Talharia

Talharia

1. Continutul legal

Talharia este prevazuta in art. 211 C.pen. si are urmatorul continut legal:

,,Furtul savarsit prin intrebuintare de violente sau amenintari ori prin punerea victimei in stare de inconstienta sau neputinta de a se apara, precum si furtul urmat de intrebuintarea unor astfel de mijloace pentru pastrarea bunului furat sau pentru inlaturarea urmelor infractiunii ori pentru ca faptuitorul sa‑si asigure scaparea, se pedepseste cu inchisoare de la 3 la 18 ani.

Talharia savarsita in urmatoarele imprejurari:

a) de o persoana mascata, deghizata sau travestita;

b) in timpul noptii;

c) intr‑un loc public sau intr‑un mijloc de transport, se pedepseste cu inchisoare de la 5 la 20 de ani.

Pedeapsa este inchisoarea de la 7 la 20 de ani, daca talharia a fost savarsita:

a) de doua sau mai multe persoane impreuna;

b) de o persoana avand asupra sa o arma, o substanta narcotica ori paralizanta;

c) intr‑o locuinta sau in dependinte ale acesteia;

d) in timpul unei calamitati;

e) a avut vreuna din urmarile aratate in art. 182. [alin. (2¹)]

Talharia care a produs consecinte deosebit de grave sau a avut ca urmare moartea victimei se pedepseste cu inchisoare de la 15 la 25 de ani si interzicerea unor drepturi".

2. Conditii preexistente

A. Obiectul infractiunii. a) Obiectul juridic special, in cazul infractiunii de tal­harie, este complex, fiind reprezentat, pe de o parte, de relatiile sociale patrimoniale privind mentinerea pozitiei fizice a bunurilor, ca obiect juridic principal, precum si de relatiile sociale privind viata, sanatatea, integritatea corporala si libertatea persoa­nei, ca obiect juridic secundar, adiacent[1].

In raport cu obiectul juridic principal, prin incriminarea talhariei se apara situatia de fapt pe care o au bunurile in sfera patrimoniala a persoanei fizice sau juridice private ori publice indreptatite sa pastreze la dispozitia sa acele bunuri.

In ceea ce priveste obiectul juridic adiacent (secundar), acesta va fi determinat de felul actiunii adiacente: violente, amenintare si valoarea sociala ocrotita si lezata prin aceasta actiune (libertatea, integritatea corporala, sanatatea, viata, onoarea per­soa­nei).

In cazul talhariei, legiuitorul considera valorile sociale de o mare importanta ca: viata, integritatea corporala si sanatatea persoanei ca fiind adiacente fata de valorile sociale patrimoniale, care constituie obiectul principal al faptei. Aceasta rasturnare a ierar­hiei valorilor sociale ocrotite se explica prin aceea ca infractorul, in princi­pal, urma­­reste realizarea furtului, violenta fiind doar un mijloc pentru infaptuirea acestui scop.

b) Obiectul material. Actiunea principala, in cazul talhariei, fiind furtul este nor­mal ca obiectul material in primul rand sa fie reprezentat de bunul sau bunurile pe care autorul vrea sa le sustraga.

Incluzand insa in sfera furtului, folosirea violentei sau a amenintarii ori a altor mijloace de anihilare a vointei persoanei, talharia va avea ca obiect material al ac­tiunii adiacente corpul persoanei impotriva careia se indreapta activitatea secundara a faptuitorului sau contra bunurilor aflate asupra corpului, daca faptuitorul distruge hainele ori a bunurilor aflate la dispozitia acestuia[2].

B. Subiectii infractiunii. a) Subiectul activ al infractiunii de talharie, nefiind cir­cumstan­tiat de lege, poate fi orice persoana care indeplineste conditiile necesare de a raspunde penal si chiar daca aceasta va avea vreun drept asupra bunului sustras prin intre­buintarea de violente sau amenintari, ori prin punerea victimei in stare de inconstienta sau neputinta de a se apara. Ca urmare, subiectul activ al talhariei ar putea fi insusi proprietarul care savarseste actiunea de luare, prin intrebuintarea mijloacelor prevazute de art. 211 alin. (1) C.pen., asupra unui bun mobil care, in acel moment, se gaseste in posesia legitima a altei persoane (situatia este similara cu cea descrisa la furt).

Participatia penala la infractiunea de talharie este posibila atat la varianta tip, cat si la cele calificate (agravate), dar cu unele nuantari.

In ceea ce priveste participatia, aceasta este posibila numai sub forma instigarii si a complicitatii neconcomitente, in toate celelalte situatii facandu‑se aplicarea art. 211 alin. (2) lit. a).

