Obligatia legala de intretinere: Incapacitatea de a munci

1.1. Notiunea obligatiei legale de intretinere

Prin obligatie legala de intretinere se intelege indatorirea stabilita de lege, intre anu­mite categorii de persoane, de a‑si asigura, la nevoie, intretinerea, indatorire fun­da­mentata pe solidaritatea ce trebuie sa existe intre persoane apropiate prin raporturi de familie sau prin raporturi asimilate acestora[1].

1.2. Caracterele generale ale obligatiei de intretinere

a) Obligatia de intretinere este o obligatie imperativ prevazuta de lege

Prevederile legale privitoare la obligatia legala de intretinere au caracter impe­rativ, determinat de scopul urmarit, si anume un scop de ocrotire. Legiuitorul a determinat, prin prevederi legale, persoanele intre care se datoreaza intreti­nerea, conditiile in care se datoreaza, limitele intre care intretinerea se stabileste, ordinea in care persoanele determinate datoreaza intretinerea, modul ei de executare etc.

b) Obligatia de intretinere are caracter personal

Caracterul personal al obligatiei de intretinere este determinat de faptul ca ea exista intre anumite categorii de persoane, strict determinate de lege, fiind destinata satisfacerii nevoilor personale impuse creditorului obligatiei de existenta sa zilnica.

Caracterul personal al acestei obligatii determina anumite particularitati ale ei, si anume:

‑ obligatia legala de intretinere este incesibila atat activ, cat si pasiv, ceea ce inseamna ca cesiunea de creanta, novatia prin schimbare de debitor sau stipulatia pentru altul sunt incompatibile cu ea;

‑ obligatia de intretinere este netransmisibila la mostenitori, atat activ, cat si pasiv. Cu toate acestea, potrivit art. 96 C.fam., obligatia de intretinere trece la moste­nitorii celui care a fost obligat sa intretina un minor sau care l‑a intretinut fara sa fi avut aceasta obligatie, daca parintii minorului au murit, sunt disparuti sau sunt in nevoie. Aceasta exceptie nu schimba insa caracterul personal si netrans­misibil al obligatiei.

‑ creanta de intretinere poate fi urmarita pana la jumatate din cuantumul sau pentru sumele datorate cu titlu de obligatie de intretinere sau alocatie pentru copii si pana la o treime pentru orice alte datorii. Alineatul al treilea al art. 409 C.proc.civ. prevede ca, in cazul in care suma primita cu titlu de intretinere este mai mica decat cuantumul salariului minim net pe economie, ea poate fi urmarita numai asupra partii ce depaseste jumatate din acest cuantum.

‑ creanta de intretinere este exceptata de la regula compensatiei legale (art. 1147 pct. 3 C.civ.)[2]. S‑a decis insa, in practica judiciara, ca este admisibila compensarea judecatoreasca, eventual numai in parte, intre parintii divortati, in cazul in care unii copii minori sunt incredintati unui parinte, iar ceilalti celuilalt parinte .

‑ obligatia de intretinere nu poate forma obiectul actiunii oblice.

c) Obligatia de intretinere este de regula reciproca (art. 2 si art. 86 C.fam.)

Obligatia de intretinere are caracter reciproc intre: sot si sotie; parinti si copii, in cazul in care copiii nu sunt minori; intre bunici si nepoti; intre strabunici si stranepoti; intre frati si surori; intre adoptator si rudele acestuia, pe de o parte, si adoptat si descendentii sai, pe de alta parte.

Prin exceptie, exista insa anumite situatii cand obligatia de intretinere este unila­terala:

- obligatia de intretinere a sotului de rea‑credinta fata de sotul de buna‑credinta [art. 24 alin. (1) C.fam.]. Daca insa, ambii soti au fost de buna-credinta, obligatia de intretinere este reciproca.

