Fondul de comert

Fondul de comert

Desfasurarea unei activitati comerciale impune existenta si folosirea unor instrumente de lucru adecvate. Acestea pot fi, in functie de obiectul comertului, bunuri precum: local, mobilier, marfuri, instalatii, brevete de inventii etc. Toate aceste bunuri destinate realizarii activitatii comerciale formeaza fondul de comert.

1. Definitie si natura juridica

Fondul de comert poate fi definit ca un ansamblu de bunuri mobile si imobile, corporale si incorporale, pe care un comerciant le afecteaza desfasurarii unei activitati comerciale, in scopul atragerii clientelei si, implicit, obtinerii de profit.

Notiunea de fond de comert este distincta fata de notiunea de patrimoniu. Spre deosebire de fondul de comert, care este un ansamblu de bunuri mobile si imobile, corporale sau incorporale, afectate de comerciant desfasurarii unei activitati comerciale, patrimoniul reprezinta totalitatea drepturilor si obligatiilor comerciantului, care au o valoare economica. Aceasta inseamna ca fondul de comert nu cuprinde creantele si datoriile comerciantului, cu toate ca ele fac parte din patrimoniul acestuia.

Intrucat in ansamblul elementelor cuprinse in fondul de comert prevaleaza bunurile mobile, corporale sau incorporale, fondul de comert este un bun mobil. Fiind un bun care ingemaneaza elementele care il compun, iar in cadrul acestora preponderente ca valoare sunt bunurile incorporale, fondul de comert este un bun mobil incorporal caruia i se aplica regulile privind bunurile mobile incorporale.

2. Elementele fondului de comert

Fondul de comert cuprinde acele bunuri pe care le reclama desfasurarea activitatii comerciale avute in vedere de catre comerciant. Deci, fondul de comert nu are o compozitie unitara, ci una variata, in functie de specificul activitatii comerciantului.

Totodata, compozitia fondului de comert nu este fixa, ci variabila; elementele fondului de comert se pot modifica, in functie de nevoile comertului, insa fondul de comert continua sa subziste.

Oricare ar fi obiectul activitatii comerciale, in general, fondul de comert cuprinde doua categorii de bunuri: incorporale si corporale.

2.1. Elementele incorporale ale fondului de comert

Firma. Firma sau firma comerciala este un element de individualizare a comerciantului in campul activitatii comerciale. Ea consta in numele sau, dupa caz, denumirea sub care un comerciant este inmatriculat in registrul comertului, isi exercita comertul si sub care semneaza (art.30 din Legea nr.26/1990).

In cazul comerciantului persoana fizica, firma se compune din numele comerciantului, scris in intregime, adica numele si prenumele, sau din numele si initiala prenumelui. Deci, firma comerciantului persoana fizica coincide, in principiu, cu numele civil al comerciantului.

In cazul unei societati comerciale, firma are un continut diferit, in functie de forma juridica a societatii comerciale.

Firma unei societati pe actiuni sau in comandita pe actiuni se compune dintr-o denumire proprie, de natura a o deosebi de firma altei societati, si va fi insotita de mentiunea scrisa in intregime 'societate pe actiuni', sau prescurtat 'S.A.', ori, dupa caz, 'societate in comandita pe actiuni'.

Firma unei societati cu raspundere limitata se compune dintr-o denumire proprie, la care se poate adauga numele unuia sau mai multor asociati, insotita de mentiunea scrisa in intregime 'societate cu raspundere limitata' sau prescurtat 'S.R.L.'.

Fiind un atribut de individualizare a unui comerciant in activitatea comerciala, firma trebuie sa se caracterizeze prin noutate.

Prin inregistrarea unei firme, care se realizeaza prin inmatricularea comerciantului in registrul comertului, comerciantul dobandeste dreptul de folosinta exclusiva asupra ei [art.30 alin.(4) din Legea nr.26/1990].

Emblema. Ca si firma, emblema este un atribut de identificare in activitatea comerciala.

Emblema este semnul sau denumirea care deosebeste un comerciant de altul de acelasi gen.

Emblema isi justifica recunoasterea ca element de identificare in masura in care asigura un supliment de individualizare, printr-un semn sau o denumire, intre comerciantii care exercita activitatea comerciala in acelasi domeniu.

Eseu: Decizie - model Referat: Contract de colaborare pentru prestari servicii

Spre deosebire de firma care este un element obligatoriu pentru individualizarea comerciantului, emblema are caracter facultativ. Continutul emblemei poate fi un semn sau o denumire.

Pentru a fi recunoscuta si ocrotita ca atare, emblema trebuie sa aiba caracter de noutate, in sensul ca trebuie sa se deosebeasca de emblemele inscrise in acelasi registru al comertului, pentru acelasi fel de comert, precum si de emblemele altor comercianti de pe piata unde comerciantul isi desfasoara activitatea.

Clientela si vadul comercial. Clientela are un rol important pentru activitatea unui comerciant. Aceasta este definita ca totalitatea persoanelor fizice si juridice care apeleaza in mod obisnuit la acelasi comerciant, adica la fondul de comert al acestuia, pentru procurarea unor marfuri si servicii.

Desi este o masa de persoane neorganizata si variabila, clientela constituie o valoare economica, datorita relatiilor ce se stabilesc intre titularul fondului de comert si aceste persoane care isi procura marfurile si serviciile de la comerciantul respectiv.