Deci participatia penala la talharia prevazuta de art. 211 alin. (1) C.pen. este posibila, dar numai in forma instigarii si a complicitatii materiale sau morale ante­rioare. Va exista coautorat la infractiunea de talharie daca unii participanti au savarsit numai fapta de furt sau numai pe cea de violenta, daca fiecare dintre ei a cunoscut ca sustragerea se comite cu violenta.

b) Subiect pasiv al infractiunii este persoana fata de care s‑a savarsit talharia, adica persoana ale carei bunuri au fost sustrase prin savarsirea talhariei sau acea ori acele persoane fata de care s‑a savarsit numai actiunea adiacenta (violenta, amenintarea).

Uneori poate fi intalnit atat un subiect pasiv principal, cat si un subiect pasiv secundar. De exemplu, in momentul savarsirii infractiunii bunul se afla in posesia legitima a altei persoane decat proprietarul (depozit). Deci proprietarul bunului va fi subiect pasiv principal, iar posesorul bunului va fi subiect pasiv secundar. Tot astfel, cand este supus violentei, cel care fara a fi posesorul sau detinatorul bunu­rilor, inter­vine pentru a opri pe faptuitor si a‑l retine. In astfel de cazuri vor exista doi subiecti pasivi ai acestei infractiuni: cel ale carui bunuri au fost furate si cel care a fost vic­tima actelor de violenta sau amenintare, retinandu‑se o singura[3] infrac­tiune de talharie .

Intr‑o opinie se considera ca prin lovirea mai multor persoane, pentru a pastra bunul sustras, sau pentru a‑si asigura scaparea, chiar daca actiunea de furt este una singura, suntem in situatia unui concurs de infractiuni[5].

De asemenea, tot concurs exista cand prin amenintare se sustrag bunuri de la diferite persoane (concurs ideal) sau prin constrangeri executate in aceeasi impre­jurare se sustrag de asemenea bunuri de valoare, bani, telefoane etc. (concurs real).

Astfel, in practica judiciara s‑a decis ca savarsirea infractiunii de talharie, conco­mitent asupra mai multor persoane vatamate, prin amenintare si lovire, constituie tot atatea infractiuni de talharie, aflate in concurs ideal ori real, cati subiecti pasivi sunt, iar nu o singura infractiune. S‑a retinut ca inculpatul a acostat, pe strada, pe B.I. si H.D., precum si pe H.V., P.C. si S.F., pe care i‑a amenintat si lovit, deposedandu‑i de sumele de bani si unele bunuri pe care le aveau asupra lor[6].

Intr‑o alta speta s‑a retinut aceeasi incadrare juridica atunci cand inculpatul, impreuna cu alte 3 persoane, au oprit autotrenul condus de partea vatamata C.N., in care se afla si partea vatamata M.N. Urcand in cabina autotrenului, inculpatul le‑a ame­nintat si agresat fizic pe cele doua parti vatamate, care au reusit sa fuga, abando­nandu‑si bunurile, pe care inculpatii le‑au insusit[7].

Daca in aceste situatii victima actelor de violenta sau amenintare poate fi numai o persoana fizica, victima actiunii de furt ar putea fi si o persoana juridica privata sau publica[8].

3. Continutul constitutiv

A. Latura obiectiva. a) Elementul material. Ca expresie a caracterului de infrac­tiune complexa, elementul material al acestei infractiuni este format din doua actiuni corelate, si anume: actiunea de furt, fiind principala si actiunea de constrangere, fiind o activitate adiacenta.

Actiunea principala consta, asadar, in actiunea de furt. La talharie, ca si la furt, bunul mobil este luat, scos din posesia patrimoniala a victimei fara consimtamantul acesteia. O particularitate care apare in cazul talhariei consta in acea ca, datorita folosirii de catre faptuitor a violentei si amenintarii, luarea poate imbraca si forma remi­terii silite, dar aparent consimtita a bunului, efectuata de insusi posesorul sau detentorul acestuia.

Remiterea bunului de catre partea vatamata, oarecum de bunavoie, ca urmare a unei constrangeri sau amenintari anterioare, dar savarsita imediat dupa ce acestea au avut loc, va fi calificata intotdeauna drept talharie si nu santaj.

Actiunea principala a elementului material al talhariei se poate realiza sub oricare din variantele infractiunii de furt - simplu sau calificat - cu scopul de insusire sau folosire pe nedrept. Ea este realizata atat in situatia in care furtul s‑a consumat, ipoteza in care talharia va fi consumata, cat si in imprejurarea cand furtul a ramas in forma tentativei, ipoteza in care va exista o tentativa la talharie.

Pentru existenta actiunii adiacente este suficienta intrebuintarea unuia dintre mijloacele enumerate de lege. Daca se folosesc cumulativ, aceasta nu schimba ca­rac­terul unitar al infractiunii, dar aceasta imprejurare va fi avuta in vedere la eva­luarea gradului concret de pericol social al faptei[9].