- obligatia de intretinere a sotului vinovat de desfacerea casatoriei prin divort, fata de celalalt sot, dupa trecerea unui an de la data desfacerii casatoriei, inainte de acest moment obligatia de intretinere avand caracter reciproc [art. 41 alin. (2) C.fam.];

- obligatia de intretinere a sotului divortat si recasatorit fata de celalalt sot divortat, dar necasatorit (art. 41 alin. ultim C.fam.);

- obligatia de intretinere a parintilor fata de copilul minor [art. 86 alin. (1) si art. 107 alin. (1) C.fam.] si fata de cel major, aflat in continuarea studiilor, pana la varsta de 25 de ani;

- obligatia de intretinere a sotului care a contribuit la intretinerea copilului celuilalt sot fata de acest copil [art. 87 alin. (1) C.fam.]. Daca intretinerea a fost acordata cel putin 10 ani, ea devine reciproca, intrucat copilul care a beneficiat de o astfel de intretinere poate fi obligat, la randul sau, la intretinere in favoarea celui care l‑a intretinut[4] [art. 87 alin. (2) C.fam.];

- obligatia de intretinere a mostenitorului persoanei obligate la intretinerea unui minor sau care l‑a intretinut, fara a avea aceasta obligatie, fata de acel minor (art. 96 C.fam.);

Observam astfel ca, uneori, obligatia de intretinere are un caracter mixt, nascan­du‑se ca o obligatie reciproca, pentru a deveni apoi unilaterala sau invers.

d) Obligatia de intretinere este o obligatie cu executare succesiva

Executarea succesiva a obligatiei de intretinere este impusa de insasi menirea ei de a asigura existenta de zi cu zi a celui indreptatit a o primi. Ea se executa prin furnizarea periodica, de regula lunara, a sumelor stabilite de instanta judecatoreasca, fiind deci, de principiu, interzisa prestarea ei anticipata, printr‑o suma globala, pe care debitorul ar inmana‑o creditorului intretinerii[5].

Cu toate acestea, in practica judiciara mai veche, s‑a admis inlocuirea prestatiilor periodice prin depunerea anticipata a sumelor datorate pentru intreaga perioada stabi­lita de instanta judecatoreasca. Creditorul obligatiei de intretinere va fi indreptatit insa, intr‑o atare ipoteza, sa primeasca periodic sumele necesare, iar nu in intregime, suma globala. Instantele au decis, de asemenea, ca pensia de intretinere stabilita ca prestatie suc­cesiva poate fi inlocuita cu o suma globala, pentru toata perioada pe care se dato­reaza, in cazul in care unul dintre parinti emigreaza impreuna cu copilul care i‑a fost incredintat spre crestere si educare si executarea obligatiei ar fi altfel imposibila .

In ceea ce ne priveste, consideram ca plata globala a intretinerii datorate nu este o modalitate corecta de executare, pentru urmatoarele motive:

- plata globala nu se coreleaza cu scopul obligatiei de intretinere, care este acela de a satisface nevoile zilnice ale creditorului obligatiei;

- chiar si in perioade de stabilitate economica si monetara, criteriile dupa care se calculeaza pensia, respectiv nevoia creditorului si veniturile debitorului obligatiei, se pot schimba, astfel ca, prin plata globala, anticipata, una sau cealalta dintre partile raportului juridic obligational ar putea fi defavorizata;

- cu atat mai mult, in perioadele in care rata inflatiei este mare, plata globala ar defavoriza net pe creditorul obligatiei, adica tocmai persoana in favoarea careia legiui­torul a instituit aceasta obligatie;

- nici argumentul emigrarii unuia dintre soti nu mai justifica, in prezent, plata pensiei de intretinere anticipat si printr‑o suma globala, aceasta intrucat, prin Legea nr. 26/1991[7], Romania a aderat la Conventia privind obtinerea pensiei de intretinere, de la New York si, ca atare, in astfel de cazuri urmeaza a se aplica dispozitiile Conventiei;

- calcularea exacta, anticipata a sumelor datorate este, de cele mai multe ori, impo­sibila, intrucat, ca regula generala, obligatia de intretinere se datoreaza pe o perioada nedeterminata si numai cu titlu de exceptie limita sa in timp este dintr‑un inceput cunoscuta. Chiar si in cazurile in care s‑a admis plata globala, anticipata, instantele au statuat ca creditorul obligatiei de intretinere isi pastreaza dreptul de a solicita marirea pensiei de intretinere in raport cu schimbarea criteriilor avute in vedere la stabilirea obligatiei[8].

