la o intrebare care este controlul cel mai eficient.


2. Clasificarea controlului constitutionalitatii legilor

Exista mai multe clasificari ale controlului:

in functie de organul competent sa-l realizeze;

A)     prin opinia publica (elementar; reactie populara in fata violarii constitutiei, este violenta situata in afara dreptului si deci, inacceptabila); politic; jurisdictional (considerat cel mai eficient);

B)     parlamentar, politic (exercitat de un organ politico - statal, independent de parlament) si jurisdictional (realizat prin instante ordinare sau jurisdictii speciale);

C)     prin adunarile legiuitoare si prin organe din afara lor (politice; judecatoresti; politico - jurisdictionale).

D)     in opinia noastra clasificarea ar fi in: politic si jurisdictional.

Controlul politic cuprinde:

cel realizat de legiuitor;

de organe de stat din sfera lui (care au numai aceasta sarcina sau o au si pe aceasta alaturi de altele).


Controlul parlamentului este considerat:

de unii ca un autentic control, pentru ca el este cel mai in masura sa aprecieze conformitatea legii cu constitutia;

altii considera ca acesta este un autocontrol si deci nu prezinta nici o garantie, sanctiunea nerealegerii fiind prea indepartata.

Primul organ care l-a realizat a fost" Senatul conservator" francez, incepand cu 1799. Il prevedea art. 12 din Statutul lui Cuza si art. 43 din Constitutia noastra din 1965. In prezent este intalnit mai rar.

Controlul jurisdictional cuprinde:

controlul realizat de organe, altele decat cele judecatoresti, dar care utilizeaza proceduri asemanatoare celor judecatoresti, precum si

controlul realizat prin organe judecatoresti. Interes prezinta ultimul care a fost justificat, dar si contestat.

A fost justificat plecand de la menirea judecatorilor de a interpreta si aplica legea, deci si constitutia;

de la separatia puterilor in stat, care implica colaborarea si controlul dintre puteri si separarea lor rigida;

de la exigenta verificarii, de catre judecator (datorita menirii sale, a limitelor, in care trebuie sa actioneze parlamentul). Acest lucru ar fi posibil datorita garantiilor si principiilor care guverneaza procesele judiciare.

Controlul acesta a fost contestat plecand de la interpretarea rigida a separatiei puterilor in stat, care presupune independenta totala a puterilor; de la faptul ca statul este singurul judecator al actelor sale si nu poate remite aceasta posibilitate unui organ, care nu are responsabilitatea guvernarii. De altfel, daca s-ar recunoaste judecatorului acest drept, s-ar crea din el o autoritate politica si este foarte grav daca ar exista, astfel, autoritati oficioase.

Totusi acest tip de control s-a impus, in practica multor state, exercitandu-se in temeiul unor dispozitii exprese si clare, ori in temeiul dreptului judecatorilor, pe care singuri si le-au arogat.

El a pornit de la vestita speta Marbury versus Madison solutionata de Curtea Suprema Americana in 1803, prin care acesta si-a asumat abuziv dreptul de a controla conformitatea legii cu constitutia.

Acest tip de control se gaseste si in prezent in SUA si este cunoscut sub denumirea de model american.

Controlul jurisdictional, realizat prin alte organe decat cele judecatoresti.

Este cunoscut sub denumirea de model european si a fost fundamentat de Hans Kelsen, care a infiintat, in anul 1920, primul organ de acest tip in Austria (Tribunalul constitutional).

Cu putin timp inainte, conform teoriei kelseniana, un tribunal asemanator s-a infiintat si Cehia.

In prezent, exista astfel de organe in Italia, Ungaria, Polonia, Franta si in Romania.

Alte clasificari:

in functie de inscriere sau nu in constitutie: explicit si implicit;

in functie de timpul in care se efectueaza: anterior si posterior adoptarii si promulgarii legilor;

in functie de procedurile folosite: prin actiune si prin exceptie (de neconstitutionalitate). Cel prin actiune este un control ofensiv, iar cel prin exceptie este unul defensiv si presupune existenta unui proces ordinar in care sa se ridice exceptia, care se va judeca de organul competent.

3. Constitutionalizarea dreptului, consecinta a controlului constitutionalitatii legilor

Constitutionalizarea dreptului este principalul efect al controlului de constitutionalitate si care se manifesta prin actiunea complexa de interactiune dintre constitutie si celelalte dispozitii legale.

Acest proces presupune o anumita durata in timp si afecteaza toate ramurile de drept.

El consta in "interpretarea progresiva a normelor din constitutie si a celor de rang inferior constitutiei si se manifesta prin existenta a doua fenomene:

unul ascendent, de sporire cantitativa a normelor constitutionale;

altul descendent, de aprofundare a acestor norme" (Ioan Muraru si Simina Tanasescu).

Primul fenomen presupune ridicarea in rang constitutional a unor norme din alte ramuri de drept;

Cel de-al doilea prin impregnarea ramurilor de drept cu norme constitutionale direct aplicabile.

Procesul de constitutionalizare este mai pregnant in domeniul drepturilor si libertatilor fundamentale.








Reprezentare grafica

Controlul constitutionalitatii legilor
























Intrebari, exercitii si teste grila



A. Intrebari si exercitii


Comentati necesitatea existentei controlului constitutionalitatii legilor.

2. Clasificati controlul constitutionalitatii legilor folosind diverse criterii si prezentati pe scurt avantajele si dezavantajele acestor forme de control.

Comentati decizia Curtii Supreme de Justitie a SUA in cazul Marbury contra Madison - 1803 stabilind importanta acesteia in ceea ce priveste controlul constitutionalitatii legilor.

Realizati un scurt istoric al controlului constitutionalitatii legilor in Romania cu identificarea textelor legale care reglementeaza acest control.




B. Teste grila:


1.Controlul constitutionalitatii legilor este inteles ca:

a.      activitate de verificare a aplicarii principiului conformitatii legii cu constitutia;

b.      o consecinta a suprematiei constitutiei;

c.       o metoda de asigurare a legalitatii actelor normative.


2.Sunt supuse controlului constitutionalitatii:

a.      legea ca act juridic al parlamentului si actele normative emise de guvern;

b.      legea, ca act juridic al parlamentului, precum si actele normative cu forta juridica egala cu cea a legii (ordonante, decrete - legi);

c.       actele normative in vigoare si sentintele judecatoresti.


3.Controlul constitutional realizat prin intermediul opiniei publice prezinta urmatoarele caracteristici:

a.      elementar, reactie populara in fata violarii constitutiei, este o insurectie violenta situata in afara dreptului;

b.      este realizat prin instante ordinare sau jurisdictii speciale;

c.       este justificat, complet si diversificat.


4.Controlul jurisdictional, realizat prin alte organe decat cele judecatoresti este cunoscut sub denumirea de:

a.      model european;

b.      model american;

c.       model kelsenian.


5.Clasificarea controlului constitutionalitatii legilor in control explicit si control implicit se face in functie de:

a.      de inscriere sau nu in constitutie;

b.      in functie de timpul in care se efectueaza;

c.       in functie de procedurile folosite.


6.Constitutionalizarea dreptului se manifesta prin:

a.      actiunea complexa de interactiune dintre constitutie si celelalte dispozitii legale;

b.      ridicarea in rang constitutional a unor norme din alte ramuri de drept;

conformitatea intregului drept cu constitutia.



Contact |- ia legatura cu noi -| contact
Adauga document |- pune-ti documente online -| adauga-document
Termeni & conditii de utilizare |- politica de cookies si de confidentialitate -| termeni
Copyright © |- 2024 - Toate drepturile rezervate -| copyright