Violenta, amenintarea sau punerea in stare de inconstienta sau neputinta de a se apara, realizeaza activitatea secundara a elementului material al infractiunii de tal­harie, numai daca au servit ca mijloc pentru comiterea furtului sau ca mijloc de pastrare a bunului furat ori pentru a asigura scaparea faptuitorului. Prin violenta, in sensul art. 211 alin. (1) C.pen. intelegem o activitate fizica de natura sa provoace victimei suferinte fizice sau vatamari corporale ce necesita pentru vindecare cel mult 20 zile [art. 180 alin. (2)] sau de la 21 la 60 zile, in cazul art. 181.

Daca se constata ca forma de vinovatie este intentia, atat in ceea ce priveste actiunea principala, cat si pe cea secundara privind violenta, iar urmarile produse cores­­pund art. 182 (vatamarea corporala grava), atunci vor fi aplicabile regulile con­cursului de infractiuni intre talharia simpla si vatamarea corporala grava. Daca fata de rezultatul caracteristic vatamarii corporale grave, pozitia subiectiva este culpa, atunci se va aplica art. 211 alin. (2¹) lit. e).

De observat ca legiuitorul, in continutul incriminarii faptei de talharie, enumera exhaustiv modalitatile prin care se realizeaza talharia. Astfel, legea se refera la "amenintare" intelegand savarsirea faptei incriminate in art. 193 C.pen., la "violente" intelegand orice forma de presiune fizica sau morala asupra persoanei impotriva careia este indreptata, chiar daca acele violente nu s‑ar incadra in art. 180 C.pen. sau art. 193 C.pen.[10]

Indiscutabil ca actiunea adiacenta a talhariei va fi realizata cand violentele folo­site au fost savarsite in conditiile aratate in art. 180‑182 si art. 189 C.pen. Violenta fizica se poate concretiza, nu numai intr‑o fapta contra integritatii corporale sau sana­tatii per­soanei (lovirea sau alte violente, vatamarea corporala, vatamarea corpo­rala gra­va), dar si intr‑o fapta contra libertatii fizice a acesteia, cum este lipsirea de liber­tate in mod ilegal a unei persoane. Pentru ca vreuna din aceste fapte sa poata consti­tui o parte componenta a elementului material, se cere ca ea sa fi fost savarsita in vreunul din scopurile prevazute de textul de lege, adica sa se afle in raport de la mijloc la scop cu actiunea principala[11].

Pentru existenta laturii obiective a talhariei, violentele trebuie sa fie exercitate direct impotriva victimei; violentele fata de lucruri pot constitui si ele, uneori, o ame­nintare (de exemplu, ruperea legaturii telefonice, lovirea fundului unei ambarca­tiuni pentru a face sa se scufunde, stropirea cu benzina a incarcaturii dintr‑un camion cu scopul de a o incendia)[12].

Daca violenta fata de lucruri intruneste elementele constitutive ale distrugerii, se vor aplica regulile privind concursul de infractiuni.

Violenta efectuata fata de lucruri, dar care nu constituie o amenintare, nu poate realiza actiunea adiacenta si nu intregeste continutul obiectiv al infractiunii de talharie.

In doctrina si jurisprudenta penala s‑a ridicat problema daca se realizeaza conti­nutul infractiunii de talharie in cazul in care faptuitorul smulge, prin surprindere, un bun din mana victimei.

Se apreciaza ca atunci cand luarea unui bun are loc prin "smulgere" instanta de judecata trebuie sa cerceteze cu deosebita atentie daca prin actiunea de smulgere
s‑a adus atingere uneia din valorile sociale ce formeaza obiectul juridic adiacent al infractiunii de talharie, realizandu‑se astfel elementul de "violenta" caracteristic aces­tei infractiuni. In sens contrar, fapta va constitui o infractiune de furt. Practica judi­ciara promoveaza in mod constant aceasta solutie[13].

De exemplu, in practica judiciara se considera furt, daca lantul de aur smuls de la gat are o greutate foarte mica, iar actiunea de sustragere nu a produs nici o vatamare fizica persoanei. Dimpotriva, s‑a decis ca exista talharie in situatia smulgerii de la gat a unui lant de aur foarte gros, in urma careia victimei i s‑a produs o rana adanca lasata de lant.

Prin "punerea victimei in stare de inconstienta" se intelege folosirea de narcotice sau alte substante de natura sa provoace starea de inconstienta a victimei (adminis­trarea unui somnifer, urmata de sustragerea bunurilor).

Prin punerea victimei in "neputinta de a se apara" se intelege aducerea acesteia in situatia de a nu putea folosi posibilitatile de aparare datorita actiunii de imobilizare, dezarmare, punerea unui calus in gura etc.

In literatura juridica, pornind de la interpretarea restrictiva a art. 211 C.pen., se apreciaza ca violenta, ca actiune adiacenta, nu poate precede furtul, ci ea trebuie sa fie concomitenta sau posterioara acestuia[14].

Alti autori considera ca actele de violenta vor putea fi savarsite anterior furtului pentru a se pregati conditiile sustragerii, existand relatia de conexitate intre fapta de violenta si cea de furt[15].