e) Obligatia de intretinere este o obligatie variabila

Intrucat pensia de intretinere se stabileste in functie de nevoile celui indreptatit sa o primeasca si de posibilitatile materiale ale celui obligat, elemente variabile in timp, obligatia de intretinere poate fi marita sau micsorata prin hotarare judecatoreasca [art. 94 alin. (2) C.fam.][9]. Pe acest caracter se intemeiaza si faptul ca hotararile jude­catoresti, pronuntate in acest domeniu, nu prezinta decat o relativa putere de lucru judecat, astfel ca se poate introduce o noua cerere de majorare sau de reducere a pensiei de intretinere ori de cate ori starea de fapt s‑a modificat .

f) Obligatia de intretinere este o obligatie divizibila

Obligatia de intretinere este, de regula, divizibila atat activ, cat si pasiv, regula aplicabila, de altfel, in general obligatiilor, caci solidaritatea nu se prezuma (art. 1041 C.civ.). In privinta divizibilitatii active, art. 92 C.fam. prevede ca, atunci cand debi­torul unic este obligat a presta intretinere in favoarea mai multor creditori, instanta de judecata poate hotari fie ca intretinerea sa se plateasca numai unuia dintre ei, fie ca intretinerea sa se imparta intre creditori, de unde concluzia divizibilitatii creantei, mai ales ca textul nu prevede solidaritatea creditorilor.

In privinta divizibilitatii pasive, art. 90 C.fam., referindu‑se la situatia cand mai multe persoane sunt obligate sa presteze intretinere aceleiasi persoane, prevede ca vor contribui la plata intretinerii proportional cu mijloacele de care dispun, de unde concluzia divizibilitatii creantei intre debitori[11].

Sectiunea a II‑a. Conditiile de existenta a obligatiei
de intretinere

Conditiile necesare pentru existenta obligatiei de intretinere trebuie analizate raportat la persoana creditorului obligatiei si, deopotriva, la persoana debitorului aces­tei obligatii. Ele rezulta din prevederile art. 86 alin. (2) C.fam., potrivit carora „Are drept la intretinere numai acela care se afla in nevoie, neavand putinta unui castig din munca, din cauza incapacitatii de a munci” si ale art. 94 alin. (1) C.fam., potrivit carora, intretinerea este datorata potrivit cu nevoia celui care o cere si cu mijloacele celui care urmeaza a o plati.

2.1. Conditii privitoare la creditorul obligatiei de intretinere

Astfel cum rezulta din analiza textelor de mai sus, creditorul obligatiei de intre­tinere trebuie sa se afle in nevoie, iar aceasta stare sa fie determinata de neputinta sa de a obtine un castig din munca, datorita incapacitatii de a munci.

2.1.1. Starea de nevoie a creditorului

O persoana este considerata in nevoie atunci cand nu‑si poate procura cele nece­sare existentei (hrana, imbracaminte, locuinta, medicamente, nevoi social‑culturale etc.) prin mijloace proprii, fie in totalitate, fie numai in parte.

Din modul de redactare a textelor, ar rezulta ca se afla in nevoie orice persoana care nu poate realiza un castig din munca, datorita incapacitatii sale de a munci, or, in realitate, acela care nu realizeaza castiguri din munca, dar dispune de alte resurse materiale care ii asigura cele necesare traiului, nu poate fi considerat in nevoie si, deci, nu este indreptatit la intretinere.

Astfel, in privinta descendentilor, legea prevede ca ei au un drept de intretinere pe perioada cat sunt minori, oricare ar fi pricina nevoii in care se afla. Dreptul lor la intretinere se prelungeste si dupa implinirea varstei de 18 ani, daca se afla in conti­nuarea studiilor, desi dupa aceasta varsta se presupune ca ei nu mai sunt incapabili de a munci. Temeiul acestei prevederi il constituie situatia speciala a copilului major care se afla in cursul procesului de scolarizare, situatie care nu‑i permite sa mun­ceasca, chiar si atunci cand ar avea capacitate de munca[12]. Singura conditie pe care trebuie s‑o indeplineasca pentru a avea drept la intretinere este deci starea de nevoie.

Asa cum am aratat, prezumtia starii de nevoie a minorului este o prezumtie rela­tiva, ce poate fi inlaturata prin dovada faptului ca minorul este capabil sa se intretina singur, intrucat fie are un patrimoniu independent care‑i asigura intretinerea, fie lucreaza si realizeaza venituri in acest mod.

2.1.2. Incapacitatea de a munci

Pentru ca o persoana sa fie indreptatita la intretinere nu este suficient sa se afle in nevoie, ci se cere ca starea de nevoie sa fie determinata de incapacitatea de a munci [art. 86 alin. (2) C.fam.].

