Infractiuni de serviciu sau in legatura cu serviciul: abuzul in serviciu, neglijenta in serviciu

ABUZUL IN SERVICIU CONTRA INTERESELOR PERSOANELOR (art. 246 c.pen.)

Potrivit art 246 c.pen. infractiunea consta in fapta functionarului public (sau functionarului), care, in exercitiul atributiilor sale de serviciu, cu stiinta nu indeplineste un act ori il indeplineste in mod defectuos si prin aceasta cauzeaza o vatamare intereselor legale ale unei persoane.

Abuzul in serviciu contra intereselor persoanelor are un caracter subsidiar. O fapta de abuz savarsita de un functionar public se incadreaza in dispozitiile art 246 c.pen. numai daca acest abuz nu are o incriminare distincta in codul penal. De aceea, asemenea fapte abuzive ale functionarului, cum ar fi abuzul in cercetarea abuziva (art. 266 c.pen.), supunerea la rele tratamente (art .267 c.pen.), represiunea nedreapta (art. 268 c.pen.), tortura (art. 267¹ c.pen.) si care aduc, de asemenea, atingere intereselor persoanelor, vor fi incadrate in normele speciale de incriminare, si nu in dispozitiile art. 246 c.pen.; acest text va fi incident numai daca fapta nu intruneste continutul uneia dintre infractiunile speciale (principiul specialitatii in cazul concursului de norme penale).

ABUZUL IN SERVICIU PRIN INGRADIREA UNOR DREPTURI (art. 247 c.pen.)

Infractiunea este prevazuta in art. 247 c.pen. si consta in ingradirea, de catre un functionar public, a folosintei sau a exercitiului drepturilor unei persoane ori crearea pentru aceasta a unei situatii de inferioaritate pe temei de rasa, nationalitate, etnie, limba, religie, gen, orientare sexuala, opinie, apartenenta politica, convingeri, avere, origine sociala, varsta, dizabilitate, boala cronica necontagioasa sau infectie HIV/SIDA.

Incriminarea prevazuta in art 247 c.pen. este in deplina concordanta si cu art. 16 alin. 1 din Constitutiua Romaniei, unde se arata ca toti cetatenii sunt egali in fata legii si a autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari. De fapt, prin aceasta incriminare se asigura si prin mijloacele dreptului penal realizarea principiului constitutional enuntat anterior.

Prevederea ca infractiune distincta a comportarii abuzive a unui fuctionar public sub forma descrisa anterior a fost necesara, deoarece prezentand un grad mai ridicat de pericol social, necesita pentru asigurarea realizarii functiilor si scopurilor pedepsei o sanctiune mai aspra.

ABUZUL IN SERVICIU CONTRA INTERESELOR PUBLICE (art. 248 c.pen.)

Potrivit art. 248 c.pen. abuzul in serviciu contra intereselor publice consta in fapta functionarului public (sau a functionarului), care, in exercitiul atributiilor sale de serviciu, cu stiinta nu indeplineste un act ori il indeplineste in mod defectuos si prin aceasta cauzeaza o tulburare insemnata bunului mers al unui organ sau institutii de stat ori al unei alte unitati din cele la care se refera art 145 c.pen., sau o paguba patrimoniului acesteia.

Exercitarea abuziva a atributiilor de serviciu poate avea ca urmare, in anumite imprejurari, nu numai o vatamare a intereselor legale ale unei persoane, ci si o tulburare insemnata a bunului mers al activitatii unui organ sau institutii de stat ori a unei alte unitati din cele prevazutein art 145 c.pen. sau o paguba cauzata patrimoniului acestora. Fapta avand, datorita urmarii produse, o caracterizare propie atat sub aspectul continutului, cat si sub aspectul gravitatii, a fost incriminata distinct in art 248 c.pen.

Abuzul in serviciu contra intereselor publice, ca si abuzul in serviciu contra intereselor persoanelor, are caracter subsidiar, de aceea o fapta de exercitare abuziva a indatoririlor de serviciu, care a produs unele dintre urmarile prevazute in art 258 c.pen. se incadreaza in dispozitiile acestui text de lege, numai daca nu are o incriminare distincta. Abuzul in serviciu contra intereselor publice are caracter subsidiar numai in raport cu alte infractiuni al caror subiect activ nemijlocit este un functionar public sau un alt functionar.

NEGLIJENTA IN SERVICIU (art. 249 c.pen.)

Neglijenta in serviciu este incriminata in art. 249 c.pen., intr-o varianta tip sau simpla si alta agravata.

Neglijenta in serviciu varianta tip art 249 alin 1 c.pen. consta in incalcarea din culpa, de catre un functionar public sau functionar, a unei indatoriri de serviciu, prin neindeplinirea acesteia sau prin indeplinirea ei defectuoasa, daca s-a cauzat o tulburare insemnata bunului mers al unui organ sau institutii de stat ori al unei alte unitati din cele la care se refera art 145 c.pen sau o paguba patrimoniului acesteia ori o vatamare importanta intereselor lagale ale unei persoane.