Deosebirea dintre cele doua opinii este numai aparenta. Talharia presupune prin concept ca sustragerea sa aiba loc prin violenta, adica odata cu inceperea actelor de executare a furtului. Daca se lasa victimei o pauza mai mare de reflectie intre momentul violentei si luarea bunului, aceasta va constitui infractiune de santaj si nu de talharie.

Referat: Adeverinta de venit Document online: Contract de agentie comerciala

Infractiunea de talharie intra in concurs cu infractiunea de ultraj cand victima este un functionar public care indeplineste o functie ce implica exercitiul autoritatii de stat[16] ori cu infractiunea de ultraj contra bunelor moravuri si tulburarea linistii publice, cand sunt indeplinite conditiile necesare .

De exemplu, dupa ce a furat anumite bunuri dintr‑o unitate de stat, infractorul fo­lo­seste violenta impotriva persoanei care asigura paza si care l‑a observat in momen­tul cand incerca sa iasa din incinta unitatii cu bunurile furate.

b) Urmarea imediata. Urmarea consta, ca si la infractiunea de furt, in trecerea bunului din stapanirea de fapt a posesorului sau detentorului in cea a faptuitorului. Acest rezultat se realizeaza prin actiunea principala care intra in componenta elemen­tului material al infractiunii de talharie.

In ce priveste urmarea actiunii adiacente, ea variaza in raport cu mijloacele fo­losite pentru realizarea acesteia. In unele modalitati agravate ale talhariei urmarea imediata adiacenta consta in vatamarea grava ori moartea victimei sau in producerea unor consecinte deosebit de grave.[18]

c) Intre actiunea incriminata si rezultatul produs trebuie sa existe o legatura de cauzalitate atat sub aspectul actiunii principale, cat si al celei adiacente, infractiunea din acest punct de vedere fiind una de rezultat.

B. Latura subiectiva. Infractiunea de talharie se savarseste cu intentie directa, atat in ce priveste actiunea principala, cat si cea adiacenta, faptuitorul prevede si urma­reste sa comita furtul prin violenta sau amenintare ori prin punerea victimei in stare de inconstienta sau neputinta de a se apara, precum si prin folosirea vreunuia din aceste mijloace pentru pastrarea bunului furat, stergerea urmelor infractiunii ori pen­tru a‑si asigura scaparea.

Hotararea faptuitorului de a savarsi talharia poate fi luata de la inceput ori poate sa apara in timpul savarsirii sau dupa consumarea furtului, in functie de interventia unor imprejurari pe care acesta nu le‑a avut in vedere (de exemplu, impotrivirea victimei).

Asa cum am precizat, nu intotdeauna faptuitorul doreste savarsirea unei infrac­tiuni de talharie. De cele mai multe ori faptuitorul savarseste un furt, fiind nevoit sa foloseasca violenta dupa ce furtul s‑a consumat.

Intentia de a savarsi talharia poate aparea chiar in momentul in care conditiile obiective pe care el le avusese in vedere s‑au schimbat (de exemplu, patrunde intr‑un apartament dar acolo, gasind o persoana, intrebuinteaza violenta pentru a o depo­seda de unele lucruri).

Dar se poate intampla ca de la inceput faptuitorul sa prevada ca va savarsi un furt prin violenta, in acest caz intentia fiind initiala si nu supravenita, in ceea ce priveste savarsirea infractiunii de talharie.

In cazul in care furtul a fost urmat de folosirea unuia dintre mijloacele indicate in art. 211 C.pen., rezolutia faptuitorului de a savarsi talharia apare, de regula, dupa consumarea furtului, deoarece numai in masura in care intervine o persoana pentru a‑l prinde, faptuitorul se hotaraste sa foloseasca violenta ori amenintarea.

Latura subiectiva a infractiunii de talharie include in sfera scopului specific furtului si scopul folosirii violentei, amenintarii (intentia calificata prin scop). Vio­lentele exercitate in alt scop decat cel limitativ prevazut de lege nu mai pot constitui actiunea adiacenta a elementului material al talhariei[19].

Din punct de vedere subiectiv, la variantele agravate ale talhariei care a avut ca urmare o vatamare corporala grava sau moartea victimei, exista ca forma de vino­vatie, praeterintentia.

4. Forme. Modalitati. Sanctiuni

A. Forme. a) Infractiunea de talharie, fiind o infractiune comisiva si intentionata, este susceptibila de desfasurare in timp. Astfel, sunt posibile actele pregatitoare atat in raport cu actiunea principala, cat si cu cea adiacenta, ele pot fi de natura materiala (de exemplu, procura mijloace ca arme, narcotice, pentru exercitarea violentei, ame­nin­tarii) sau morale (culege anumite date sau informatii cu privire la locul savarsirii faptei sau despre victima).