Incapacitatea de munca poate sa aiba multiple cauze, ca: o boala, o infirmitate congenitala sau datorata unui accident, sarcina si lehuzia la femei, batranetea etc. Prin urmare, cel care se afla in nevoie datorita viciului sau refuzului sau de a se angaja nu este indreptatit la intretinere, caci starea in care se afla nu numai ca nu este de natura a determina sprijinul si solidaritatea altora, dar este rezultatul culpei sale, care nu poate sta la temelia dreptului de intretinere.

Exceptie de la aceasta regula face, potrivit art. 86 alin. (3) C.fam., descendentul minor, a carui stare de nevoie este prezumata, nefiind nevoie sa se dovedeasca si nici nu trebuie sa fie determinata de incapacitatea sa de munca. In literatura juridica, se sustine ca aceasta exceptie priveste numai pe descendentul minor, si nu pe orice minor, astfel ca minorul o poate invoca numai fata de ascendentii sai, dar nu si atunci cand ar pretinde pensie de intretinere de la alte persoane, de pilda de la frati sau surori[13].

Mai trebuie avute in vedere unele situatii speciale, cand, desi starea de nevoie nu este determinata de incapacitatea de a munci, obligatia si dreptul de intretinere exista. Astfel este situatia sotului care, fiind ocupat cu ingrijirea copiilor[14] sau a unor rude apropiate, nu poate munci, a copilului major, aflat in continuarea studiilor.

Eseu: Politica regionala a Uniunii Europene - oportunitati pentru Romania Referat: Dezvoltarea autosustinuta a comunitatii prin identificarea si utilizarea eficienta a resurselor

2.2. Conditii privitoare la debitorul obligatiei de intretinere

Din prevederile art. 90 alin. (1), art. 91, art. 94 alin. (1) si (2) C.fam., rezulta ca, pentru ca o persoana sa poata fi obligata la intretinere, se cere ca ea sa dispuna de mijloacele necesare.

Legiuitorul nu precizeaza continutul acestei notiuni, astfel ca a fost sarcina doctri­nei si a practicii judecatoresti sa determine ce anume urmeaza a se intelege prin mijloa­cele debitorului obligatiei.

S‑a precizat astfel ca se cuprind in cadrul acestei notiuni toate resursele materiale ale debitorului intretinerii, precum castigurile din munca si alte venituri, bunurile care nu‑i sunt necesare si ar putea fi instrainate pentru asigurarea intretinerii, dar si economiile realizate[15]. In principiu, s‑a decis ca debitorul obligatiei de intretinere, care nu are mijloacele materiale necesare, dar este capabil de a munci, nu poate fi scutit de plata pensiei de intretinere , intrucat aceasta ar constitui o modalitate de eludare cu rea‑credinta a unei obligatii legale . Nu va putea fi insa obligat la intretinere cel care nu realizeaza un venit din munca datorita unor motive intemeiate, precum: executarea serviciului militar obligatoriu , executarea unei pedepse privative de libertate, alta decat pentru abandon de familie , continuarea studiilor la invatamantul de zi etc.

In ce priveste veniturile din munca ale celui obligat la intretinere, s‑a decis ca se vor avea in vedere veniturile nete, realizate in orice domeniu de activitate, care au caracter de continuitate[21], adica nu numai salariul propriu‑zis, ci si sporul de vechime, indemnizatia de conducere sau alt venit permanent. Nu se vor avea insa in vedere, la stabilirea pensiei de intretinere, sporurile speciale, ca: sporul pentru conditii deosebite de munca[22], indemnizatia de zbor acordata pilotilor de avioane sau premiile ocazionale .

In cazul taranilor cu gospodarii individuale sau membrilor in diferite asociatii, se va tine seama, la calcularea pensiei de intretinere, de veniturile in natura si in bani realizate in gospodaria personala sau din alte surse, daca au caracter de continuitate[25].

In literatura juridica noua, s‑a avansat ideea ca, in notiunea de „castig din munca”, trebuie luate in considerare toate veniturile pe care debitorul obligatiei le realizeaza cu caracter permanent, deci si compensarile si indexarile salariilor si pensiilor ca urmare a liberalizarii preturilor.