Neglijenta in serviciu in varianta agravata exista ori de cate ori incalcarea din culpa, de catre un functionar public (sau functionar), a unei indatoriri de serviciu, prin neindeplinirea acesteia sau prin indeplinirea ei defectuoasa, a produs consecinte deosebit de grave art.249 alin 2 c.pen.

Incriminarea cuprinsa in art 249 c.pen are un caracter subsidiar, cedand locul normelor de incriminare adecvate unor cazuri speciale unde autorii sunt tot functionari care , din culpa si prin neindeplinirea corecta a indatoririlor de serviciu, produc urmari specifice domeniului respectiv.

PURTAREA ABUZIVA (art 250 c.pen.)

Purtarea abuziva este incriminata in art 250 c.pen., intr-o varianta tip si patru variante agravate.

Analiza: Contract de garantie Lucrare: Contracte civile speciale - contractul de vanzare cumparare

Varianta tip art 250 alin 1 c.pen.consta in intrebuintarea de expresii jignitoare fata de o persoana, de catre un functionar public (sau functionar) in exercitiul atributiilor de serviciu.

Prima varianta agravata art 250 alin 2 c.pen. consta in amenintarea savarsita de catre un functionar public ( sau functionar) in exercitiul atributiilor de serviciu.

A doua varianta agravata art 250 alin 3 c.pen. consta in lovirea sau alte acte de violenta savarsite in aceleasi conditii ca in cadrul variantei tip.

A treia varianta agravata art 250 alin 4 c.pen. exista in cazul comiterii infractiunii de vatamare corporala de catre un functionar public (sau functionar) in exercitiul atributiilor de serviciu.

A patra varianta agravata art. 250 alin 5 c.pen. consta in vatamarea corporala grava savarsita de catre un functionar public ( sau functionar) in exercitiul atributiilor de serviciu.

Functionarii publici precum si ceilalti functionari trebuie sa aiba o comportare corecta si respectuoasa fata de persoanele cu care intra in legatura in exercitarea atributiilor de serviciu. Folosirea unor violente de limbaj sau a unor violente fizice impotriva unei persoane de catre un functionar public sau de catre un alt functionar aflat in exercitiul functiei este incompatibila cu buna desfasurare a activitatii de serviciu.

NEGLIJENTA IN PASTRAREA SECRETULUI DE STAT (art. 252 c.pen.)

Potrivit art 252 c.pen., aceasta infractiune consta in neglijenta care are drept urmare distrugerea, alterarea, pierderea sau sustragerea unui document ce constituie informatii secrete de stat, precum si neglijenta care are a dat prilej altei persoane sa afle un asemenea secret, daca fapta este de natura sa aduca atingere intereselor statului.

Ratiunea incriminarii neglijentei in pastrarea informatiilor secrete de stat este aceea de a se realiza apararea acestor informatii impotriva comportarii neglijente a functionarilor publici, precum si a celorlalti functionari, care ar putea avea ca urmare distrugerea, alterarea, pierderea sau sustragerea unor informatii secrete de stat ori care ar putea da prilej unei persoane neindreptatite de a le cunoaste.

CONFLICTUL DE INTERESE (art 253¹ c.pen.)

Potrivit art. 253¹ c.pen., conflictul de interese consta in fapta functionarului public care, in exercitiul atributiilor de serviciu, indeplineste un act ori participa la luarea unei decizii prin care s-a realizat, direct sau indirect, un folos material pentru sine, sotul sau, o ruda sau un afin pana la gradul II inclusiv, sau o alta persoana cu care s-a aflat in raporturi comerciale ori de munca in ultimii 5 ani sau din partea careia a beneficiat sau beneficiaza de servicii sau foloase de orice natura.

Alegerea solutiei incriminarii conflictului de interese este un raspuns la semnalele tot mai dese din partea societatii civile dar si a organismelor si institutiilor internationale cu privire la impactul pe care faptele comise cu incalcarea normelor deontologie profesionala cu acest specific il produc.

LUAREA DE MITA (art. 254 c.pen.)

Luarea de mita este prima infractiune de coruptie, incriminata in art 254 c.pen. coroborat cu art 7 din Lg nr 78/2000, intr-o varianta tip si o varianta agravata.

Varianta tip art 254 alin1 c.pen. consta in fapta functionarului care, direct sau indirect, pretinde ori primeste bani sau alte foloase care nu i se cuvin, ori accepta promisiunea unor astfel de foloase sau nu o respinge, in scopul de a indeplini, a nu indeplini ori a intarzia indeplinirea unui act privitor la indatoririle sale de serviciu sau in scopul de a face un act contrar acestor indatoriri.

