Prezentarea disciplinei de studiu si a metodei de lucru

Analiza fenomenelor si institutiilor legate de puterea de stat, specifice dreptului constitutional, se realizeaza traditional in sistemul de invatamant superior din tara noastra atat in cadrul facultatilor cu profil juridic, cat si politic sau de filozofie. Perspectiva de ordin juridic poate si trebuie sa complineasca in mod armonios o abordare de tip analitic filozofic a conceptelor si rationamentelor intrinseci fenomenului de putere. Exigentele juristului sunt insa diferite de cele ale politologului sau ale filozofului, pentru ca si metoda utilizata de fiecare pentru analizarea aceluiasi fenomen sau concept este diferita.

Pe langa oferirea un suport concret, de tip didactic pentru pregatirea studentilor, lucrarea de fata isi propune si sa faca unele precizari cu caracter metodologic, considerate utile mai ales in contextul unui invatamant desfasurat la distanta. Ea reprezinta, in egala masura, rezultatul cristalizarii pe parcursul timpului a unor constante relevate in noianul intrebarilor puse de studenti la fiecare inceput de an universitar si doreste sa aduca raspunsurile necesare si adecvate. In mod special, scopul sau este acela de a familiariza studentii anului intai cu exigentele universitare si de a le pune la indemana un instrument de lucru atat de necesar la inceput de drum.

a) Bibliografia

In vederea unei cat mai temeinice pregatiri la dispozitia studentilor se afla un extrem de bogat material bibliografic. Ar fi de dorit ca studentii sa reuseasca sa indeparteze cat mai rapid unele 'idei de gata' ce se pot dovedi periculoase pe termen lung. Astfel, de pilda, profesorii nu solicita 'invatarea pe de rost' a cursului sau manualului universitar pe care l-au redactat, iar studierea si a altor lucrari de specialitate, departe de a fi interzisa, este calduros recomandata

O lista bibliografica exhaustiva, fie si numai pentru singura disciplina a dreptului constitutional, ar fi imposibil de alcatuit. De aceea ne vom multumi sa mentionam la sfarsitul acestei introduceri doar cateva din cele mai importante lucrari de specialitate publicate recent la noi in tara sau in strainatate (manuale sau tratate universitare), fiind de la sine inteles ca lectura oricarei carti de calitate nu poate fi decat o placere intelectuala si un plus de informatie. Reactualizarea periodica a acestei (modeste) bibliografii ar putea constitui una din preocuparile oricarui student. Aceasta si in vederea constituirii propriei biblioteci juridice.

Alegerea cartilor nu trebuie lasata la voia intamplarii. Daca manualul universitar recomandat este de regula cel al profesorului care tine si prelegerile (fie si numai din ratiuni de ordin pur pedagogic, lesne de inteles si care nu mai au nevoie de alte comentarii) celelalte carti pe care studentul le achizitioneaza trebuie alese cu multa atentie. Nici sfatul librarului, nici cel al studentilor din anii mai mari nu ar trebui sa prevaleze alegerii pe care fiecare o face in functie de necesitatile sale proprii, de nevoia resimtita pentru un plus de informatie intr-un anumit domeniu sau in functie de gradul de satisfactie intelectuala sperat a fi gasit in paginile unei carti.

Nu trebuie uitate nici revistele de specialitate. Deseori, probleme de actualitate nu sunt tratate decat extrem de sumar sau chiar deloc in cuprinsul manualelor sau cursurilor universitare. Este normal deoarece scopul acestui tip de lucrari de specialitate este unul cu precadere pedagogic. Discutii cu privire la anumite aspecte controversate sau cu privire la probleme de detaliu sau de o deosebita subtilitate sunt de aceea de cautat (si de gasit !) in revistele de specialitate. Fara a avea pretentia exhaustivitatii, redam mai jos lista principalelor reviste care publica articole ce pot interesa studentul curios, mai ales in domeniul dreptului constitutional. Trebuie si aici sa precizam ca enumerarea este doar exemplificativa si nu limitativa) completarea sa fiind nu doar dorita ci chiar sugerata

Dreptul - 12 numere pe an

Studii de drept romanesc - 4 numere pe an

Revista de drept public - 4 numere pe an

Curierul Judiciar - 12 numere pe an

Revista romana de drepturile omului - 4 numere pe an

Analele Universitatii Bucuresti - Seria Drept - 4 numere pe an

In vederea completarii bibliografiei, si nu numai, publicatia absolut necesara pentru orice jurist si pentru orice cetatean este Monitorul Oficial al Romaniei. Descoperirile nu se incheie insa aici. Studentul in stiinte juridice va trebui sa 'descopere' si un vocabular diferit de cel cu care era obisnuit pana in acel moment.