3. Data de la care se acorda intretinerea

Fiind intrunite conditiile cerute de lege pentru existenta dreptului si a obligatiei intretinerii, adica starea de nevoie a creditorului determinata de incapacitatea sa de munca si posibilitatile materiale ale debitorului, obligatia de intretinere exista in stare latenta, ea devenind activa in momentul in care este ceruta[26]. Pensia de intretinere se datoreaza, asadar, de la data cererii de chemare in judecata, debitorul fiind pus prin aceasta in intarziere, si nu de la data pronuntarii hotararii sau a ramanerii definitive a acesteia .

Se poate acorda pensia de intretinere si pentru trecut, atunci cand neintro­du­cerea actiunii este imputabila debitorului intretinerii, ca, de pilda, in situatia in care debitorul a promis ca va plati de bunavoie intretinerea, insa n‑a facut‑o, sau cand acesta si‑a schimbat domiciliul care, cu toate demersurile facute, a ramas necunoscut creditorului sau cand creditorul dovedeste ca a facut datorii pentru a se putea intretine[28].

4. Obiectul si intinderea intretinerii

4.1. Obiectul intretinerii

Legiuitorul nu determina in mod expres obiectul obligatiei de intretinere, dar el este conturat in practica judiciara si in doctrina ca desemnand acele elemente, cum sunt: alimente, imbracaminte, locuinta, mijloace necesare satisfacerii nevoilor social‑cul­turale, medicamente si asistenta medicala la nevoie, care impreuna sunt de natura sa asigure existenta unui om. Continutul obiectului intretinerii comporta o anume specificitate raportat la categoria de persoane la care ne referim, ca, bunaoara, in cazul copiilor minori, el cuprinde pe langa elementele aratate mai sus si mijloacele nece­sare pentru educarea, invatatura si pregatirea lor profesionala, imprejurare care se des­prinde din prevederile art. 101 alin. (2), art. 107 alin. (2) si art. 42 alin. (2)‑(3) C.fam.[29]

4.2. Intinderea obligatiei de intretinere

In privinta intinderii obligatiei de intretinere, legiuitorul precizeaza [art. 94 alin. (1) C.fam.] factorii in functie de care se poate face o prima aproximare, anume nevoia celui care o cere si mijloacele celui care urmeaza a o plati. In cazul cand intretinerea se datoreaza de parinte sau de cel care adopta, prin art. 94 alin. (3) C.fam. sunt stabilite plafoanele maxime pana la care instantele pot stabili pensia de intretinere. Astfel, pentru un copil, intretinerea se stabileste pana la 1/4 din castigul din munca, pentru doi copii, pana la 1/3 si pana la 1/2 din castigul din munca pentru trei sau mai multi copii. Intretinerea pe care si‑o datoreaza fostii soti [art. 41 alin. (3) C.fam.] se stabi­leste pana la 1/3 din veniturile din munca ale sotului obligat la plata ei, dar aceasta intretinere nu va putea depasi, impreuna cu aceea datorata copiilor, jumatate din venitul net din munca al sotului obligat.

Astfel cum rezulta din prevederile legale enuntate mai sus, limitele maxime stabi­lite de legiuitor se refera numai la castigul din munca al debitorului intretinerii[30], ceea ce inseamna ca, atunci cand acesta are si alte surse de venit, instantele judeca­toresti vor putea depasi aceste cote. La fel si atunci cand parintele debitor se obliga sa plateasca o pensie mai mare, fara a prejudicia insa pe alti creditori .

Cu privire la durata ce trebuie avuta in vedere pentru determinarea mijloacelor debitorului intretinerii, Codul familiei nu contine nicio dispozitie, insa Tribunalul Suprem a statuat, prin Decizia de indrumare nr. 10/1972[32], ca instantele judecatoresti vor stabili contributia persoanelor obligate la intretinere, in raport de venitul mediu realizat in ultimele 6 luni. In practica judecatoreasca s‑a generalizat, de altfel, acest mod de calcul al pensiei de intretinere, in functie de veniturile nete din munca reali­zate in ultimele 6 luni .

4.3. Stingerea obligatiei de intretinere

Astfel cum am vazut, obligatia de intretinere exista intre anumite categorii de persoane care sunt legate prin relatii de rudenie fireasca, casatorie, adoptie etc. Dis­paritia acestor legaturi duce la stingerea obligatiei de intretinere. De asemenea, obli­gatia inceteaza daca nu mai sunt prezente conditiile pe care legea le cere pentru existenta obligatiei de intretinere, in cazul oricarei categorii de persoane intre care virtualmente intretinerea exista ca obligatie, si anume nevoia celui care o cere si posibilitatea celui de la care se pretinde de a o acorda.