Varianta agravata art 254 alin 2 c.pen. coroborat cu art. 7 din Lg 78/2000 se realizeaza cand fapta descrisa la varianta tip a fost savarsita de un functionar cu atributii de control ori de o persoana care, potrivit legii are atributii de constatare sau de sanctionare a contraventiilor ori constatare, urmarire sau judecare a infractiunilor.

Potrivit legii, functionarii sunt obligati sa indeplineasca indatoririle ce le revin din exercitarea functiilor, atributiilor sau insarcinarilor incredintate cu respectarea stricta a legilor si a normelor de conduita profesionala, si sa asigure ocrotirea si realizarea drepturilor si intereselor legitime ale cetatenilor, fara sa se foloseasca de functiile, atributiile ori insarcinarile primite, pentru dobandirea pentru ei sau pentru alte persoane de bani, bunuri sau alre foloase necuvenite.

De aceea, ratiunea incriminarii luarii de mita este aceea de a preveni si combate actele de coruptie ale unor functionari, acte care pericliteaza grav normala evolutie a relatiilor de serviciu, precum si prestigiul institutiei in care isi desfasoara activitatea.

DAREA DE MITA (art 255 c.pen.)

Potrivit art 255 c.pen., darea de mita consta in promisiunea, oferirea sau darea de bani sau alte foloase, in modurile si scopurile aratate in art 254 c.pen.

Din continutul normei de incriminare rezulta ca darea de mita este fapta aceluia care pentru a determina un functionar public sau functionar sa indeplineasca, sa nu indeplineasca sau sa intarzie indeplinirea unui act privitor la indatoririle sale de serviciu, ori sa faca un act contrar acestor indatoriri, ii promite, ofera sau da, direct sau indirect, bani sau alte folose care nu i se cuvin.

In ce priveste structura incriminarii observam ca in art 255 c.pen. nu prevede decat actiunile ce realizeaza elementul material al infractiunii, facand trimitere, pentru desemnarea modului in care se poate savarsi fapta si a scopurilor in vederea carora are loc mituirea functionarului.

Ratiunea incriminarii darii de mita consta in necesitatea combaterii faptelor care aduc atingere relatiilor sociale cu privire la desfasurarea serviciului.

Cerand functionarilor publici sau functionarilor corectitudine si probitate in indeplinirea indatoririlor de serviciu, legea asigura acestora in acelasi timp o protectie eficienta ampotriva actelor de corupere la care ar putea fi expusi.

Prin combaterea actiunilor de corupere incercate sau savarsite de persoane particulare se realizeaza o diminuare a sferei coruptiei active si, implicit, a sferei de coruptie pasive.

PRIMIREA DE FOLOASE NECUVENITE (art. 256 c.pen.)

Potrivit art 256 c.pen., fapta consta in primirea de catre un functionar, direct sau indirect, de bani ori alte folose, dupa ce a indeplinit un act in virtutea functiei sale si la care era obligat in temeiul acesteia.

Intrucat exercitarea atributiilor de serviciu, indeplinirea actelor la care un functionar este obligat in temeiul functiei nu trebuie sa constituie pentru acesta o sursa de venituri ilicite, o cale de obtinere a unor folose necuvenite, legiuitorul a incriminat fapta la foloase necuvenite.

Trasatura care particularizeaza fapta, deosebind-o de luarea de mita consta in aceea ca functionarul nu conditioneaza indeplinirea actului de obtinerea foloaselor, nu incheie nici o tranzactie cu persoana interesata, ci indeplinind actul corect, in cadrul atributiilor de serviciu, primeste foloase dupa indeplinirea acestuia.

Primirea de foloase necuvenite, desi are un pericol social mai redus in raport cu luarea de mita, aduce si ea atingere bunei desfasurari a activitatii de serviciu.

TRAFICUL DE INFLUENTA (art. 257 c.pen.)

Conform art 257 alin 1 c.pen., constituie infractiunea de trafic de influenta primirea ori pretinderea de bani sau alte foloase, ori acceptarea de promisiuni, de daruri, direct sau indirect, pentru sine ori pentru altul, savarsita de catre o persoana care are influenta sau lasa sa se creada ca are influenta asupra functionarului pentru a-l determina sa faca ori sa nu faca un act ce intra in atributiile sale de serviciu.

Fapta reprezinta, asa cum rezulta din denumirea marginala, o vanzare, o speculare a influentei pe care faptuitorul o are sau lasa sa se creada ca o are asupra unui functionar. In cazul traficului de influenta, faptuitorul, prevalandu-se de influenta pe care o are sau lasa sa se creada ca o are asupra unui functionar, se angajeaza, in schimbul unei sume de bani, sau al altui folos, sa intervina la acel functionar, in interesul persoanei cu care incheie tranzactia.

Fapta traficantului de influenta este periculoasa pentru ca discrediteaza activitatea din unitatea in care lucreaza functionarul si ii poate aduce grave prejudicii.