Notiunea, elementele specifice si clasificarea societatilor comerciale

Notiunea, elementele specifice si clasificarea societatilor comerciale

1.1. Definitie

Societatea comerciala poate fi definita ca o grupare de persoane constituita pe baza unui contract de societate si beneficiind de personalitate juridica, in care asociatii se inteleg sa puna in comun anumite bunuri, pentru exercitarea unor fapte de comert, in scopul realizarii si impartirii profitului rezultat.

1.2. Elementele specifice ale contractului de societate care sta la baza societatii comerciale

Elementele specifice contractului de societate care sta la baza societatii comerciale: aporturile asociatilor, intentia de a exercita in comun o activitate comerciala, precum si impartirea profitului.

a) Aporturile asociatilor

Prin aport se intelege obligatia pe care si-o asuma fiecare asociat de a aduce in societate un anumit bun, o valoare patrimoniala.

Sub aspect etimologic, notiunea de aport desemneaza bunul adus in societate de catre asociat.

Aportul in numerar. Acest aport are ca obiect o suma de bani pe care asociatul se obliga sa o transmita societatii.

Intrucat sumele de bani sunt indispensabile inceperii activitatii comerciale, aporturile in numerar sunt obligatorii la constituirea societatii comerciale, indiferent de forma ei (art.16 din Legea 31/1990).

Aportul in natura. Acest aport are ca obiect anumite bunuri, care pot fi: bunuri imobile (cladiri, instalatii, etc.) si bunuri mobile corporale (materiale, marfuri, etc.) sau incorporale (creante, fond de comert, etc.).

Aporturile in natura sunt admise la toate formele de societate comerciala. Aceste aporturi se realizeaza prin transferarea drepturilor corespunzatoare si predarea efectiva a bunurilor catre societate (art.16 alin.2 din Legea 31/1990).

Aportul poate consta in transmiterea catre societate a dreptului de proprietate asupra bunului ori a dreptului de folosinta. In lipsa unei stipulatii contrare, bunurile devin proprietatea societatii (art.65 din Legea 31/1990).

Bunul care face obiectul aportului in natura trebuie evaluat in bani, pentru a se putea stabili valoarea partilor de interes, partilor sociale sau a actiunilor cuvenite asociatului in schimbul aportului. Aceasta evaluare se face de catre asociati sau, cand este necesar, de catre experti.

Aportul in industrie. In terminologia legii, aportul in industrie consta in munca sau activitatea pe care asociatul promite sa o efectueze in societate, avand in vedere competenta si calificarea sa.

Aportul in prestatii in munca este permis numai asociatilor din societatea in nume colectiv si asociatilor comanditati din societatea in comandita.

In actul constitutiv, trebuie sa se arate aportul fiecarui asociat.

Legea nu cere ca aporturile asociatilor sa fie egale ca valoare sau ca ele sa aiba acelasi obiect si nici ca aportul unui asociat sa aiba un obiect unitar.

Asumarea obligatiei de aport este denumita subscriere la capitalul societatii. Ea se naste prin semnarea contractului de societate sau, dupa caz, prin participarea la subscriptia publica.

Efectuarea aportului poarta denumirea de varsare a capitalului (varsamant). Asociatii sunt obligati sa efectueze aporturile potrivit stipulatiilor din contractul de societate si cu respectarea dispozitiilor legii.

Daca asociatul nu a respectat termenele de efectuare a aportului si, prin aceasta, a cauzat societatii anumite prejudicii, el este obligat la plata de despagubiri, in conditiile dreptului comun.

Pentru cazul cand aportul a fost stipulat in numerar, legea prevede ca asociatul 'este obligat si la plata dobanzilor legale din ziua in care trebuia sa se faca varsamantul'.

Aporturile asociatilor trebuie privite nu numai in individualitatea lor, ci si in totalitatea acestora. Aceste aporturi reunite formeaza capitalul social al societatii si, totodata, ele constituie elemente ale patrimoniului societatii.

Capitalul social si patrimoniul societatii sunt doua concepte strans legate intre ele, dar nu trebuie confundate.