Concretizand, putem enumera urmatoarele cauze care determina stingerea obliga­tiei de intretinere:

‑ desfiintarea, desfacerea si incetarea casatoriei;

‑ recasatorirea fostului sot indreptatit la intretinere;

‑ nulitatea si desfacerea adoptiei;

‑ disparitia starii de nevoie a celui indreptatit la intretinere sau a mijloacelor celui obligat;

‑ incetarea din viata a creditorului sau a debitorului intretinerii, cu exceptia situa­tiei reglementate de art. 96 C.fam., cand obligatia se transmite pasiv la mostenitorii debitorului intretinerii;

‑ expirarea termenului pentru care obligatia de intretinere a fost prevazuta de lege;

‑ executarea obligatiei, ca modalitate de stingere a obligatiilor in general.

In unele cazuri, odata cu stingerea unor obligatii de intretinere iau nastere sau pot lua nastere noi obligatii de intretinere, fie intre aceleasi persoane, fie intre una din ele si alte persoane. De pilda, odata cu incuviintarea adoptiei, se stinge obligatia de intre­ti­nere intre parintii firesti si copil si apare o noua obligatie, intre adoptator si copil, dupa cum desfacerea sau nulitatea adoptiei naste sau poate renaste obligatia de intre­tinere a parintilor firesti fata de acelasi copil, ca urmare a stingerii obligatiei de intretinere a adoptatorului. De asemenea, la desfacerea casatoriei prin divort, se stinge obligatia de intretinere dintre soti si se naste obligatia de intretinere dintre fostii soti[34].

Unele cauze duc la incetarea definitiva a obligatiei de intretinere, altele, ca, de exem­plu, lipsa mijloacelor materiale ale debitorului, determina doar incetarea tempo­rara a acesteia.

4.4. Probleme de procedura privind
stabilirea obligatiei de intretinere

A. Competenta

Stabilirea, modificarea si incetarea intretinerii este de competenta materiala a instan­telor judecatoresti, imprejurare care rezulta expres din numeroase texte ale Codului familiei (art. 42, 44, 93, 94 si 107).

Ca regula generala, instanta de judecata trebuie sesizata prin cererea de chemare in judecata, introdusa de cel in drept la intretinere, personal sau prin reprezentant, instanta nesesizandu‑se din oficiu.

De la aceasta regula exista unele derogari. Astfel, odata cu pronuntarea divortu­lui, instanta judecatoreasca este obligata sa se pronunte, chiar daca nu s‑a cerut, si cu privire la incredintarea copiilor minori si la stabilirea contributiei parintilor la intreti­nerea lor (art. 42 C.fam.). Aceasta dispozitie se aplica si in cazul reincredintarii copiilor, a declararii nulitatii casatoriei si a stabilirii filiatiei din afara casatoriei.

Competenta materiala apartine, judecatoriei, care este instanta de drept comun pentru judecata in prima instanta.

In ce priveste competenta teritoriala, se aplica regula generala statornicita prin art. 5 C.proc.civ., instanta competenta fiind cea de la domiciliul paratului. Exista insa unele exceptii de la aceasta regula:

‑ potrivit art. 10 pct. 7 C.proc.civ., solutionarea cererilor formulate de ascendenti sau descendenti, avand ca obiect pensia de intretinere, este si de competenta instantei de la domiciliul reclamantului. Este vorba de o competenta teritoriala alternativa.

‑ instanta sesizata cu actiunea de divort este competenta sa solutioneze si cererea pentru stabilirea contributiei de intretinere, potrivit art. 65 C.fam.

B. Autoritatea de lucru judecat a hotararilor judecatoresti

Prin derogare de la principiul general, hotararile judecatoresti date in materia intre­tinerii nu se bucura de autoritate de lucru judecat, in sensul ca oricand, daca impre­jurarile avute in vedere de instanta judecatoreasca se modifica, se poate pronunta o noua hotarare care sa modifice masurile luate de prima instanta, fara a se putea opune exceptia autoritatii lucrului judecat. Acest lucru rezulta din prevederile art. 94 alin. (2) si art. 44 C.fam.[35]

C. Cheltuielile de judecata

Tribunalul Suprem a statuat, prin decizie de indrumare[36], ca art. 274 C.proc.civ. se aplica si actiunilor care au ca obiect stabilirea sau modificarea pensiei de intre­tinere, pre­cizandu‑se, in acelasi timp, ca si art. 275 C.proc.civ. are aplicare in aceasta materie.

