Notiunea de indatoriri fundamentale - natura juridica a drepturilor si libertatilor fundamentale

Existenta indatoririlor fundamentale se impune deoarece este de neconceput ca membrii unei colectivitati umane sa nu aiba alaturi de drepturi si anumite indatoriri, anumite obligatii fata de societatea in care traiesc.Indatoririle fundamentale mobilizeaza oamenii la realizarea scopurilor societatii, constituind in acelasi timp garantia, printre alte garantii, ca drepturile fundamentale se pot realiza efectiv. Existenta unor indatoriri este stipulata in chiar pactele internationale privitoare la drepturile omului care stabilesc ca omul are indatoriri fata de semenii sai si fata de colectivitatea careia ii apartine si este dator a se stradui sa promoveze si sa respecte drepturile recunoscute in pacte. In primul rand, indatorirea fundamentala a cetateanului este o obligatie si nu o indrituire, asa cum este dreptul fundamental. Ea presupune din partea cetateanului indeplinirea unor cerinte determinate de sarcinile si scopurile societatii.

Indatoririle fundamentale sunt acele obligatii carora societatea, la un moment dat, le atribuie o valoare mai mare, valoare ce se reflecta in regimul juridic special ce li se atribuie.

Astfel spus, din noianul de obligatii pe care un cetatean le poate avea, in multitudinea de raporturi juridice - inclusiv cele constitutionale - in care intra, numai unele au valoare de indatoriri fundamentale. Capatand aceasta valoare ele sunt inscrise ca atare in Constitutie. Stabilim astfel o alta trasatura a indatoririlor fundamentale si anume aceea ca ele sunt expres formulate prin chiar textul Constitutiei. In fine, indatoririle fundamentale, sunt asigurate in realizarea lor prin convingere sau la nevoie prin forta de constrangere a statului, caci ele sunt veritabile obligatii juridice.

Putem spune ca, indatoririle fundamentale sunt acele obligatii ale cetatenilor, considerate esentiale de catre popor pentru realizarea intereselor generale, inscrise in Constitutie si asigurate in realizarea lor prin convingere sau la nevoie prin forta de constrangere a Statului .

Natura juridica a drepturilor si libertatilor fundamentale

Cu privire la natura juridica a drepturilor si libertatilor fundamentale s-au formulat mai multe teorii.

Astfel, potrivit teoriei dreptului natural se considera ca drepturile si libertatile fundamentale ar avea o natura deosebita de celelalte drepturi ale omului, deoarece cetateanul le dobandeste in calitatea de om, sunt opozabile statului si nu sunt stabilite deci prin legi, contracte, etc.

Blackstone calificand drepturile fundamentale ca absolute, deosebindu-le de alte drepturi care sunt creatia societatii, deoarece ele deriva din legile naturii si sunt anterioare acestora din urma.

Potrivit teoriei individualiste, se sustine ca sursa oricarui drept este in individ, pentru ca acesta singur este o fiinta reala, libera si responsabila. El denumeste drepturile fundamentale, libertati necesare, cele mai necesare dintre toate.

In teoria drepturilor reflexe nu se face deosebirea de natura juridica intre drepturile individuale si celelalte drepturi subiective, toate fiind o creatie a dreptului obiectiv. Totusi, Jellinek face o distinctie pornind de la diferenta dintre notiunea de putere juridica si cea de posibilitate juridica. Astfel, drepturile obisnuite ar contine in ele atat o posibilitate juridica, cat si o putere juridica, in timp ce drepturile publice ar fi puteri de vointa create exclusiv de lege, care nu presupun si o activitate naturala garantata de lege .

Analiza: Contract de garantie Lucrare: Contracte civile speciale - contractul de vanzare cumparare

O trasatura generala a multor teorii in privinta naturii juridice a drepturilor omului este aceea ca nu exista nici o deosebire de natura juridica intre drepturile fundamentale si celelalte drepturi, toate fiind drepturi subiective. Ceea ce justifica distinctia intre drepturile si libertatile fundamentale pe de o parte si celelalte drepturi si libertati, pe de alta parte este importanta economica, sociala si politica a acestora, pentru autorul lor cat si pentru societate in general.

Putem retine ca drepturile fundamentale sunt drepturi subiective, care impreuna cu celelalte drepturi subiective si indatoririle corelative, formeaza statutul juridic al cetateanului.

B.         Corelatia dintre reglementarile interne si cele internationale privind drepturile si libertatile fundamentale ale omului si cetateanului

Potrivit art. 20 din Constitutia Romaniei, dispozitiile constitutionale privind drepturile si libertatile cetatenilor vor fi interpretate si aplicate in concordanta cu Declaratia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele si cu celelalte tratate la care Romania este parte. Daca exista neconcordante intre pactele si tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care Romania este parte, si legile interne, au prioritate reglementarile internationale.

Pe plan mondial preocuparile pentru promovarea drepturilor omului s-au concretizat in cateva documente de reala valoare, intre care trebuie mentionate indeosebi: Declaratia Universala a Drepturilor Omului (10 decembrie 1948); Pactul international cu privire la drepturile economice sociale si culturale si Pactul international cu privire la drepturile civile si politice; Actul final al Conferintei pentru securitate si cooperare in Europa (Helsinki 1975) si altele.

Romania a aderat in anul 1994 la Conventia Europeana a drepturilor omului. Astfel orice persoana vatamata intr-un drept al sau, care apreciaza ca dupa epuizarea tuturor cailor de atac prevazute de lege in Romania, nu i s-a facut dreptate, poate ca in termen de 6 luni sa se adreseze Curtii European a Drepturilor Omului.

Daca persoana are dreptate, Curtea Europeana a Drepturilor Omului poate obliga statul la repararea dreptului, plata unor desp agubiri, inclusiv cheltuielile judiciare.