b) Vocabularul

In ciuda falsei si inselatoarei aparente de simplitate, datorata in buna masura asemanarii cu limbajul comun, limbajul juridic poate ridica serioase dificultati si intinde numeroase capcane. Juristul poseda un vocabular care ii este propriu, format pe parcursul a secole intregi de practica; un fel de cod secret transmis aproape cu religiozitate din generatie in generatie de juristi care il percep ca pe un fel de refugiu - sursa a nenumarate contestatii din partea 'celorlalti', a ne-juristilor - fata de o eventuala vulgarizare a mediului lor specific. In literatura juridica de specialitate de ultima ora din tara noastra au aparut cateva dictionare juridice, unele chiar cu ambitii de generalitate, care pot familiariza studentele si studentii cu sensurile tehnic-juridice ale unor concepte cu care vor opera mai tarziu si care, de multe ori, se 'ascund' sub denumiri extrem de comune.

Analiza: Contract de garantie Lucrare: Contracte civile speciale - contractul de vanzare cumparare

Dictionar juridic pentru militari - Editura Militara, 1975;

Dictionar de drept constitutional si administrativ - Editura Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1978;

Dictionar de drept international public - Editura Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1982;

Dictionar de asigurari - Editura Logos, Chisinau, 1993;

Dictionar bancar si de asigurari - Editura Dragon, Bucuresti, 1994;

Dictionar de drept international al afacerilor - Editura Lumina Lex, Bucuresti, 1996;

Dictionar politic: institutiile democratiei si cultura civica - Editura Sansa, Bucuresti, 1996;

Dictionar de termeni juridici uzuali - Editura National, Bucuresti, 1997;

Dictionar de drept privat - Editura Mondan 94, Bucuresti, 1997;

Dictionar de dreptul muncii - Editura Lumina Lex, Bucuresti, 1997;

Dictionar de drept civil - Editura Lumina Lex, Bucuresti, 1997;

Dictionar de protectia mediului - Editura Lumina Lex, Bucuresti, 1997;

Dictionar explicativ si practic de drept penal si procesual penal - Editura National, Bucuresti, 1997;

Lectura lor in paralel cu studiul diferitelor discipline nu poate fi decat extrem de utila, facilitand insusirea notiunilor de baza si evitarea prea bine cunoscutului fenomen al 'betiei de cuvinte'.

c) Metodologie

Consideram ca unele precizari de ordin metodologic privind activitatea universitara pot fi binevenite. Fara a pune vreun moment la indoiala faptul ca studentii stiu deja cum, ce, cat, etc. trebuie sa pregateasca pentru fiecare disciplina de studiu, ne permitem sa ne prevalam de butada devenita celebra a unui profesor de la Oxford care obisnuia sa isi inceapa cursul spunand 'aici pornim de la ideea ca nici unul dintre noi nu detine adevarul absolut si nu are perfecta dreptate intotdeanuna; nici chiar cel mai tanar!'. Consideram deci ca unele precizari pot veni in sprijinul activitatii de pregatire sustinuta pe care suntem convinsi ca studentii o desfasoara clipa de clipa, ceas de ceas.

1. Despre prelegere

Pregatirea cursului incepe cu chiar audierea lui. Oricat ar parea de surprinzator acest adevar vechi si banal se dovedeste a nu fi inca suficient verificat. Existenta unui manual sau a unui curs publicat de catre chiar profesorul care 'tine' si cursul magistral nu presupune neaparata identitate a celor doua tipuri de informatie: scrisa si vorbita. Si aceasta pentru motive foarte simple, chiar evidente am putea spune. Profesorul nu este o banda magnetica ce a inregistrat o data pentru totdeauna un discurs pe care il repeta la nesfarsit indiferent de auditoriu si pe care, la un moment dat in timp, l-a 'imortalizat' si pe un suport de hartie. El isi adapteaza discursul in functie de auditoriu, de reactiile sale de moment; de evolutia de ultima ora a evenimentelor si a legislatiei si de o serie intreaga de alti factori ce, in mod evident, nu pot si nici nu trebuie avuti in vedere la redactarea unui manual universitar. Fireste ca studentii isi pot completa informatiile obtinute la prelegere cu o serie intreaga de alte 'surse' de informare, dar acestea nu pot (si credem noi nici nu isi propun) sa inlocuiasca cursul magistral. Datorita caracterului sau viu, direct prelegerea poate orienta atentia studentilor asupra acelor aspecte ce prezinta o mai mare importanta, ea permite o mai buna exemplificare a teoriilor abstracte enuntate in manuale, ajuta la o mai buna intelegere a fenomenelor studiate, etc.