Actele pregatitoare nu sunt incriminate. In cazul in care s‑au efectuat acte de pregatire de catre autorul infractiunii, ele se vor absorbi in acti­vi­tatea infractionala a faptuitorului si vor avea relevanta in stabilirea in concret a pericolului social al faptei.

Daca actele pregatitoare au fost efectuate de o alta persoana si folosite de autor la savarsirea infractiunii, ele vor deveni acte de complicitate anterioara la comiterea talhariei, capatand relevanta juridica in momentul savarsirii faptei.

b) Tentativa. La talharie, tentativa este de asemenea posibila, iar legea prevede sanctionarea ei (art. 222). Este posibila tentativa intrerupta sau improprie ori relativ improprie. La talharie nu este posibila tentativa perfecta.

c) Consumarea. Infractiunea de talharie se consuma cand executarea actiunii prin­cipale (furtul) s‑a desfasurat complet si s‑a produs urmarea imediata prin inter­mediul actiunii adiacente, adica prin intrebuintarea de violenta sau amenintare ori prin punerea victimei in stare de inconstienta sau in imposibilitatea de a se apara. Daca activitatea principala s‑a consumat fara ca faptuitorul sa fi avut nevoie de a re­curge la actiunea adiacenta, fapta consumata este furt, iar nu talharie[20].

Infractiunea se consuma si in cazul cand faptuitorul, dupa savarsirea furtului fara violenta, a folosit acest mijloc pentru a‑si asigura scaparea ori pentru a pastra bunul furat sau a sterge urmele infractiunii. Nu intereseaza daca in final scopul a fost realizat, deoarece scopul este privit ca finalitate a actiunii si nu ca rezultat al acesteia.

In cazul modalitatii agravate, talharia va fi considerata consumata daca s‑au pro­dus, ca urmare a actiunii adiacente, rezultatele cerute de norma de incriminare: vata­mare corporala grava, moartea victimei, consecinte deosebit de grave.

d) Epuizarea. Infractiunea de talharie, ca si furtul, este susceptibila de activitate infractionala prelungita in timp, dupa atingerea momentului consumativ si deci, de eventuala amplificare a urmarilor imediate. In masura in care dureaza actiunea adia­cen­ta, de intrebuintare a mijloacelor de constrangere, in aceeasi masura poate fi pre­lun­gita, prin acte succesive o sustragere, actiunea principala si deci, fapta de talharie.

Alteori, actiunea adiacenta poate produce urmari de o gravitate progresiva (va­tamari grave, moartea victimei) si deci, de natura sa modifice progresiv, gradul de pericol social concret al talhariei, in acest caz, procesul cauzal al activitatii infrac­tionale se prelungeste in timp[21].

In forma prevazuta in art. 211 alin. (3) se prevede ca fapta este mai grava daca a produs consecinte deosebit de grave. Sub raportul urmaririi produse, aceasta se poate amplifica progresiv, trecandu‑se de la o prima incadrare juridica [art. 211 alin. (1)] la alta incadrare juridica mai grava [art. 211 alin. (3)].

In cazul unor astfel de prelungiri, fapta de talharie se considera epuizata atunci cand au incetat actele succesive in efectuarea actiunii principale sau cand este posibila o amplificare a urmarilor actiunii adiacente.

B. Modalitati. Infractiunea de talharie este susceptibila in varianta simpla, de mai multe modalitati normative.

In varianta simpla exista modalitatea normativa a violentelor si celorlalte mijloace savarsite concomitent cu executarea furtului si violentelor sau alte mijloace executate dupa consumarea furtului, dar pentru pastrarea bunului furat, inlaturarea urmelor infractiunii ori pentru asigurarea scaparii.

Acestor modalitati normative poate sa le corespunda o varietate de modalitati faptice in raport cu actiunea principala (furtul), ca si cu actiunea adiacenta, in functie de mijloacele folosite. Evaluarea gradului de pericol social al fiecarei modalitati faptice este lasata la latitudinea instantei de judecata in cadrul procesului de indivi­dualizare judecatoreasca.

Infractiunea de talharie prezinta si unele modalitati agravate prevazute in art. 211 alin. (2) si art. 211 alin. (2¹) C.pen., altele decat cele analizate pana acum.

Astfel, potrivit art. 211 alin. (2) C.pen., talharia este mai grava si se pedepseste cu inchisoare de la 5 la 20 de ani in urmatoarele situatii:

a) de o persoana mascata, deghizata sau travestita;

b) in timpul noptii;

c) intr‑un loc public sau intr‑un mijloc de transport.

Potrivit art. 211 alin. (2¹) C.pen., talharia este si mai grava si se pedepseste cu inchisoare de la 7 la 20 de ani in urmatoarele situatii:

a) de doua sau mai multe persoane impreuna;

b) de o persoana avand asupra sa o arma, o substanta narcotica ori paralizanta;

c) intr‑o locuinta sau in dependinte ale acesteia;

d) in timpul unei calamitati;

e) a avut vreuna din urmarile aratate in art. 182.