Capitalul social. Prin capitalul social al unei societati comerciale se intelege expresia valorica a totalitatii aporturilor in numerar si in natura ale asociatilor care participa la constituirea societatii. Capitalul social mai este denumit si capital nominal.

Capitalul social are o semnificatie contabila; el nu are o existenta reala, concreta, ci reprezinta o cifra convenita de asociati.

Eseu: Decizie - model Referat: Contract de colaborare pentru prestari servicii

In bilantul societatii, capitalul social apare evidentiat la pasiv, deoarece el reprezinta aporturile asociatilor, care, la dizolvarea societatii, trebuie restituite. In schimb, bunurile efective care constituie aporturile asociatilor figureaza in activul bilantului, intrucat ele apartin societatii.

Capitalul social are insa si o semnificatie juridica; el constituie limita gajului general al creditorilor societatii, in sensul ca in patrimoniul societatii trebuie sa existe bunuri a caror valoare sa fie cel putin in limita capitalului social.

In scopul asigurarii intereselor creditorilor societatii, pentru anumite forme de societate, legea stabileste un plafon minim al capitalului social: 90.000. lei, in cazul societatii pe actiuni sau comandita pe actiuni; 200 lei, in cazul societatii cu raspundere limitata.

In privinta capitalului social, legea distinge intre capitalul subscris si capitalul varsat.

Capitalul subscris reprezinta valoarea totala a aporturilor pentru care asociatii s-au obligat sa contribuie la constituirea societatii. Capitalul subscris coincide cu capitalul social.

Capitalul varsat este valoarea totala a aporturilor efectuate si care au intrat in patrimoniul societatii.

Capitalul social al societatii este divizat in anumite fractiuni, denumite diferit dupa forma juridica a societatii: parti de interes, in cazul societatii in nume colectiv si societatii in comandita simpla; parti sociale, in cazul societatii cu raspundere limitata; actiuni, in cazul societatii pe actiuni sau in comandita pe actiuni.

Asociatii dobandesc in schimbul aportului un numar de parti de interes, parti sociale sau actiuni corespunzator valorii aportului fiecaruia.

Patrimoniul societatii. Patrimoniul societatii il constituie totalitatea drepturilor si obligatiilor cu valoare economica apartinand societatii.

Patrimoniul social cuprinde: activul social si pasivul social, care se evidentiaza in bilantul societatii cu respectarea dispozitiilor legale contabile.

Intre capitalul social si patrimoniul societatii exista unele deosebiri.

Astfel, in timp ce capitalul social este expresia valorica a aporturilor asociatilor, patrimoniul societatii este o universalitate juridica, in care sunt cuprinse toate drepturile si obligatiile, precum si bunurile societatii.

Apoi, spre deosebire de capitalul social care nu are o existenta reala, patrimoniul cuprinde elemente concrete, adica totalitatea bunurilor societatii.

In sfarsit, pe cand capitalul social este fix, patrimoniul societatii are o compozitie si o valoare care variaza, in functie de rezultatele activitatii societatii.

b) Intentia asociatilor de a colabora in desfasurarea activitatii comerciale (affectio societatis)

Un alt element esential al contractului de societate il reprezinta elementul psihologic, adica intentia asociatilor de a colabora in desfasurarea activitatii comerciale (affectio societatis).

Affectio societatis presupune intentia de colaborare voluntara a asociatilor, de a lucra in comun, suportand toate riscurile activitatii comerciale.

Elementul psihologic affectio societatis constituie un criteriu de distinctie intre societatea comerciala si anumite grupari economice sau contracte.

c) Impartirea profitului

Scopul societatii este acela de a realiza profit din activitatea comerciala desfasurata si de a-l imparti intre asociati.

Cota-parte din profit ce se plateste fiecaruia dintre asociati poarta denumirea de dividend.

Intrucat activitatea comerciala ar putea sa inregistreze pierderi in loc de profit, datorita legaturii sociale care ii uneste, asociatii trebuie sa participe si la pierderi.

Deci, desfasurand activitatea comerciala in comun, asociatii participa impreuna, atat la profit, cat si la pierderile societatii.