Recunoasterea pretentiilor reclamantului la prima zi de infatisare duce, asadar, la exonerarea paratului de plata cheltuielilor de judecata, daca el nu a fost pus in intarziere anterior. Aceasta solutie a fost criticata, propunandu‑se, de lege ferenda, ca debitorul pensiei de intretinere sa fie considerat de drept pus in intarziere [art. 1079 alin. (2) pct. 1 C.civ.], inlaturandu‑se astfel aplicarea art. 275 C.proc.civ.[37], intrucat este vorba de o obligatie legala.

Consideram ca si in aceste cazuri trebuie analizata culpa procesuala, paratul fiind in culpa doar daca nu a prestat anterior intretinere, in natura sau in bani, deci daca s‑a sustras de la executarea unei obligatii stabilite in sarcina sa prin lege.

TEST DE EVALUARE

Care sunt urmarile caracterului personal al obligatiei de intretinere?

De la ce data se datoreaza contributia de intretinere?

Platile compensatorii se iau in calcul ca si venituri ale debitorului la stabilirea contributiei de intretinere?

Ce are specific starea de nevoie  a minorului creditor al obligatiei de intretinere?

RASPUNSURI:

Din caracterul personal al obligatiei de intretinere rezulta anumite particularitati , si anume:

‑ obligatia legala de intretinere este incesibila atat activ, cat si pasiv, ceea ce inseamna ca cesiunea de creanta, novatia prin schimbare de debitor sau stipulatia pentru altul sunt incompatibile cu ea;

‑ obligatia de intretinere este netransmisibila la mostenitori, atat activ, cat si pasiv. Cu toate acestea, potrivit art. 96 C.fam., obligatia de intretinere trece la moste­nitorii celui care a fost obligat sa intretina un minor sau care l‑a intretinut fara sa fi avut aceasta obligatie, daca parintii minorului au murit, sunt disparuti sau sunt in nevoie. Aceasta exceptie nu schimba insa caracterul personal si netrans­misibil al obligatiei.

‑ creanta de intretinere poate fi urmarita pana la jumatate din cuantumul sau pentru sumele datorate cu titlu de obligatie de intretinere sau alocatie pentru copii si pana la o treime pentru orice alte datorii. Alineatul al treilea al art. 409 C.proc.civ. prevede ca, in cazul in care suma primita cu titlu de intretinere este mai mica decat cuantumul salariului minim net pe economie, ea poate fi urmarita numai asupra partii ce depaseste jumatate din acest cuantum.

‑ creanta de intretinere este exceptata de la regula compensatiei legale (art. 1147 pct. 3 C.civ.). S‑a decis insa, in practica judiciara, ca este admisibila compensarea judecatoreasca, eventual numai in parte, intre parintii divortati, in cazul in care unii copii minori sunt incredintati unui parinte, iar ceilalti celuilalt parinte.

obligatia de intretinere nu poate forma obiectul actiunii oblice.

2. Pensia de intretinere se datoreaza de la data cererii de chemare in judecata, debitorul fiind pus prin aceasta in intarziere, si nu de la data pronuntarii hotararii sau a ramanerii definitive a acesteia. Fiind intrunite conditiile cerute de lege pentru existenta dreptului si a obligatiei intretinerii, adica starea de nevoie a creditorului determinata de incapacitatea sa de munca si posibilitatile materiale ale debitorului, obligatia de intretinere exista in stare latenta, ea devenind activa in momentul in care este ceruta.

3. Da, se iau in calcul fiind considerate venituri cu caracter de periodicitate, desi a existat si opinia ca nu ar trebui luate deoarece au o destinatie speciala, reintegrarea socio-profesionala a beneficiarului lor.

4. Starea de nevoie a descendentului minor nu trebuie dovedita, ci se prezuma, iar obiectul obligatiei fata de el este mai larg caci cuprinde si cele necesare scolarizarii si pregatirii profesionale.