Dupa cum se poate observa, infractiunea de talharie este susceptibila de multiple modalitati normative agravate, identice cu unele din cele prevazute de art. 209 C.pen., la care facem trimitere, unele dintre ele analizandu‑le in aceasta subsectiune, scotand in evidenta elementele specifice[22].

In ceea ce priveste modalitatea prevazuta in art. 211 alin. (2) lit. c) C.pen., dorim sa facem unele precizari.

In practica judiciara[23] s‑a retinut talharie savarsita in public, fapta inculpatului care a urmarit partea vatamata aflata pe un drum public din orasul Moinesti, lovind‑o cu pumnii si cu picioarele dupa care i‑a sustras o suma de bani din buzunare si geanta pe care victima o avea asupra sa. De asemenea, s‑a retinut talharie savarsita intr‑un loc public, fapta inculpatului care, aflandu‑se intr‑un loc public, si‑a insusit prin smul­gere o bicicleta care se afla in mainile victimei sau fapta inculpatului care, intalnind victima pe drumul dintre doua sate, i‑a luat prin violenta o suma de bani pe care o avea asupra sa . Exista talharie savarsita in loc public si atunci cand inculpatul, dupa ce a sustras un telefon mobil de la victima aflata pe strada, a amenintat cu cutitul partea vatamata si un gardian public pentru a‑si asigura scaparea .

S‑a retinut talharie savarsita in public[27] si atunci cand inculpatul, aflat pe refugiul unei statii RATB, in timp ce partea vatamata incerca sa se urce intr‑un tramvai, inculpatul s‑a apropiat prin spate si, prin surprindere, i‑a smuls telefonul mobil pe care aceasta il avea prins de centura, dupa care a fugit.

Nu s‑a retinut talharie comisa intr‑un loc public[28] atunci cand mai multi inculpati au amenintat pe paznicul unei intreprinderi, deoarece acesta se afla in incinta intreprinderii, iar de fata, in afara de victima, nu erau decat infractorii. De asemenea nu se poate retine ca fapta a avut loc public daca talharia a fost comisa in cabina liftului unui bloc de locuinte sau pe holul blocului inainte de intrarea in lift, daca nu au fost de fata mai multe persoane.

Referindu‑ne la agravanta ,,intr‑un mijloc de transport" exista unele diferente fata de infractiunea de furt, sustinandu‑se ca agravanta exista cand "fapta are loc in orice mijloc de transport (inclusiv taxiul)[30]. Consideram corecta aceasta opinie, pentru ca legiuitorul a folosit sintagma "mijloc de transport" si nu "mijloc de transport in comun" (cum se prevede la furtul calificat) sfera primei notiuni fiind evident mai larga, cuprinzand si mijloacele de transport in comun.

In practica judiciara s‑a decis ca exista talharie calificata (dintr‑un mijloc de transport) daca inculpatul a scos prin violenta pe soferul taxiului din masina si i‑a luat mai multe bunuri si bani.

Intr‑o alta speta[31] nu s‑a retinut infractiunea de talharie savarsita intr‑un mijloc de transport, ci talharie savarsita intr‑un loc public, deoarece inculpatii, chiar daca au urmarit victima si cand se afla in autobuz, calatorind impreuna o lunga distanta, au savarsit fapta dupa ce au coborat la o statie si in acel moment s‑au apropiat de victima si au amenintat‑o cu un briceag luandu‑i banii si un lantisor de aur.

S‑a retinut infractiunea de talharie calificata[32] (intr‑un mijloc de transport) si in cazul a doi inculpati care au silit victima (soferul autoturismului taxi), sa iasa din masina si sa le predea autoturismul. In acest caz sunt incidente atat agravanta "intr‑un mijloc de transport" (deoarece victima a fost supusa violentelor in momentul cand se afla in autoturism), cat si savarsirea furtului intr‑un loc public deoarece sustragerea vehiculului a avut loc dupa parasirea masinii de catre victima, insa pe strada, adica intr‑un loc public, devenind incidenta si aceasta agravanta.

Potrivit art. 211 alin. (2¹) lit. c) C.pen., talharia este in forma agravata cand a fost savarsita intr‑o locuinta sau in dependintele acesteia. Aceasta este o circumstanta de agravare specifica talhariei si pe care nu o regasim si la infractiunea de furt. Agra­varea se justifica deoarece aduce o grava atingere vietii intime, domestice a victimei si este de natura sa creeze o stare de temere si nesiguranta cand infractorul patrunde in locuinta cu intentia de a fura cu orice pret, chiar prin folosirea de violente. In practica judiciara au existat frecvente cazuri cand infractorii, profitand de faptul ca victimele locuiesc singure, in locuri mai izolate, s‑au hotarat mai usor sa savarseasca o talharie prin patrunderea in locuinta acestora.