Prin profit se intelege un castig evaluabil in bani.

Realizarea ori nerealizarea de profit poate fi stabilita numai la sfarsitul exercitiului financiar, prin intocmirea situatiei financiare anuale.

Pentru a putea fi repartizat, profitul trebuie sa fie real. Aceasta inseamna ca trebuie sa se fi realizat un excedent, adica o suma care sa fie mai mare decat capitalul social.

Totodata, profitul trebuie sa fie util, adica sa reprezinte profitul ramas dupa intregirea capitalului social, cand acesta s-a micsorat in cursul exercitiului financiar si dupa constituirea rezervelor.

Daca potrivit situatiei financiare anuale, nu exista profit, nu pot fi distribuite dividende asociatilor. In caz contrar, dividendele sunt fictive; ele sunt luate din activul patrimoniului in limita capitalului social, cu prejudicierea drepturilor creditorilor.

Distribuirea de dividende, in absenta unor beneficii reale si utile, reprezinta o fapta ilicita, care are consecinte sub aspect civil si penal.

In privinta impartirii profitului intre asociati, legea consacra libertatea asociatilor de a decide prin actul constitutiv al societatii.

In cazul in care in actul constitutiv, asociatii nu au stabilit modul de impartire a profitului si de suportare a pierderilor, isi gasesc aplicarea dispozitiile legale: 'dividendele se vor plati asociatilor in proportie cu cota de participare la capitalul social varsat, daca prin actul constitutiv nu s-a prevazut altfel' (art.67 alin.2 din Legea nr.31/1990).

In cazul in care societatea a realizat profit, acesta va fi repartizat de catre adunarea asociatilor pe destinatiile legale: reintregirea capitalului social, formarea fondului de rezerva, reinvestire prin majorarea capitalului social, distribuire de dividende catre asociati etc.

Dividendele se platesc in termenul stabilit de adunarea generala, dar nu mai tarziu de 8 luni de la data aprobarii situatiei financiare anuale aferente exercitiului financiar.

Daca societatea nu isi executa obligatia de plata a dividendelor, ea va plati o penalitate aferenta perioadei de intarziere la nivelul dobanzii legale.

1.3. Formele societatii comerciale

Potrivit art.2 din Legea nr.31/1990, societatea comerciala imbraca una din urmatoarele forme juridice: societatea in nume colectiv; societatea in comandita simpla; societatea pe actiuni; societatea in comandita pe actiuni; societatea cu raspundere limitata.

Deosebirile dintre diferitele forme ale societatii comerciale au drept criteriu intinderea raspunderii asociatilor fata de terti pentru obligatiile societatii (art.3 din Legea nr.31/1990)

a) Societatea in nume colectiv este acea societate ale carei obligatii sociale sunt garantate cu patrimoniul social si cu raspunderea nelimitata si solidara a tuturor asociatilor.

b) Societatea in comandita simpla este societatea ale carei obligatii sociale sunt garantate cu patrimoniul social si cu raspunderea nelimitata si solidara a asociatilor comanditati; asociatii comanditari raspund numai pana la concurenta aportului lor.

c) Societatea pe actiuni este societatea al carei capital social este impartit in actiuni, iar obligatiile sociale sunt garantate cu patrimoniul social; actionarii raspund numai in limita aportului lor.

d) Societatea in comandita pe actiuni este societatea al carei capital social este impartit in actiuni, iar obligatiile sociale sunt garantate cu patrimoniul social si cu raspunderea nelimitata si solidara a asociatilor comanditati; asociatii comanditari raspund numai pana la concurenta aportului lor.

e) Societatea cu raspundere limitata este societatea ale carei obligatii sociale sunt garantate cu patrimoniul social; asociatii raspund numai in limita aportului lor.

Enumerarea formelor juridice ale societatii comerciale are un caracter limitativ.

Persoanele care doresc sa constituie o societate comerciala sunt libere sa aleaga oricare forma de societate prevazuta de lege.

In mod exceptional, forma de societate este impusa de lege (societatile din domeniul bancar si al asigurarilor).