Forma de invatamant la distanta priveaza studentii de acest privilegiu, dar le ofera posibilitatea unor intalniri periodice atat cu titularii de disciplina, cat si cu tutorii cursului. Aceasta oportunitate nu trebuie irosita sau neglijata, caci ea se poate concretiza in cunostinte actualizate sau mai bine structurate, in informatii aditionale sau pur si simplu intr-o perspectiva diferita asupra materiei.

2. Despre studiu

Intr-o ipoteza ideala, in continuare studentul ar trebui sa incerce sa fixeze informatia receptata prin lectura unuia sau, de preferat chiar, a mai multor manuale universitare. Lectura mai multor cursuri sau lucrari de specialitate ofera avantajul ca permite familiarizarea cu mai multe opinii legate de acelasi aspect, o mai buna cunoastere a obiectului de studiu si intelegerea mai exacta a diverselor probleme sau controverse pe care respectiva materie le ridica. Ulterior, ar trebui sa fie posibila o mai buna intelegere a problemei abordate sau lamurirea partiala (de dorit ar fi chiar totala) a intrebarilor pe care audierea cursului magistral le-a pus. Dupa cum aratam inca de la inceput, informatia este pusa la dispozitia studentului, acesta este insa cel care o recepteaza. Nimeni nu poate realiza procesul invatarii in locul studentului si nimeni nu il poate obliga pe acesta la o activitate pe care el nu o doreste. Participarea sa activa la procesul educational este conditia sine qua non a reusitei acestui proces.

Fireste, tehnicile, modalitatile de invatare sunt specifice fiecaruia. Doua ar fi totusi indicatiile de ordin general ce pot fi facute cu privire la acest subiect. Este total gresita parerea conform careia 'la drept nu trebuie decat sa inveti pe de rost' completata deseori cu obiectul acestei 'invatari' - legile. Nimic mai fals si nimic mai periculos. Nu trebuie invatat pe de rost, retinerea frazelor cuvant cu cuvant facandu-se cel mai adesea in detrimentul intelegerii. Si mai ales nu este indicata retinerea pe de rost a textelor normative. Studiile juridice urmaresc insusirea rationamentului juridic si invatarea utilizarii acestuia si nu a dreptului pozitiv. Textele normative in vigoare la un moment dat pot fi modificate sau abrogate, rationamentele juridice au anumite 'tipare' utilizate de mii de ani si care inca nu s-au demodat. Evident ca notiunile de baza, conceptele fundamentale, rationamentele trebuie insusite, dar aproprierea lor nu presupune simplul efort mecanic de retinere, ci si unul cognitiv.

Aceasta nu  contrazice o alta 'idee de gata' si anume aceea ca pentru efectuarea studiilor juridice este necesara o buna memorie. Numai ca acest lucru este adevarat pentru aproape toate domeniile. Tocmai pentru a facilita memorizarea indicat ar fi ca procesul invatarii sa se desfasoare in timp. Mai precis este de preferat studierea cursurilor in mod sistematic, in cadrul unui efort distribuit pe tot parcursul anului universitar, invatarea numita 'in salturi' sau 'in sesiune' prezentand in afara riscurilor deja binecunoscute (criza de timp, stress pronuntat, 'caderi' fizice sau chiar nervoase, etc.) si dezavantajul unei extrem de rapide uitari. Memoria umana (chiar si cea mai prodigioasa) stocheaza informatia primita intr-o cantitate mare intr-un timp foarte scurt pentru o durata extrem de limitata. Exista riscul (nu rareori produs efectiv) ca 'varful de forma' scontat sa nu se produca in chiar momentul examenului

3. Despre referat

Una din modalitatile cele mai frecvente de evaluare a studentilor este redactarea unui referat. Metoda este des folosita nu doar pentru avantajele practice pe care le presupune, dar si pentru ca prin ea se poate asigura o o participare efectiva a studentului la procesul educational. Referatul constituie o lucrare scrisa in urma desfasurarii unei cercetari individuale si, eventual, prezentata oral in cadrul unei activitati de grup. Referatele urmaresc dezvoltarea unor aptitudini de sinteza, de exprimare, de cautare si rezolvare a unor probleme de drept. Pentru pregatirea unui referat este necesara observarea (si chiar parcurgerea) urmatoarelor etape:

stabilirea unei (modeste pentru inceput) bibliografii suplimentare;

intelegerea si aprofundarea ei;

asimilarea unor notiuni, discutii, argumente, pozitii doctrinare, opinii, etc;

sistematizarea informatiei astfel acumulate;

analizarea ei dintr-o perspectiva critica (a nu se confunda cu negativista sau nihilista), eventual prin formularea unor concluzii personale;

sintetizarea tuturor acestor idei intr-un plan al referatului;

prezentarea intr-o forma clara, precisa si cat mai exact posibila a rezultatului acestui intreg travaliu intelectual.