Prin "locuinta" in sensul art. 211 alin. (2¹) lit. c) C.pen., se intelege orice loc des­tinat pentru uzul domestic al uneia sau mai multor persoane si care este efectiv folosit in acest sens, neavand relevanta daca este temporar sau permanent, stabil sau mobil.

In masura in care patrunderea ilegala in locuinta constituie o agravanta a talhariei, fapta de violare de domiciliu este absorbita in continutul acestei modalitati agravate a talhariei, fiind exclus concursul de infractiuni.

Va exista aceasta forma a infractiunii de talharie chiar si atunci cand fapta a fost comisa in locuinta inculpatului[33].

In legatura cu comiterea talhariei intr‑o locuinta sau dependinta, in practica judi­ciara se ridica problema absorbtiei sau nu in aceasta infractiune a infractiunii de violare de domiciliu. Unele instante au retinut in acest caz existenta unei singure infractiuni complexe de talharie in continutul careia intra si violarea de domiciliu care astfel isi pierde autonomia[34].

Alte instante au considerat ca patrunderea fara drept in locuinta partii vatamate, urmata de exercitarea de violente asupra acesteia pentru a reusi sa plece cu bunul sustras din acea locuinta constituie infractiunea de talharie - art. 211 alin. (2) lit. c) C.pen., cat si infractiunea de violare de domiciliu savarsite in concurs real[35]; aceeasi incadrare a fost data si faptei inculpatilor care intrand fara drept in locuinta partilor vatamate le‑au pulverizat acestora spray lacrimogen in ochi, le‑au aplicat mai multe lovituri, cerandu‑le sa le dea toti banii .

Pentru a ajunge la o solutie conforma vointei legiuitorului exprimata in dispo­zitiile art. 211 alin. (2¹) lit. c) C.pen., se impune analiza ipotezelor in care s‑ar putea afla faptuitorul care savarseste talharia intr‑o locuinta sau dependintele acesteia[37].

a) O prima ipoteza ar fi aceea in care faptuitorul a patruns in locuinta sau depen­dinte ale acesteia cu consimtamantul persoanei care le foloseste si ulterior savarseste infractiunea de talharie;

b) Intr‑o a doua ipoteza, faptuitorul patrunde intr‑o locuinta sau dependinta cu consimtamantul persoanei care le foloseste, insa la cererea expresa a acesteia de a le parasi refuza, iar apoi comite talharia;

c) Intr‑o a treia ipoteza, faptuitorul patrunde fara drept in locuinta sau dependinte ale acesteia si comite talharia (de exemplu: usa de la locuinta este deschisa, faptui­torul patrunde si savarseste talharia);

d) Intr‑o a patra ipoteza, faptuitorul, dupa ce patrunde prin efractie, escaladare sau prin folosirea unei chei adevarate ori a unei chei mincinoase intr‑o locuinta sau dependinte ale acesteia, comite talharia.

Daca in prima ipoteza este limpede ca ne aflam numai in fata infractiunii de talharie cu agravanta prevazuta in art. 211 alin. (2¹) lit. c) C.pen., in a doua ipoteza exista un concurs de infractiuni, fiind savarsita atat fapta de violare de domiciliu, prin refuzul faptuitorului de a parasi locuinta la cererea persoanei indreptatite sa‑si dea consimtamantul cat si infractiunea de talharie.

In a treia ipoteza se comite tot un concurs de infractiuni intre violarea de domi­ciliu - patrunderea fara drept - si talharie.

In ultima situatie se readuce in discutie problematica furtului prin efractie, esca­ladare sau prin folosirea fara drept a unei chei adevarate ori a unei chei mincinoase; se pune intrebarea daca in acest caz fapta de violare de domiciliu este absorbita sau nu in aceea de furt calificat.

Ultima problema pe care vrem sa o lamurim este aceea de a sti care este incadrarea juridica a faptei, daca talharia se comite in curtea locuintei; se mai aplica art. 211 alin. (2¹) lit. c) C.pen. (talharia savarsita intr‑o locuinta sau dependinta)?

Avand in vedere ca textul de lege nu se refera si la locul imprejmuit, incadrarea faptei nu va putea fi facuta potrivit art. 211 alin. (2¹) lit. c) C.pen. Asadar, daca se patrunde prin efractie in curte si se comite talharia, va exista un concurs intre violare de domiciliu, distrugere si talharie [art. 211 alin. (1) C.pen.]. Cand faptuitorul patrunde pe poarta deschisa in curte si comite talharia va exista un concurs intre talharie [art. 211 alin. (1) C.pen.] si violare de domiciliu[38].