Clientela se afla intr-o stransa legatura cu vadul comercial, care este definit ca o aptitudine a fondului de comert de a atrage publicul. Aceasta potentialitate a fondului de comert este rezultatul unor factori multipli care se particularizeaza in activitatea fiecarui comerciant. Asemenea factori sunt: locul unde se afla amplasat localul, calitatea marfurilor si serviciilor oferite clientilor, preturile practicate de comerciant, comportarea personalului comerciantului in raporturile cu clientii, abilitatea in realizarea reclamei comerciale, influenta modei etc.

Drepturile de proprietate intelectuala. Fondul de comert poate cuprinde si anumite drepturi de proprietate intelectuala (inventii, marci etc.).

Drepturile de proprietate intelectuala sunt recunoscute si ocrotite in conditiile stabilite de lege. In scopul asigurarii protectiei prevazute de lege, comerciantii au obligatia sa ceara inscrierea in registrul comertului a mentiunilor privind brevetele de inventii, marcile si indicatiile de provenienta.

Fondul de comert poate sa cuprinda si anumite drepturi de autor rezultate din creatia stiintifica, literara si artistica.

Regimul creantelor si datoriilor. Creantele si datoriile comerciantului nu fac parte din fondul de comert. Concluzia se bazeaza pe faptul ca fondul de comert, desi cuprinde un ansamblu de elemente corporale si incorporale, totusi, el nu constituie o universalitate juridica, un patrimoniu in sens juridic.

Intrucat creantele si datoriile nu sunt cuprinse in fondul de comert, ele nu se transmit dobanditorului in cazul instrainarii fondului de comert. Se admite, totusi, ca anumite drepturi si obligatii izvorate din contractele de munca, contractele de furnitura (apa, gaz, electricitate, telefon etc.) se transmit dobanditorului in conditiile codului civil.

2.2. Elementele corporale ale fondului de comert. Din categoria elementelor corporale sau materiale fac parte bunurile imobile si bunurile mobile corporale.

Bunurile imobile. In activitatea sa, comerciantul se serveste si de anumite bunuri imobile. Acestea pot fi imobile prin natura lor (de exemplu, cladirea in care se desfasoara comertul) sau imobile prin destinatie (de exemplu, instalatii, utilaje, masini etc.).

Potrivit Codului comercial, actele de vanzare - cumparare privind bunurile imobile sunt de natura civila si nu comerciala.

Atunci cand bunurile imobile constituie elemente ale fondului de comert, contopindu-se in masa fondului, actele de vanzare - cumparare referitoare la bunurile imobile sunt acte de comert.

Bunurile mobile corporale. Fondul de comert cuprinde si bunurile mobile corporale cum sunt: materiile prime, materialele, etc., destinate a fi prelucrate, precum si produsele (marfurile) rezultate din activitatea comerciala.

3. Actele juridice privind fondul de comert

Vanzarea - cumpararea fondului de comert. Contractul de vanzare - cumparare poate avea ca obiect fondul de comert, ca bun unitar sau elemente componente ale acestuia.

Contractul este supus regulilor generale privind contractul de vanzare - cumparare.

Vanzarea fondului de comert da nastere unei obligatii speciale in sarcina vanzatorului. Este vorba de obligatia de a nu face concurenta cumparatorului.

Vanzarea fondului de comert constituie un act care trebuie inregistrat in registrul comertului (art.21 lit.a din Legea 26/1990).

Locatiunea fondului de comert. Fondul de comert poate face obiectul unui contract de locatiune, in conditiile Codului civil.

In temeiul contractului de locatiune, in schimbul unui pret, proprietarul fondului, in calitate de locator, transmite locatarului folosinta asupra fondului de comert.

In lipsa unei stipulatii contrare, dreptul de folosinta priveste, ca si in cazul vanzarii, toate elementele fondului de comert.

Ca si in cazul vanzarii, locatorul are obligatia sa nu faca locatarului concurenta, prin desfasurarea unui comert de acelasi gen, la mica distanta de locatar.

Locatiunea fondului de comert constituie un act despre care comerciantul are obligatia sa faca mentiune in registrul comertului [art.21 lit.a) din Legea nr.26/1990].

O aplicatie actuala a locatiunii fondului de comert o reprezinta locatia gestiunii, reglementata prin acte normative speciale.

Garantia reala mobiliara asupra fondului de comert. Fondul de comert poate face si el obiectul unei garantii reale mobiliare, in conditiile Legii nr.99/1999.

Garantia reala poate sa aiba ca obiect un bun mobil individualizat sau determinat generic ori o universalitate de bunuri mobile.

In cazul in care bunul afectat garantiei consta intr-o universalitate de bunuri mobile, inclusiv un fond de comert, continutul si caracteristicile acestuia vor fi determinate de parti.

Garantia se constituie pe baza unui contract de garantie. Ea se poate constitui cu sau fara deposedarea de bunul care face obiectul garantiei.

Pentru protejarea dreptului real de garantie dobandit de creditor, legea cere indeplinirea unei formalitati de publicitate. Aceasta conditie este indeplinita din momentul inscrierii avizului de garantie reala la Arhiva Electronica de Garantii Reale Mobiliare (art.29 din lege).

Legea nr.26/1990 prevede obligatia comerciantului de a cere inscrierea in registrul comertului a mentiunii privind constituirea garantiei reale mobiliare asupra fondului de comert [art.20 lit.a) din lege]. Aceasta mentiune este opozabila tertilor de la data efectuarii ei in registrul comertului.