Prezentarea referatului presupune atat redactarea lui in forma scrisa, cat si sustinerea lui oral.  Acest exercitiu prezinta avantajul ca obisnuieste studentul atat cu rigorile expresiei scrise, cat si cu cele (particulare si specifice) ale expresiei orale.

O precizare ni se pare in acest context deosebit de importanta: redactarea unui referat nu inseamna copierea pur si simplu din lucrarile diversilor autori a celor mai anarhice si neinspirat alese si aranjate pasaje; prezentarea unui referat nu in­seamna citirea cu voce monotona a catorva pagini inseilate in mare graba in seara dinaintea datei fixate pentru sustinere. Referatul este rezultatul unei munci inte­lectuale de cautare a unor raspunsuri la intrebari pe care fiecare si le pune, iar aceste raspunsuri, chiar daca au fost deja formulate de altii cu mult inainte de data fixata pentru prezentarea referatului, sigur au fost redactate intr-o forma diferita de cea pe care fiecare student in parte ar putea sa le-o dea. Manifestarea personalitatii fiecaruia nu numai ca este dorita, dar ar trebui sa fie si stimulata prin astfel de exercitii. Ideal ar fi ca, la finalul oricarui referat, fiecare student sa poata mentiona si opinia sa proprie, pe care sa fie capabil si sa o sustina cu argumente juridice.

d) In loc de concluzii

Ca in nici un alt domeniu, in drept forma si fondul sunt inseparabile. Ne vom ingadui sa incheiem aceasta parte introductiva cu o scurta precizare referitoare la forma. Indiferent de modul de comunicare ales este bine de stiut ca modalitatea in care ea se realizeaza influenteaza si receptarea continutului. Neglijarea acestui aspect (e.g. a exprimarii coerente, a esteticii paginii, etc.) poate constitui uneori un element care adaugat la multe altele poate conduce la nereusita la examen. Si nu doar din considerente pur estetice. Evitarea utilizarii paragrafelor in cadrul unei lucrari scrise poate indica o dezordine generala a ideilor. O exprimare orala anevoioasa poate conduce la idea unei mai putin aprofundate studieri a respectivului subiect.

Urand succes temerarilor care s-au incumetat la o incercare deloc usoara, nu putem decat sa ii incurajam sa persevereze pe calea pe care au ales-o !

Bibliografie generala

M. Lepadatescu - Teoria generala a controlului constitutionalitatii legilor,
Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1974

T. Draganu - Introducere in teoria si practica statului de drept, Ed. Dacia, Cluj Napoca, 1992

CDCIP - Partidele politice, Ed. Regia Autonoma Monitorul Oficial, Bucuresti, 1993

Gh. Tanase - Separatia puterilor in stat, Ed.Stiintifica, Bucuresti, 1994

François Chatelet, Evelyne Pisier - Conceptiile politice ale secolului XX, Bucuresti, Humanitas, 1994 

xxx - Sisteme electorale contemporane, Ed. Regia Autonoma ,,Monitorul Oficial'', Bucuresti, 1996

T. Draganu - Drept constitutional si institutii politice. Tratat elementar, Ed. Lumina Lex, Bucuresti, 1998, vol. I si II

V. Duculescu, G. Duculescu, C. Calinoiu - Drept constitutional comparat, Ed. Lumina Lex, Bucuresti, 1999

P. Martin - Sistemele electorale si modurile de scrutin, Ed. Regia Autonoma ,,Monitorul Oficial'', Bucuresti, 1999

Arend Lijphart - Modele ale Democratiei - Forme de guvernare si functionare in 36 de tari, Polirom - Colectia Stiinte politice, 2000

I. Deleanu - Institutii si proceduri constitutionale, Ed. Beck, Bucuresti, 2006

I. Muraru, M. Constantinescu, S. Tanasescu, M. Enache, Gh. Iancu - Interpretarea Constitutiei. Doctrina si practica, Ed. Lumina Lex, Bucuresti, 2002

M. Constantinescu, A.Iorgovan, I. Muraru, S. Tanasescu - Constitutia Romaniei revizuita - comentarii si explicatii, Ed.All Beck, Bucuresti, 2004

S. Tanasescu - Legile electorale - comentarii si explicatii, Ed.All Beck, Bucuresti, 2004

I. Muraru, S. Tanasescu Drept constitutional si institutii politice, vol.I si II, Ed. Beck, Bucuresti, 2006

CDCIP - Cetatenia europeana, Ed.ALL Beck, Bucuresti, 2003

CDCIP - Alegerile si corpul electoral, Ed.ALL Beck, Bucuresti, 2005

CDCIP - Perspective juridice privind institutia parlamentului, Ed.ALL Beck, Bucuresti, 2005

xxx - colectia Constitutiile statelor lumii, Ed.ALL Beck

Websites : www.ccr.ro, www.cdep.ro, www.gov.ro etc.