Controversa a intrat si in atentia instantei supreme care, intr-un recurs in interesul legii, s-a pronuntat in sensul urmator:

- fapta de patrundere, in orice mod, intr-o locuinta sau dependinte ale acesteia, urmata de savarsirea unei talharii constituie un concurs real intre infractiunea de violare de domiciliu, prevazuta de art. 192 C.pen. si infractiunea de talharie, preva­zuta de art. 211 alin. (2¹) lit. c) C.pen.;

- fapta de patrundere, in orice mod, intr-o curte sau intr-un loc imprejmuit ce tine de domiciliul persoanei, urmata de savarsirea unei talharii constituie un concurs real intre infractiunea de violare de domiciliu, prevazuta de art. 192 C.pen. si infractiunea de talharie prevazuta de art. 211 C.pen., cu exceptia circumstantei incriminate in
art. 211 alin. (2¹) lit. c) C.pen.[39]

O agravanta specifica talhariei se refera la situatia cand a avut loc vreuna din urmarile aratate in art. 182 C.pen. In acest caz, agravarea talhariei este justificata prin con­se­cintele actiunii adiacente, adica ale actelor de violenta exercitate asupra victimei, daca acestea au produs urmarile prevazute de art. 182 C.pen. De pilda, faptuitorul loveste victima pentru a indeparta opunerea acesteia, insa se produc conse­­cintele prevazute de art. 182 C.pen. pe care nu le‑a urmarit ori acceptat, socotind fara temei ca nu se vor produce (usurinta), fie nu le‑a prevazut, desi trebuia si putea sa le prevada (neglijenta). In ambele ipoteze, urmarile mai grave ale lovirii ii sunt imputabile fap­tuito­rului, in cadrul agravantei mentionate, cu titlul de culpa.

De remarcat ca in ipoteza in care faptuitorul, cu prilejul executarii faptei de furt exer­cita violenta, cu intentia de a produce urmarile prevazute in art. 182 C.pen. acesta va ras­punde pentru infractiunea de talharie, in concurs cu vatamarea corporala grava[40].

O alta modalitate agravata a talhariei exista, potrivit art. 211 alin. ultim C.pen., atunci cand aceasta a produs consecinte deosebit de grave sau a avut ca urmare moartea victimei.

Aceasta agravanta vizeaza, in primul rand, rezultatul actiunii principale a talha­riei, si anume, cea de furt.

Conform art. 146 C.pen., prin "consecinte deosebit de grave" se intelege o paguba materiala mai mare de 200. 000 lei sau o perturbare deosebit de grava a activitatii cauzata unei autoritati publice sau oricareia dintre unitatile la care se refera art. 145 C.pen. ori altei persoane juridice sau fizice.

In evaluarea intinderii pagubei materiale instanta de judecata trebuie sa aiba in vedere valoarea economica a bunurilor ce formeaza obiectul material al talhariei, exis­tenta in momentul comiterii faptei si nu in cel al judecarii infractorului.

Agravanta prevazuta de art. 211 alin. ultim C.pen. vizeaza, in al doilea rand, con­secintele pe care le produce actiunea adiacenta, si anume, moartea victimei. Pentru a se retine talharia in aceasta modalitate de agravare este necesar ca urmarea - moartea victimei - sa fie praeterintentionata, adica sa se fi produs prin depasirea intentiei faptuitorului, dar imputabila acestuia ca rezultat al culpei sale.

De pilda, fapta va fi incadrata in dispozitiile art. 211 alin. ultim teza a II‑a C.pen. in ipoteza in care faptuitorul, pentru a lua ori mentine bunul, foloseste violenta asupra victimei, iar aceasta in urma actului de lovire se dezechilibreaza si in cadere se loveste cu capul de bordura si decedeaza.

In cazul in care actele de violenta au fost savarsite cu intentie (directa sau in­directa), de a ucide victima pentru a sustrage un bun, iar scopul a fost realizat, in sarcina faptuitorului se va retine un concurs de infractiuni: omor deosebit de grav consumat prevazut in art. 176 lit. d) C.pen. si talharie. Infractiunea de talharie intr‑o asemenea situatie, nu se incadreaza insa in art. 211 alin. (3) C.pen., ci in art. 211
alin. (1) C.pen., deoarece, din moment ce s‑a retinut ca victima a fost ucisa cu inten­tie, si pentru acest motiv s‑a facut aplicarea art. 176 lit. d) C.pen. nu se poate retine ca moartea victimei s‑a produs si din culpa, pentru a se face aplicarea art. 211 alin. (3) teza a II‑a C.pen.[41]

C. Sanctiuni. Talharia in varianta tip, prevazuta in art. 211 alin. (1) C.pen. se pedep­seste cu inchisoare de la 3 la 18 ani. In modalitatile agravante prevazute in
art. 211 alin. (2) C.pen. se pedepseste cu inchisoare de la 5 la 20 de ani, in art. 211 alin. (2¹) C.pen se pedepseste cu inchisoare de la 7 la 20 de ani, iar in modalitatile agravate prevazute in art. 211 alin. (3) C.pen. se pedepseste cu inchisoare de la 15 la 25 de ani si interzicerea unor drepturi.

Potrivit art. 71¹ alin. (3) C.pen., persoana juridica se sanctioneaza cu amenda cuprinsa intre 10.000 si 900.000 lei.